ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1871/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1871/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 104 din 25

mai 2011, Tribunalul Sibiu - secția penală

în dosarul nr. 4860/85/2010, în baza art. 215 alin. (1), (3),

(4) și (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen., a dispus condamnarea

inculpatului P.Ș.M. la 12 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune în

formă continuată.

În baza art. 71

alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei

închisorii.

A fost obligat inculpatul să plătească

despăgubiri părților civile după cum urmează:

- 35.670, 08 lei SC F. SRL 72.800 lei SC R.I.C. SRL -

139.198 lei SC V. SRL.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare statului

din care 200 lei reprezentând onorariu pentru avocatul din oficiu se va avansa

din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță

a reținut

că la data de

12 noiembrie 2008 a fost înființată SC M.G. SRL cu sediul în Târgu Jiu, având

ca obiect de activitate - comerț cu ridicata al deșeurilor și resturilor.

Inculpatul P.Ș.M.,

asociat și administrator al SC M.G. SRL Târgu Jiu, din data de 23 martie 2009,

a deschis un punct de lucru și la Sibiu, din data de 30 martie 2009, unde

pentru o perioadă scurtă de timp a funcționat ca depozit.

La începutul lunii martie martorul F.S.B.

l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul numitului S.S., fiindu-i recomandat

ca administrator al SC M.G. SRL Târgu Jiu, și că dorește să închirieze un

depozit în Sibiu în vederea înființării unui punct de lucru. La data de 25

martie 2009 a fost încheiat contractul de locațiune între SC O. SRL

reprezentată de martorul F.B. și SC M.G. SRL reprezentată de inculpatul P.Ș.M.,

cu privire la depozitul de pe str. Viile Sibiului, până la data de 24 martie 2011,

contract ce a stat la baza înființării sediului secundar al SC M.G. SRL.

La data de 27 aprilie 2009 SC F. SRL a

livrat prima tranșă de marfă în valoare de 15.001, 95 lei, conform facturii

fiscale, iar în data de 28 aprilie 2009 a fost semnat și contractul de vânzare

cumpărare între SC F. SRL, reprezentantă de administrator R.L. și SC M.G. SRL

reprezentantă de inculpat.

În baza contractului au avut loc

livrări către firma inculpatului, iar la data de 20 mai 2009, inculpatul a

emis, semnat, completat și antedatat la 12 iunie 2009, fila CEC în valoare de

22.940, 75 lei, reprezentând contravaloarea mărfii achiziționate în perioada 27

aprilie 2009-

06 mai 2009.

În perioada 11 mai 2009 - 02 iunie 2009 inculpatul s-a mai aprovizionat cu

scule, pentru care au fost emise facturi în valoare totală de 12.729,33 lei,

pentru care nu a mai fost emis instrument de plată.

În data de 12 iunie 2009, fila cec a

fost depusă în bancă, dar a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă total

disponibil, client aflat în interdicție bancară. Ulterior martorul a încercat

să-l contacteze pe inculpat, dar acesta nu mai răspundea la telefon iar la

depozit a constatat că firma nu mai desfășoară nici un fel de activitate.

Valoarea prejudiciului cauzat părții

civile SC F. SRL de către inculpat se ridică la suma de 35.670,08 lei, sumă cu

care societatea s-a constitui parte civilă în cauză.

În cursul lunii mai 2009, martorul F.S.B.

(agent de vânzări la SC M.G. SRL Târgu Jiu, punct de lucru Viile Sibiului din

Sibiu), l-a contactat pe martorul M.R.C., fost director la SC R.I.C. SRL, care

s-a arătat interesat de achiziționarea unor uși. Cei doi s-au întâlnit și au

discutat despre prețul de achiziție al unei uși termenul de plată, stabilind de

comun acord ca prețul unei uși să fie de 370 lei, iar termenul de plată să fie

de 37 de zile de la data emiterii facturii cu fila CEC. Martorul F. i-a spus

martorului M.R.C., că va transmite mai departe șefului lui, în persoana

inculpatului P., întrucât el nu are putere de decizie, iar dacă inculpatul este

de acord vor lansa comanda.

În data de 29 mai 2009, inculpatul a

lansat o comandă către SC R.I.C. SRL, iar după lansarea comenzii martorul M.R.C.,

a negociat telefonic cu inculpatul stabilind ca prețul pe ușă să fie de 350

lei, cu fila CEC la termen de 37 zile, inculpatul dând asigurări că nu vor fi

probleme de decontare și că există disponibil bănesc în cont.

În data de 02 iunie 2009, ușile au

fost livrate către SC M.G. SRL iar după ce s-a efectuat recepția inculpatul a

emis și semnat fila CEC, cerându-i martorului F.B. să completeze fila cec, în

ce privește suma, antedatată 09 iulie 2009, conform înțelegerii. în aceste

condiții a fost livrată marfa în valoare de 72.800 lei, suma înscrisă și pe

fila CEC.

Valoarea prejudiciului cauzat părții

vătămate SC R.I.C. SRL se ridică la suma de 72.800 lei, sumă cu care societatea

s-a construit parte civilă în cauză.

La începutul lunii aprilie 2009,

inculpatul a contactat firma SC V. SRL, arătându-se interesat de achiziționarea

de centrale pe gaz și lemne. Martorul N.O., reprezentantul vânzări la SC V. SRL,

s-a deplasat la Viile Sibiului, punct de lucru al SC M.G. SRL, unde s-a

întâlnit cu inculpatul P.Ș.M. și martorul F.S.B.

În aceste condiții au fost încheiate

două contracte de vânzare cumpărare, între SC V. și SC M.G. SRL, în datele de

06 aprilie 2009, respectiv 15 aprilie 2009, contracte care au fost semnate de

inculpat.

În baza primului contract, la data de

08 aprilie 2009 au fost livrate centrale în valoare de 34.135,15 lei, iar în

baza celui de al doilea contract au fost livrate centrale și accesorii către SC

M.G. SRL în valoare totală de 100.467,46 lei.

Inculpatul l-a asigurat pe martorul N.O.

că nu vor fi probleme de decontare, dar după ce a fost depusă în bancă prima

filă CEC și a fost refuzată la plată, nu a mai răspuns la telefon. Ulterior, au

fost depuse în bancă toate filele CEC, dar au fost refuzate la plată, pe motiv

lipsă totală de disponibil în cont, client aflat în interdicție bancară.

Inculpatul P.Ș.M. a cesionat părțile

sociale ale societății în favoarea numitei C.E.C., care a devenit

administrator, prin cererea de efectuare mențiune din data de 09 iunie 2009

făcută la O.R.C. Gorj, în baza încheierii din data de 10 iunie 2009.

Din extrasul de cont rezultă că SC M.G.

SRL a fost declarată în interdicție bancară de a mai emite file CEC din data de

10 iunie 2009, inculpatul fiind singura persoană cu drept de semnătură în

bancă, iar prin bancă nu au fost derulate sume de bani.

Din constatarea tehnico - științifică

din data de 12 august 2010 a reieșit că semnătura de pe fila CEC a fost

executată probabil de inculpatul P.Ș.M.

Starea de fapt astfel descrisă a fost

dovedită cu probatoriul mai sus amintit, conținând plângerile părților vătămate,

coroborate cu declarațiile martorilor și înscrisurile din dosar.

Inculpatul a fost condamnat, iar la

individualizarea pedepsei s-a avut în vedere că deși tânăr și fără antecedente

penale, a comis totuși o infracțiune cu consecințe deosebit de grave, ceea ce

rezultă din prejudiciul cauzat celor trei părți civile. Pe de altă parte, s-a

avut în vedere și atitudinea procesuală care poate fi caracterizată ca

necorespunzătoare, sustrăgându-se de la urmărirea penală, fiind prezent la

instanță doar sporadic și tergiversând soluționarea cauzei printr-o serie de

cereri fără finalitate.

Cu privire la aspectul civil al

cauzei, s-a reținut că din probele administrate, reiese că inculpatul a cauzat

prejudicii părților civile după cum urmează : 35.670, 08 lei către SC F. SRL

Brașov,; 72.800 lei către SC R.I.C. SRL București și 139.198 lei către SC V. SRL

Ghimbav.

Împotriva hotărârii pronunțate de

prima instanță

a declarat

apel inculpatul P.Ș.M., care a invocat aspecte de netemeinicie și nelegalitate

a soluției instanței de fond și considerente ce țin de cuantumul prea mare al

pedepsei. Prin decizia nr. 155/A din 8 noiembrie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia

- Secția Penală a admis apelul declarat de inculpatul P.Ș.M. împotriva

sentinței penale nr. 104 din 25 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în

dosarul nr. 4860/85/2010 și a fost desființată sentința penală atacată sub

aspectul modului de individualizare judiciară a pedepselor aplicate

inculpatului și rejudecând în aceste limite:

A condamnat pe inculpatul P.Ș.M. la 6

ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (1), (3),

(4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II,

b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. a

aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza II, lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 2 ani, după

executarea pedepsei închisorii.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea a constatat că

instanța

de fond a stabilit în baza probelor administrate că inculpatul prin activitatea

infracțională desfășurată a provocat un prejudiciu în sarcina părților civile

SC F. SRL Brașov în sumă de 35.670,08 lei, a părții civile SC R.I.C. SRL,

București în sumă de 72.800 lei și a părții civile SC V. SRL Ghimbav în sumă de

139.198 lei, sume la care a fost obligat inculpatul cu titlu de despăgubiri

civile.

În apel, inculpatul nu a negat starea

de fapt reținută de către judecătorul fondului, iar criticile vizează pe de o

parte chestiuni privitoare la nelegalitatea pedepsei accesorii, iar pe de altă

parte, la netemeinicia pedepsei din perspectiva cuantumului stabilit de către

instanța de fond și a modului de executare a acesteia.

Curtea procedând la reindividualizarea

pedepsei judiciare aplicate inculpatului, a stabilit în sarcina acestuia

pedeapsa principală de 6 ani închisoare pentru art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5)

C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) și art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, Curtea a constatat

întemeiată critica referitoare la interzicerea cu titlu de pedeapsă accesorie a

tuturor drepturilor prev. de art. 64 lit. a) C. pen. raportat la jurisprudența

stabilită de CEDO în cauza Hirst vs. Regatul Unit coroborat cu decizia LXXI

(71)/2007 dată în interesul legii de înalta Curte de Casație și Justiție -

Secțiile Unite.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs,

recurentul-inculpat

P.Ș.M.

Apărătorul recurentului-inculpat P.Ș.M.,

având cuvântul cu privire

la recursul declarat a invocat ca motiv de casare dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul declarat în cauză

de înalta Curte de Casație și Justiție

prin

prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., reține că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

Instanța de fond a stabilit starea de

fapt în baza probelor administrate în faza de urmărire penală coroborate cu

actele procesuale desfășurate în faza cercetării judecătorești și a stabilit că

inculpatul P.Ș.M. a săvârșit infracțiunea de înșelăciune în condițiile prev. de

art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., în formă continuată (art. 41 alin.

(2) C. pen.).

S-a reținut împrejurarea că

activitatea infracțională s-a consumat în intervalul aprilie 2009 - iulie 2009,

s-a desfășurat în baza aceleiași rezoluții infracționale, fapt rezultat din

modul de operare și perioada scurtă de timp în care inculpatul a comis acte

frauduloase în mod repetat.

Față de această situație, Curtea va

admite recursul și va casa în parte decizia penală sub aspectul laturii penale,

fiind dat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

În rejudecare, la individualizarea

pedepsei Curtea va avea în vedere prejudiciul relativ mic produs părților

vătămate, împrejurarea în care a fost comisă fapta, persoana inculpatului,

criterii pe care le apreciază ca și circumstanțe atenuante conform art. 74 alin.

(2) C. pen. cărora le va da eficiență conform art. 76 C. pen., și va coborî

pedeapsa de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare. Din fișa de antecedente

penale rezultă că inculpatul este la prima încălcare a legii, având un

comportament social normal, în limitele obligațiilor asumate în cadrul

comunității.

Curtea constată că pedeapsa de 6 ani închisoare

cu executare în regim de detenție nu a fost corect individualizată ca

întindere, instanța neavând în vedere, și împrejurarea că inculpatul a

recunoscut și regretat fapta săvârșită.

Pentru toate aceste considerente,

înalta Curte, va admite recursul declarat de inculpatul P.Ș.M. împotriva

deciziei penale nr. 155/A din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia -

Secția Penală.

Va casa în parte decizia penală

atacată numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei

aplicată inculpatului și, rejudecând:

Va reduce pedeapsa aplicată

inculpatului P.Ș.M., de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

P.Ș.M.

Împotriva deciziei penale nr. 155/A

din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia - Secția Penală.

Casează în parte decizia penală

atacată numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei

aplicată inculpatului și, rejudecând:

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului P.Ș.M.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.

(1), (3), (4) și (5) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), art.

76 alin. (2) C. pen., de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei penale atacate.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.