ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 85/2020

HOTĂRÂRE

17.01.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 85/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 aprilie 2019 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat să se dispună anularea deciziei nr. 22/26.03.2019 de încetare a contractului individual de muncă; reintegrarea reclamantei în postul avut anterior concedierii; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile cuvenite de la data concedierii până la reintegrarea efectivă în muncă, majorate si reactualizate; obligarea pârâtei la plata sporului de vechime in munca de 25% și sporul de 10%, cuvenite în ultimii 3 ani anteriori concedierii; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 25% reținută din salariu în lunile martie și aprilie 2018 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1249 din 10 iulie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a anulat Decizia nr. 22/26.03.2019 de încetare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului și a dispus reintegrarea reclamantei în postul avut anterior concedierii, cu acordarea unei despăgubiri egale cu salariile cuvenite, majorate și reactualizate, de la data de 26.03.2019 și până la data reintegrării efective în muncă, respingând în rest acțiunea.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel atât reclamanta A., cât și pârâta B. Pucioasa.

Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, dosarul fiind repartizat aleatoriu completului LM 19 A II, care, prin încheierea de ședință din 2 octombrie 2019, a admis excepția necompetenței funcționale a acestui complet de judecată, declinând competența de soluționare a apelului dedus judecății în favoarea completelor specializate ale secției, rămase competente, să soluționeze litigii de muncă, urmare suspendării executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2019.

În motivarea acestei încheieri, s-a reținut că pricina dedusă judecății are ca obiect un litigiu de muncă, a cărui soluționare în primă instanță este de competența completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

În ceea ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, instanța a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completurilor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civilă.

S-a arătat, în esență, că prin art. II din Hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale, astfel că, practic, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Ploiești a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de completuri specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale.

Instanța a apreciat că, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând completuri specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă. În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completurile specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la Hotărârea nr. 12 din 22 mai 2019.

Prin sentința nr. 554 din 21 august 2019 pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9 din 22 mai 2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12 din 20 iunie 2019 a aceluiași Colegiu.

Urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019, completurile nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor completuri existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu mai sus menționate.

Analizând efectele sentinței nr. 554 din 21 august 2019, instanța a apreciat că momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131 C. proc. civ., respectiv la primul termen de judecată din fața instanței de apel la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere.

De asemenea, s-a considerat că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că la momentul analizei dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai puteau produce efecte juridice, respectiv nu mai puteau fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completurilor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Instanța a mai subliniat că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, rezultă că doar colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completurilor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având posibilitatea înființării completurilor specializate în cadrul unei secții, cu o componentă deja stabilită de colegiu. Astfel, s-a concluzionat că prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completurile nou înființate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât secția I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare completului 10A CIV.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2019 pronunțată în același dosar, completul astfel învestit a admis, la rândul său, excepția necompetenței funcționale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a apelurilor în favoarea completului inițial învestit. A constatat ivit conflictului negativ de competență, a suspendat de drept judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

În motivarea acestei hotărâri, în ceea ce privește efectele sentinței nr. 554 din 21 august 2019, instanța a reținut, în esență, că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, iar, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Completul inițial învestit a procedat, potrivit dispozițiilor art. 200 C. proc. civ., la o verificare de competență în faza de regularizare a cererii și nu a constatat vreo situație care să atragă necompetența sa, săvârșind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desființate.

Pe cale de consecință, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 2 decembrie 2019, sub același număr de dosar.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între completele LM 26 A III și 10 A CIV din cadrul Curții de Apel Ploiești, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, prin acțiunea promovată, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. a solicitat să se dispună anularea deciziei nr. 22/26.03.2019 de încetare a contractului individual de muncă; reintegrarea reclamantei în postul avut anterior concedierii; obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile cuvenite de la data concedierii până la reintegrarea efectivă în muncă, majorate si reactualizate; obligarea pârâtei la plata sporului de vechime in munca de 25% și sporul de 10%, cuvenite în ultimii 3 ani anteriori concedierii; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 25% reținută din salariu în lunile martie și aprilie 2018Având în vedere faptul că s-a apreciat că măsurile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești, la care s-a făcut mai sus referire, sunt nelegale, o parte dintre judecători au solicitat instanței judecătorești suspendarea executării celor două hotărâri.

Astfel, prin sentința nr. 554 din 21 august 2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu.

Față de împrejurarea că sentința evocată este executorie, se reține că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării, însă actele administrative menționate și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Având în vedere faptul că prezenta cauză a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554 din 21 august 2019, se constată că, în aceste condiții, suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Prin urmare, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I civile, în raport de data învestirii.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit.