ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.05.2017

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 756/2017

HOTĂRÂRE
02.05.2017
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 756/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

S-a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin administrator judiciar C. împotriva pârâtei B.. S-a constatat încetat de plin drept contractul de vânzare-cumpărare autentificat de BNP D. sub nr. x din 26 iulie 2000, precum și încetată calitatea de proprietar a pârâtei asupra spațiului comercial nr. 130, Tronson B, din cadrul Complexului comercial E., înscris în CF nr. x Brașov, sub nr. top. x. Pârâta a fost obligată să evacueze și să predea reclamatei spațiul de mai sus.

S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențională B. împotriva reclamantei - pârâte reconvențional S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

A fost admis în parte apelul reclamantei S.C. A. S.R.L. declarat împotriva sentinței civile nr. 405/C din 25 mai 2015 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pe care a schimbat-o în parte în sensul că:

S-a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtei B..

S-a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta B..

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. - prin administrator special F. și prin administrator judiciar C. a susținut că motivarea instanței de apel a fost făcută cu aplicarea și încălcarea normelor de drept privat, respectiv art. 969 C. civ. și temeiurile de drept menționate în cererea de chemare în judecată.

S-a mai susținut că, instanța s-a pronunțat din eroare și asupra unor lucruri care nu s-au cerut și că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 481 C. proc. civ. și a principiului non reformatio in peius.

După expunerea succintă a circumstanțelor cauzei și a motivelor de recurs, raportorul a concluzionat că decizia atacată în recursul pendinte este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului și că, în cauză se pune în discuție și renunțarea la judecata cererii de recurs.

Dispozițiile art. 404 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc că renunțarea la calea de atac se poate face și ulterior pronunțării, chiar și după declararea căii de atac, prin prezentarea părții înaintea președintelui instanței sau a persoanei desemnate de acesta ori, după caz, prin înscris autentic care se va depune la grefa instanței, atât timp cât dosarul nu a fost înaintat la instanța competentă, dispozițiile alin. (1) aplicându-se în mod corespunzător.

Totodată, prevederile art. 463 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Manifestarea expresă de voință a părții reglementată de art. 404 C. proc. civ. se caracterizează prin aceea că partea care a pierdut procesul, în primă instanță sau în apel, renunță la dreptul de a exercita calea de atac, apelul sau, după caz, recursul, împotriva hotărârii respective ori dacă a formulat deja o cale de atac, o retrage.

Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 404 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că achiesarea la hotărârea atacată poate avea loc și ulterior exercitării căii de atac, nu numai înainte, dar și după trimiterea dosarului la instanța superioară, în cursul judecării căii de atac titularul acesteia putând oricând să se desisteze de continuarea judecății în calea de atac, ordinară sau extraordinară, caz în care se va face aplicarea art. 463 C. proc. civ., întrucât partea înțelege să-și retragă calea de atac.

În cauză, se constată că retragerea căii de atac s-a făcut după înaintarea și înregistrarea dosarului la instanța superioară, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 404 alin. (2) coroborate cu art. 463 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va da eficiență manifestării de voință exprimată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. și prin administrator special F. privind renunțarea la calea de atac a recursului promovată împotriva deciziei nr. 214/Ap/2016 din 9 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Așa fiind, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata recursului.

Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. și prin administrator special F. împotriva deciziei nr. 214/Ap/2016 din 9 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2017.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2017-10-26
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1571/2017
reclamanți G. și H. și, în consecință a constatat nulitatea absolută parțială a următoarelor contracte încheiate de părți: 1. contractul de vânzare-cumpărare autentificat la D. sub nr. x/14.04.2004, în privința clauzei cu următorul conținut
ÎCCJ 2024-02-29
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 456/2024
Ședința publică din data de 29 februarie 2024 Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată inițial la data de 16 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Brașov, secția a I
ÎCCJ 2016-03-10
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 540/2016
Decizia nr. 540/2016 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 25 aprilie 2014, pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții SC A. SRL și B.,
ÎCCJ 2016-09-13
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1340/2016
râta-reclamantă SC A. SRL și, în consecință: S-a constatat nulitatea absolută parțială a următoarelor contracte încheiate de părți: 1. contractul de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P., D., din 14 aprilie 2004, în privința clauzei inse
ÎCCJ 2020-03-05
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 541/2020
, că nu este incidentă clauza prevăzută la art. 9.4 din contractul de vânzare-cumpărare, prejudiciul solicitat de reclamantă neputând fi imputat pârâtei. În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata contravalor
Sursă