ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1826/2019

Ședința publică din data de 17 octombrie 2019

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si Fiscal, la data de 26 noiembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamantele A. S.R.L. și B. S.RL. au chemat în judecată pe pârâții C. S.RL. BRASOV, D. si S.C. E. S.RL. DEVA, solicitând instanței: constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților societății C. S.RL. nr. 2/25.11.2014 și a Hotărârii Adunării Generale a Asociaților societății C. S.R.L. nr. 1/25.11.2014; să se constate că, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.11.2014 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.11.2014 sunt lovite de nulitate absolută; restabilirea situației anterioare încheierii celor două contracte de vânzare, în sensul de a se dispune reîntoarcerea bunurilor imobile care au făcut obiectul vânzării, în patrimoniul societății C. S.R.L., cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 288/C, pronunțată la data de 24 martie 2017, in dosarul nr. x/2015, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată și modificată de reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.R.L., D. si E. S.R.L. Deva și, în consecință: a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor Adunării Generale a Asociaților societății C. S.R.L. nr. 1/25.11.2014, nr. 2/25.11.2014; nr. 1/21.01.2010; nr. 1/17.12.2015, nr. 2/30.01.2015; a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sub nr. x/25.11.2014, încheiat între pârâta C. S.R.L. și pârâtul D. si respectiv, a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/25.11.2014 încheiat între pârâta C. S.R.L. și pârâta E. S.R.L., și a dispus restabilirea situației anterioare încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare, în sensul reîntoarcerii bunurilor imobile care au făcut obiectul vânzării, în patrimoniul societății C. S.R.L.; a fost obligată pârâta să plătească reclamantelor cheltuieli de judecată astfel: pârâta C. S.R.L. - suma de 18.430,8 RON, cate 9.215,4 RON fiecăreia; pârâtul D. - suma 9.554,5, cate 4.777,25 fiecăreia; pârâta E. SRL- suma de 16.791,3, cate 8.395,65 RON fiecăreia.

Împotriva acestei sentințe, cât și împotriva încheierilor de sedință din 08.07.2016 si 04.10.2016, a formulat apel pârâta S.C C. S.R.L. Brașov, la data de 28 iulie 2017, motivele de apel fiind depuse la aceeași dată.

Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, prin decizia civila nr. 2034/Ap. pronunțată la data de 28 noiembrie 2017, în dosarul nr. x/2015, a respins excepția lipsei de interes invocată de intimații-reclamanți S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L.; a admis apelul declarat de parata S.C. C. S.R.L. împotriva încheierii din 4.10.2016, pe care a schimbat-o în parte, în sensul ca a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. față de motivul de nulitate relativă a celor două contracte de vânzare-cumpărare încheiate de pârâtele S.C. C. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și D.; a admis în parte apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 288/C/24.03.2017 pronunțate de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte cererea formulată și modificată de reclamantele S.C. A. S.R.L. si S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele S.C. C. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și D. și în consecință: a respins constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/25.11.2014 dintre S.C. C. S.R.L. si D. si nr. 3055/25.11.2014 dintre S.C. C. S.R.L. și S.C. E. S.R.L. și a respins cererea de restabilire a situației anterioare; a compensat între părți cheltuielile de judecată de la fond în limita sumei de 1000 RON reprezentând onorarii avocațiale și a obligat pârâta S.C. C. S.R.L. să plătească reclamantelor S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. câte 9.162 RON cheltuieli de judecată parțiale reprezentând diferența onorariu avocațial; a menținut petitul privind constatarea nulității absolute a hotărârilor adunării generale a asociaților S.C. C. S.R.L. nr. 1/25.11.2014, nr. 2/25.11.2014, nr. 1/21.01.2010, nr. 1/17.12.2015 si nr. 2/30.01.2015; a compensat în apel onorariile avocațiale achitate de apelanta- pârâtă S.C. C. S.R.L. și intimatele-reclamante S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. în limita sumei de 8210 RON și a obligat intimatele-reclamante să plătească apelantei-pârâte suma de 9966 RON taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil și urmează să-l respingă, pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. Conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990 actualizată, acțiunile în anularea hotărârilor adunării generale a acționarilor sunt date în competența exclusivă a instanțelor judecătorești și se soluționează în primă instanță de tribunalul în a cărui circumscripție se află sediul principal al societății. Cererea se judecă în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului.

Înalta Curte reține că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Obiectul principal al prezentului dosar îl reprezintă anularea unor hotărâri AGA.

Ca atare, decizia atacată nu este supusă căii de atac a recursului, întrucât, obiectul cererii pendinte atrage incidența dispozițiilor art. 132 alin. (9) din Legea nr. 31/1990 actualizată conform cărora hotărârea judecătorească pronunțată în astfel de cauze este supusă numai apelului.

Față de considerentele reținute rezultă că decizia ce formează obiectul prezentului recurs este definitivă de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2034/Ap din 28 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele S.C. B. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2034/Ap din 28 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2019.