ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1549/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 131 din 2 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7835/95/2009, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de apărătorul inculpatului din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 84 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul R.A.I., din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiune prev. de art. 215 alin. (1) și 3 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (actele materiale săvârșite față de părțile vătămate S.C. A. S.R.L., C. S.R.L. Târgu Jiu) și o infracțiune prev. de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (celelalte acte materiale), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.I., cetățean român, studii 12 clase, necăsătorit, administrator la S.C. R.C. SRL , stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, la 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 215 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat același inculpat la 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile, prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 86

1

alin. (2) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit potrivit disp. art. 86

2

C. pen.

A fost desemnat cu supravegherea inculpatului Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp. art. 86

4

C. pen., referitor la revocarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii constând în interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a)., teza a II-a și b) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 C. civ.,a fost obligat inculpatul la plata a: 21.754,1 RON, cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă SC C. SRL Târgu Jiu; 37.340 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC T. SRL Târgu Jiu; 5.068,9 RON cu titlul de despăgubiri civile către partea civilă SC E.M. SRL Târgu Jiu; 24.598 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC F.C. SRL Mușetești; 50.331,92 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC A. SRL Târgu Jiu; 22.550 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC R.I. SRL Târgu Jiu; 13.140,45 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC P.I. SRL Târgu Jiu; 11.608,14 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă SC S.N.C. SRL Runcu, cu dobânda legală aferentă la data plății.

S-a luat act că părțile civile SC T. SRL și SC S.T. SRL Târgu Jiu au renunțat la acțiunile civile promovate.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 94/P/2009 din data de 15 octombrie 2009, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului R.A.I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor, coroborate cu concluziile raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză și probele strânse în cursul urmăririi penale instanța a reținut că inculpatul R.I.A. a avut calitatea de asociat unic și administrator la SC R.C. SRL Târgu Jiu, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului Târgu Jiu, având ca obiect principal de activitate construcții civile și lucrări de geniu.

Societatea avea conturi deschise la B. Târgu Jiu, R.B. Târgu Jiu și C.E.B. Târgu Jiu, însă în proporție de 99% derularea activității s-a desfășurat prin intermediul conturilor deschise la B. Târgu Jiu.

În calitate de administrator al firmei SC R.C. SRL Târgu Jiu, inculpatul R.A.I. s-a deplasat în vara anului 2008 la sediile mai multor societăți comerciale de pe raza județului Gorj și a achiziționat diverse materiale de construcție și alte mărfuri, pentru plata cărora a completat file CEC sau bilete la ordin care urmau să fie decontate, la termenele scadente stabilite de comun acord, cu societățile vânzătoare. Astfel, la data de 29 mai 2008, învinuitul s-a deplasat la SC A. S.R.L. Târgu Jiu, reprezentată de l.P., unde a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 29 mai 2008, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de beton și alte materiale de construcții, plata urmând a se face cu filă CEC sau bilete la ordin în termen de 30 zile de la facturare.

În aceste împrejurări, inculpatul a achiziționat materiale în sumă de 50.331,92 RON în baza facturilor emise pentru plata cărora a emis în intervalul 16.07 - 11 august 2008, 11 bilete la ordin, respectiv biletul la ordin din data de 16 iulie 2008 pentru suma de 4.336 RON, scadent la data de 16 martie 2008; biletul la ordin din data de 24 iulie 2008 pentru sumai de 4.421 RON, scadent la data de 19 august 2008; biletul la ordin din data de 24 iulie 2008 pentru suma de 4.900 RON, scadent la data de 21 august 2008; biletul la ordin din data de 26 iulie 2008 pentru suma de 2.820 RON, scadent la data de 26 august 2008; biletul la ordin din data de 30 iulie 2008 pentru suma de 2.695,50 RON, scadent la data de 17 august 2008; biletul la ordin din data de 4 august 2008 pentru suma de 2.237,50 RON, scadent la data de 29 august 2008; biletul la ordin din data de 4 august 2008 pentru suma 3.380 RON, scadent la data de 2 septembrie 2008; biletul la ordin din data de 7 august 2008 pentru suma 1.880 RON, scadent la data de 17 august 2008; biletul la ordin din data de 7 august 2008 pentru suma 3.757 RON, scadent la data de 6 septembrie 2008; biletul la ordin din data de 7 august 2008 pentru suma 4.504,50 RON, scadent la data de 9 septembrie 2008; biletul la ordin din data de 11 august 2008 pentru suma 1.997,50 RON, scadent la data de 4 septembrie 2008.

Toate biletele la ordin enumerate fiind introduse la plată, au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil.

La data de 20 iunie 2008, învinuitul s-a deplasat la SC R.I. SRL Târgu Jiu, reprezentată de S.S., de unde a achiziționat un ATV marca T., cu suma de 22.550 RON, pentru plata căruia a emis fila CEC seria BH nr. X în data de 29 iulie 2008.

Fila CEC a fost introdusă la plată în data de 1 august 2008 și a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Bunul achiziționat a fost înstrăinat ulterior de către inculpat, pentru achitarea altei datorii, valoarea prejudiciului în acest caz fiind în sumă de 22.550 RON.

La data de 24 iunie 2008, inculpatul s-a deplasat la S.C. E.M. SRL Târgu Jiu, reprezentată de G.M. de unde a achiziționat în perioada 24 iunie 2008 - 3 septembrie 2008 produse electrice, acumulând suma totală de 7.330 RON, pentru plata căreia a emis la data de 5 septembrie 2003 fila CEC seria BH nr. X, de asemenea refuzată la plată, pentru lipsă totală de disponibil.

La data de 25 iunie 2008, inculpatul s-a deplasat la SC F.C. SRL Mușetești, de unde a achiziționat pe bază de facturi cherestea în valoare totală de 24.598 RON, pentru plata căreia a emis o filă CEC, seria BH, nr. X la data de 4 septembrie 2008, refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil, emitentul fiind în incidență bancară.

La data de 16 iulie 2008, inculpatul s-a deplasat la SC T. SRL Târgu Jiu reprezentată de P.I., unde a încheiat contractul din 16 iulie 2008 având ca obiect achiziționarea de materiale de construcții, în valoare totală de 37.340 RON.

Pentru plata acestora inculpatul a emis cinci file CEC, respectiv, X emisă la data de 3 septembrie 2008 pentru suma de 13.696,34 RON; Y emisă la data de 3 septembrie 2008 pentru suma de 6.248,05 RON; Z emisă la data de 3 septembrie 2008 pentru suma de 2.780,37 RON; W emisă la data de 3 septembrie 2008 pentru suma de 9.928,87 RON și Q emisă la data de 1 septembrie 2008 pentru suma de 4.884 RON.

Toate filele CEC, fiind introduse la plată, au fost refuzate pe motiv de lipsă totală de disponibil, emitentul fiind în incidență bancară, prejudiciul creat părții civile fiind în sumă de 37.340 RON.

La data de 23 iulie 2008, inculpatul s-a deplasat la SC P.I. SRL Târgu Jiu, reprezentată de S.D., de unde a achiziționat materiale de construcții pe bază de facturi fiscale, în valoare totală de 3.240,45 RON.

Pentru plata acestora inculpatul a emis fila CEC, la data de 31 iulie 2009, care a fost refuzată la plată.

La data de 19 iulie 2008, inculpatul s-a deplasat la SC S.N.C. SRL Runcu, reprezentată de Ș.V.L., de unde a achiziționat pe bază de facturi, ferestre și uși din aluminiu și PVC, în valoare totală de 15.958,14 RON.

Pentru plata acestora inculpatul a emis patru file CEC respectiv, xx pentru suma de 4.200 RON; yy din data de 8 august 2008, pentru suma de 4.289,39 RON; zz din data de 11 august 2009, pentru suma de 3.468,75 RON și ww din data de 18 august 2008, pentru suma de 4.000 RON.

Fiind introdusă la plată prima filă CEC, aceasta a fost decontată integral iar celelalte trei file CEC au fost refuzate pe lipsă totală de disponibil în cont.

La data de 28 iulie 2008, inculpatul s-a deplasat la SC S.T. SA Târgu Jiu reprezentată de P.E.A., a încheiat contractul din 28 iulie 2008, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse petroliere pentru perioada 31.07 - 15 septembrie 2008, în valoare totală de 9.185,54 RON, pe bază de facturi fiscale.

Pentru plata acestora inculpatul a emis fila CEC xxx la data de 25 septembrie 2008, de asemenea, refuzată la plată.

La data de 29 iulie 2008, inculpatul s-a deplasat la SC E. T. SRL Târgu Jiu reprezentată de G.I., de unde a achiziționat pe bază de facturi fiscale marfă (betonieră, țeava, teuri) în valoare de 4.062,01 RON, pentru plata cărora a emis fila CEC yyy din data de 3 decembrie 2008.

Și această filă CEC a fost refuzată la plată în condițiile în care emitentul era în incidență bancară.

În perioada iulie - august 2008 inculpatul R.A.I. s-a deplasat la SC C. SRL Târgu Jiu, de unde a achiziționat pe bază de facturi fiscale vopsele și adezivi în valoare de 39.783 RON.

Pentru suma de 32.478 RON învinuitul a emis 5 bilete la ordin, respectiv biletul la ordin din data de 4 august 2008, pentru sumă de 5.525,98 RON, scadent la data de 8 august 2008; biletul la ordin din data de 4 august 2008, pentru suma de 5.198,97 RON, scadent la data de 17 august 2008; biletul la ordin din data de 10 septembrie 2008, pentru sumă de 7.251 RON, scadent la data de 16 septembrie 2008; biletul la ordin din data de 10 septembrie 2008, pentru sumă de 7.251 RON, scadent la data de 18 septembrie 2008; biletul la ordin din data de 10 septembrie 2008, pentru suma de 7.252,1 RON, scadent la data de 22 septembrie 2008.

Prejudiciul total creat de inculpat celor zece societăți comerciale, în modalitatea descrisă a fost în sumă de 220.179,06 RON.

Totodată, instanța de fond a reținut că, încă din data 4 august 2009, reprezentanții SC P.I. SRL Târgu Jiu au introdus la plată fila CEC nr. www, la B. Târgu Jiu, însă plata nu a putut fi efectuată, fila CEC fiind refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil în contul firmei SC R.C. SRL Târgu Jiu.

Urmare acestui aspect B. Sucursala Târgu Jiu, a emis somația din 4 august 2009, prin care a adus la cunoștință firmei SC R.C. Târgu Jiu, că datorită împrejurării că fila CEC introdusă la plată a fost refuzată pe motivul lipsei totale de disponibil, în perioada 4 august 2008 - 4 august 2009, firma se află în interdicție bancară, în această perioadă fiindu-i interzis să emită CEC-uri, precum și faptul că are obligația să restituie fără întârziere tuturor băncilor formularele de CEC-uri ridicate de la acestea.

Ulterior, și alte societăți comerciale au introdus la plată biletele la ordin sau filele CEC emise de inculpat înainte de data de 4 august 2009, cum ar fi biletele la ordin din datele de 16 iulie 2008, 24 iulie 2008, 26 iulie 2008, 30 iulie 2008 și 4 august 2008, emise către SC A. SRL Târgu Jiu, și fila CEC din data de 29 iulie 2008 emisă către SC R.I. SRL Târgu Jiu, instrumente care au fost refuzate la plată, pentru același motiv, respectiv lipsă disponibil în cont.

După fiecare refuz de plată, B. Sucursala Gorj a emis câte o somație către societatea R.C. SRL Târgu Jiu, aducându-i la cunoștință că se află în interdicție bancară și îi este interzis să mai emită CEC-uri.

Cu toate că a primit somațiile emise de bancă și avea astfel cunoștință că societatea pe care o administrează se află în interdicție bancară și nu mai are dreptul să emită CEC-uri, inculpatul R.A.I., cu rea-credință a continuat și după data de 4 august 2009 să emită file CEC și bilete la ordin pentru plata mărfurilor achiziționate de la societățile comerciale sus-menționate, deși la momentul emiterii respectivelor instrumente de plată nu avea disponibil în cont. Starea de fapt reținută a fost confirmată pe deplin de declarațiile inculpatului, care s-au coroborat cu declarațiile martorilor audiați în cauză și probele administrate în cursul urmăririi penale.

Apărarea inculpatului în sensul că, prin emiterea filelor CEC și biletelor la ordin, care au fost refuzate la plată nu a avut intenția să obțină un folos material injust, deoarece la momentul emiterii respectivelor instrumente de plată urma să primească mai multe sume de bani de la diverși beneficiari, nu a putut fi reținută de instanță întrucât din probele administrate a rezultat, fără putință de tăgadă că majoritatea acestora au fost emise după ce inculpatul fusese înștiințat de către bancă de faptul că se află în interdicție bancară, întrucât nu are disponibil în cont.

S-a reținut că, în mod cert, inculpatul a indus în eroare părțile vătămate cu prilejul încheierii contractelor de vânzare de bunuri prin emiterea CEC-urilor și biletelor la ordin, știind că pentru valorificarea lor nu exista disponibil, inducerea în eroare fără de care părțile vătămate nu ar fi efectuat prestațiile care le-au provocat prejudiciul.

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpat prin rechizitoriu, instanța a reținut-o ca fiind greșită pentru următoarele considerente:

Fapta de emitere a unui CEC asupra unei instituții de credit sau asupra unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de a retrage, după emitere provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasul de a plăti înainte de expirare a termenului de prezentare, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a produs o pagubă posesorului CEC-ului, constituie infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen.

Folosul material este injust când inculpatul nu era îndrituit la obținerea lui și astfel, dobândirea acestui folos apare ca fiind ilicită.

În cauza de față inculpatul, pe lângă file CEC, a emis și mai multe bilete la ordin, în aceleași condiții, cunoscând că nu are disponibil în cont și inducând în acest fel în eroare părțile vătămate.

Or, dispozițiile art. 215 alin. (4) C. pen. se referă în exclusivitate la emiterea unui CEC în condițiile, scopul și cu urmarea expres arătate în text.

Biletul la ordin este ca și CEC-ul, un titlu de credit, însă între acestea există deosebiri fundamentale, legiuitorul prevăzându-le prin reglementări distincte.

Extinderea stării de aplicare a textului din legea penală, care se referă la CEC-ul fără acoperire, pe calea interpretării judiciare la biletul la ordin, constituie o încălcare a principiului legalității incriminării consacrate în art. 2 C. pen.

Prin urmare, încadrarea faptei inculpatului de a emite un bilet la ordin pentru achitarea mărfurilor cumpărate, știind că nu are disponibilul necesar în cont, în prevederile art. 215 alin. (4) C. pen., a fost greșită.

Aceasta nu înseamnă însă că, în orice condiții, emiterea biletului la ordin fără a exista în cont disponibilul necesar, atrage în exclusivitate răspunderea contractuală a făptuitorului.

Funcția atribuită biletului la ordin este în asemenea cazuri, aceea de a determina prin inducerea în eroare la încheierea convenției, mențiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plată, fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea și posibilitățile de plată ale făptuitorului.

Fapta, astfel săvârșită, realizează conținutul infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen. Nu mai pot fi reținute la încadrarea juridică a faptelor și dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen., respectiv producerea unor consecințe deosebit de grave întrucât, prejudiciul cauzat prin fiecare din cele două infracțiuni în parte nu depășește suma de 200.000 RON, așa cum este prevăzută în art. 146 C. pen.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunilor, instanța a reținut că acestea au fost săvârșite cu intenție directă deoarece inculpatul a cunoscut că în momentul emiterii filelor CEC și biletelor la ordin nu exista provizia necesară, prevăzând și urmărind astfel producerea unei pagube în patrimoniul părților vătămate.

Susținerile inculpatului privind lipsa intenției ca element constitutiv al infracțiunii de înșelăciune au fost infirmate de materialul probator administrat, de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor, fiind evidentă intenția inculpatului de a induce în eroare părțile vătămate la emiterea filelor CEC și biletelor la ordin, care nu aveau acoperire.

Chiar poziția inculpatului care a precizat că aștepta să îi intre în cont anumite sume de bani din alte contracte relevă împrejurarea că în momentul emiterii instrumentelor de plată acesta cunoștea că nu avea disponibil în cont, și chiar și în aceste condiții, a continuat emiterea unor astfel de instrumente.

Beneficiarii CEC-urilor și biletelor la ordin, nu au cunoscut lipsa descoperirii în cont a acestora fiind induși în eroare de inculpat, în scopul obținerii unui folos material injust, cauzându-le o pagubă în patrimoniul societăților.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul inculpatului în sensul că faptele comise de inculpat ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1), pct. 2 din Legea nr. 59/1934, instanța a reținut-o ca fiind neîntemeiată urmând să o respingă ca atare.

Astfel, pentru a se afla sub incidența acestui text de lege, era necesar ca inculpatul să fi emis CEC-ul cunoscând că nu există la tras disponibilul necesar acoperirii acestuia și, de asemenea, era necesar ca această situație să fie cunoscută și acceptată de beneficiar.

Or, așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză, reprezentanți ai societăților comerciale beneficiare, în momentul în care inculpatul a emis filele CEC, nu le-a adus la cunoștință că se află în interdicție bancară și nu are disponibil în cont.

La individualizarea judiciară a pedepselor stabilite pentru fiecare dintre cele două infracțiuni săvârșite de către inculpat, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al acestora, împrejurările în care au fost săvârșite, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, precum și persoana făptuitorului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și achitat o parte din prejudiciile cauzate, situație în care apreciază că stabilirea unor pedepse orientate spre limita minimă prevăzută de lege poate conduce la o bună reeducare a acestuia.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL și inculpatul R.A.I..

Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând că s-a dat o greșită încadrare juridică faptelor reținute în sarcina inculpatului, iar pedepsele au fost greșit individualizate, în raport de disp. art. 72 C. pen.

Se arată de către parchet că nu se poate face distincție și nu se pot separa faptele săvârșite de inculpat, în infracțiunea de înșelăciune în convenții, pentru faptele constând în inducerea în eroare a părților vătămate, prin emiterea unor bilete la ordin și infracțiunea de înșelăciune, prin emiterea de file CEC, știind că valorificarea acestora nu există provizia sau acoperirea necesară.

Or, atâta timp cât, filele CEC cât și biletele la ordin au fost emise în aceeași perioadă, într-un interval de timp restrâns, iar în cauză nu a intervenit nici un eveniment care să conducă la concluzia că inculpatul a acționat în baza mai multor rezoluții infracționale, în cauză, se impunea încadrarea juridică astfel cum a fost reținută în actul de sesizare al instanței.

De asemenea, în raport de încadrarea juridică a faptelor, de gradul de pericol social al acestora, se impunea aplicarea unei pedepse, potrivit limitelor legale.

Inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, susținând că în cauză se impunea achitarea sa, în temeiul art. 11 alin. (2) lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., în condițiile în care, activitatea acestuia nu poate fi calificată ca una de înșelare a părților vătămate, după cum nu a urmărit obținerea unui folos propriu prin prezentarea unei realități false.

Dimpotrivă, inculpatul a fost participant la numeroase operațiuni comerciale și angrenat în fluxul comercial productiv, în această calitate fiind la rândul său creditor la numeroase alte societăți comerciale, iar în condițiile în care aceste credite nu au fost onorate, au determinat imposibilitatea sa de plată față de părțile vătămate creditoare. Or, această lipsă de disponibil ce a survenit în ciclul economic al societății comerciale nu poate fi asimilată manoperei dolozive de înșelăciune a inculpatului, prin care s-a urmărit inducerea în eroare a părților vătămate.

O altă critică a apelantului inculpat a vizat greșita încadrare juridică a faptelor reținută în sarcina sa, în realitate fapta sa întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât părțile vătămate au cunoscut blocajul financiar în care se afla, lipsa de disponibil bănesc a societății administrate de către inculpat.

O altă critică a vizat netemeinicia hotărârii primei instanțe, referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, în sensul că nu au fost avute în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, confirmate de probatoriile administrate, inclusiv expertiza contabilă efectuată, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

Partea civilă SC T.I. SRL a criticat hotărârea primei instanțe numai sub aspectul laturii civile, arătând că s-a reținut un cuantum al prejudiciului eronat față de constituirea de parte civilă, suma solicitată fiind de 37.587,52 RON.

Prin Decizia penală nr. 134 din 7 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 7835/95/2009 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL, împotriva Sentinței penale nr. 131 din 2 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 7835/95/2009 și, rejudecând, a fost desființată hotărârea atacată sub aspectul laturii penale și parțial al laturii civile.

În temeiul art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a), c) C. pen., rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.A.I. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A fost obligat inculpatul către partea civilă SC T.I. SRL la plata sumei de 37.587,52 RON, cu titlul de prejudiciu.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

A fost respins apelul inculpatului inculpatul R.A.I., declarat împotriva aceleiași sentințe penale. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Curtea a reținut că este întemeiată critica formulată de parchet în ceea ce privește nelegalitatea hotărârii primei instanțe, privind greșita încadrare juridică dată faptelor săvârșite de inculpat și, pe cale de consecință, sancțiunea penală aplicată acestuia este greșit individualizată.

Deși, în mod corect prima instanță face distincție între regimul juridic al celor două titluri de credit - biletul la ordin, potrivit dispozițiilor din Legea nr. 58/1934, fiind un înscris prin care o persoană numită emitent se obligă să plătească altei persoane, numită beneficiar, ori la ordinul acesteia o sumă de bani, la scadență, fără ca legea să ceară existența pentru emitent a disponibilului pe care se obligă să îl plătească beneficiarului la data emiterii, iar cecul este, în condițiile prevăzute de Legea nr. 59/1934, de asemenea un titlu de credit, care la data emiterii sale asupra unei instituții de credit sau a unei persoane să existe provizia sau acoperirea necesară, aceasta procedează, în mod eronat atunci când diferențiază cele două modalități normative de săvârșire a infracțiunii de înșelăciune în convenții, atâta timp cât rezoluția infracțională este unică, faptele fiind săvârșite în formă continuată.

Caracterul continuat al infracțiunii de înșelăciune, astfel cum este ea prevăzută de dispozițiile art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., este corect reliefat de prima instanță în raport de probatoriile administrate.

Intervalul relativ mic de timp în care se derulează faptele săvârșite de inculpat, 29 mai 2008 - 29 iulie 2008, relațiile comerciale astfel stabilite cu cele zece societăți comerciale, în urma cărora inculpatul procură marfă în valoare de 220.179,06 RON, sumă pe care acesta nu o achită, însă cu prilejul încheierii contractelor, precum și pe parcursul executării acestora, pentru achitarea prețului, acesta completează atât bilete la ordin cât și file cec, fără a exista disponibil bănesc în contul societății comerciale, aceasta fiind în interdicție bancară, alternanța emiterii titlurilor de credit, fără a se putea diferenția în vreun fel modalitatea de înșelăciune aleasă de inculpat, emitere bilet la ordin sau filă cec, sunt împrejurări ce probează caracterul continuat al infracțiunii de înșelăciune, săvârșită de către inculpat.

Declarațiile reprezentanților părților vătămate ce relevă că nu au avut cunoștință de lipsa resurselor financiare ale societății comerciale administrată de inculpat cu prilejul încheierii contractelor comerciale, recunoașterea inculpatului în ceea ce privește lipsa disponibilităților bănești, dificultăți reliefate și de măsurile procedurale luate în dosarul de faliment ce vizează deschiderea procedurii insolvenței societății administrate de inculpat în Dosarul nr. 12097/95/2008 al Tribunalului Gorj, la solicitarea Administrației Finanțelor Publice Târgu Jiu, cererea fiind formulată la 22 septembrie 2008, dată la care pentru majoritatea titlurilor de credit analizate în prezenta cauză penală se prevăzuse data scadenței, precum și de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat cu prilejul soluționării fondului cauzei, raport ce confirmă existența unui flux economic în care încasările și plățile în perioada iulie 2008 - decembrie 2008 se situează la valori relativ apropiate, fără însă ca expertiza să confirme situația raporturilor comerciale ale societății inculpatului din cauza de față și nici modalitatea în care se achită debitele de către această societate sunt, de asemenea, probe ce demonstrează că inculpatul a acționat cu intenția de a înșela părțile vătămate cu prilejul încheierii convențiilor comerciale.

Dificultățile de natură financiară, blocajul financiar al societății administrate de către inculpat, împrejurări susținute de către inculpat în apărarea sa, nu pot fi reținute în cauză, drept cauze exoneratoare de antrenare a răspunderii penale a inculpatului. Neîndeplinirea obligațiilor de plată de către alți debitori ai societății administrate de inculpat, în condițiile în care o altă parte dintre debitorii aceleiași societăți, își execută obligațiile, nu l-au împiedicat pe inculpat să stăruie în procurarea de bunuri, deși cunoștea că nu are disponibil bănesc pentru procurarea altor mărfuri, achiziționarea acestora realizându-se tocmai în scopul înșelării părților vătămate, care nu au cunoscut dificultățile financiare ale inculpatului.

Reținând săvârșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen., valoarea prejudiciului care se ridică la peste 200.000 RON, ce impune reținerea variantei agravate a infracțiunii de înșelăciune în convenții, la aplicarea regimului sancționator instanța de control judiciar a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen.

În raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, modalitățile în care aceasta este săvârșită, valoarea semnificativă a prejudiciului, gradul de pericol social al infracțiunii, ce aduce atingere patrimoniului părților vătămate, raporturile comerciale ce se derulează în societate, raporturi caracterizate de încredere și celeritate, precum și în raport de persoana inculpatului, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii relevate de datele dosarului, lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal, circumstanțele personale precizate au impus, în opinia instanței de prim control judiciar, aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., cu efecte asupra reducerii cuantumului pedepsei sub limita specială prevăzută de lege.

Reținând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, s-a apreciat că motivul invocat de inculpatul apelant în ceea ce privește achitarea sa pentru lipsa intenției de a induce în eroare părțile vătămate, este neîntemeiat pentru motivele arătate.

De asemenea, s-a constatat că este nefondat și motivul invocat de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, atâta timp cât, așa cum am arătat reprezentanții societății comerciale beneficiare ale titlurilor de credit nu au avut cunoștință, la momentul emiterii filelor cec și nici pe parcursul executării contractului, la data scadenței titlurilor de credit despre lipsa disponibilităților financiare ale inculpatului, societatea acestuia fiind în interdicție bancară.

Față de încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel, ce a determinat și aplicarea unei sancțiuni penale corespunzătoare, nu se mai impune analizarea criticii privind individualizarea judiciară a pedepsei, dând eficiență juridică însă, circumstanțelor atenuante reținute în sarcina inculpatului în condițiile noilor limite de pedeapsă prevăzute de lege.

În ceea ce privește critica părții civile s-a constatat că în mod eronat nu a fost acordată suma solicitată de aceasta, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 998 și următoarele C. civ., instanța de apel a obligat inculpatul la plata sumei de 37.587,52 RON cu titlu de prejudiciu.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul R.A.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 385

9

pct. 12, 14, 17 și 17

2

C. proc. pen.

În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul a învederat instanței că, în mod greșit, s-a dispus condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, întrucât nu s-a dovedit că ar fi avut intenția de a înșela părțile vătămate, astfel că se impunea achitare sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

A mai arătat că, atunci când a intrat în incidență bancară, avea de recuperat de la furnizori creanțe în valoare de 3 miliarde lei (ROL) și, deși prejudiciul reținut în prezenta cauză este de 2 miliarde lei (ROL), firma de insolvență nu a făcut niciun demers pentru recuperarea creanței de la furnizori.

Deși în motivele scrise, au fost invocate în drept, în cadrul acestei critici, dispozițiile art. 385

9

pct. 12 și 18 C. proc. pen., în susținerea orală a fost invocat doar pct. 12, având în vedere că se solicită achitarea inculpatului întrucât lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost condamnat de către instanța de apel.

Totodată, a criticat decizia instanței de apel și sub aspectul greșitei încadrări juridice dată faptei, în sensul că s-ar putea reține în sarcina acestuia eventual infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, având în vedere că reprezentanții părților civile cunoșteau împrejurarea că inculpatul nu are disponibil în cont, filele CEC și biletele la ordin fiind lăsate drept garanție.

În subsidiar, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în raport de atitudinea acestuia după comiterea faptei și faptul că a încercat să achite prejudiciul creat părților civile.

Înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 17, 17

2

și 14 C. proc. pen. - cât și din oficiu - potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - apreciază decizia instanței de apel ca fiind legală și temeinică și recursul declarat de inculpat ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:

9

pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată.

Astfel, se constată că cele două instanțe au stabilit, în baza probatoriului administrat, respectiv declarațiile martorilor R.G., G.A.L., S.I., S.S., S.D., B.I., S.A.L., concluziile raportului de expertiză judiciară contabilă nr. X/2009 întocmit la data de 11 mai 2009 de Biroul local pentru expertize judiciare tehnice și contabile Gorj, somațiile emise de B. Sucursala Târgu Jiu către societatea R.C. Târgu Jiu privind imposibilitatea efectuării plăților pentru lipsă disponibil în cont și interdicția bancară instituită societății administrată de inculpat în perioada 4 august 2008 - 4 august 2009, contractele de vânzare-cumpărare mărfuri și facturile fiscale emise pentru mărfurile achiziționate, inclusiv declarațiile inculpatului care a recunoscut dificultățile financiare pe care societatea sa le avea, în mod corect situația de fapt reținută.

S-a reținut că, în perioada mai 2008 - august 2008, inculpatul R.A.I., în calitate de administrator și asociat unic al SC R.C. SRL Târgu Jiu, a achiziționat de la SC A. SRL Târgu Jiu, SC R.I. SRL Târgu Jiu, SC E.M. SRL Târgu Jiu, SC F.C. SRL Mustești, SC T. SRL Târgu Jiu, SC P.I. SRL, SC S.N.C. SRL Runcu, SC S.T. SA Târgu Jiu, SC E.T. SRL Târgu Jiu și SC C. SRL Târgu Jiu, materiale de construcții și alte mărfuri, pentru plata cărora a emis mai multe file CEC și bilete la ordin, fără acoperire, fiind respinse la plată din lipsă disponibil sau urmare interdicției bancare impuse societății inculpatului în perioada 4 august 2008 - 4 august 2009.

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor se reține că instanța de apel, în mod corect, a apreciat că activitățile ilicite ale inculpatului, de a emite file CEC și bilete la ordin în relațiile comerciale derulate cu cele 11 societăți comerciale, în perioada 29 mai 2008 - 29 august 2008, deși cunoștea împrejurarea că nu are disponibil în cont, ori se află în interdicție bancară situație care vizează numai derularea contractului cu SC C. SRL Târgu Jiu, au fost realizate printr-o rezoluția infracțională unică, în scopul inducerii în eroare a reprezentanților societăților comerciale, fiind realizat astfel caracterul continuat al infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave (valoare prejudiciului total fiind de peste 2 miliarde lei ROL).

Pentru ca o atare faptă să poată fi încadrată în prevederile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, astfel cum solicită recurentul inculpat, este necesar ca beneficiarul instrumentului de plată să aibă cunoștință, la momentul emiterii filei CEC, că nu există disponibil necesar acoperirii CEC-ului tras, împrejurare care nu a fost dovedită în cauză, prin urmare, nu se poate reține incidența în cauză a Deciziei nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii, publicată în M. Of. nr. 123/9.02.2006.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că nu se justifică schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 159/1934 și, pe cale de consecință, urmează să respingă recursul inculpatului sub acest aspect.

9

pct. 12 C. proc. pen. nu poate fi primită de către Înalta Curte.

Astfel, se constată că în cauză s-a făcut o analiză judicioasă a probelor și o interpretare corespunzătoare a acestora de către instanța de apel, reținându-se, în mod corect, situația de fapt în concordanță cu dispozițiile art. 6 și art. 62 C. proc. pen., vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei respectiv, înșelăciune cu file CEC, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Susținerile inculpatului, că reprezentanții părților civile ar fi cunoscut împrejurarea că societatea administrată de inculpat nu are disponibil în cont iar filele CEC erau lăsate de acesta drept garanție, nu sunt reale, după cum nu pot fi primite nici apărările acestuia în sensul că imposibilitatea plății contravalorii mărfurilor achiziționate de la cele 11 societăți comerciale s-ar fi datorat blocajului financiar, urmare neîncasării de către inculpat de la alte societăți debitoare a sumelor datorate.

Contrar celor invocate de recurent, martorii C.V., R.G., G.A.L., S.I., G.N.M., S.S.G., B.I.A., S.A.L., P.A. au arătat că au derulat activități comerciale cu societatea administrată de inculpat, au primit ca instrumente de plată file CEC și bilet la ordin însă nu au cunoscut imposibilitatea de plată a inculpatului, dimpotrivă, inculpatul, pentru a face dovada credibilității și seriozității firmei sale, a achiziționat la începutul relațiilor comerciale cu aceștia cantități de marfă mai mici, pentru care a achitat în numerar, file CEC sau bilete la ordin, inducând astfel în eroare partenerii comerciali și câștigându-le încrederea.

Faptul că inculpatul se afla în blocaj financiar nu poate fi apreciat ca o cauză care înlătură răspunderea sa penală, în condițiile în care, deși cunoștea situația financiară în care se afla societatea pe care o administra, astfel cum a și declarat în fața instanței, a continuat să emită file CEC fără acoperire, împrejurare care dovedește fără echivoc intenția inculpatului de a înșela părțile civile în derularea contractelor privind achiziționarea mărfurilor.

Nici împrejurarea că inculpatul avea de recuperat de la proprii debitori o sumă mai mare decât cea creată prin activitatea sa infracțională nu poate fi considerată o cauză care să justifice acțiunile ilicite ale inculpatului, în condițiile în care responsabilitatea emiterii instrumentelor de plată și a existenței disponibilului necesar în cont, la momentul plății, aparține celui care a emis fila CEC și nu celui care urma să achite o eventuală datorie către inculpat.

Raportat la mijloacele de probă analizate și prin prisma apărărilor formulate de inculpat și argumentarea soluției de condamnare pronunțate de către instanța de apel, Înalta Curte apreciază că în cauză s-a dovedit fără putință de tăgadă contribuția inculpatului din punct de vedere subiectiv la comiterea infracțiunii de înșelăciune cu file CEC, în formă continuată, astfel cum s-a reținut în actul de sesizare și, pe cale de consecință, nu se poate dispune achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte le apreciază ca neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 72 din C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Examinând modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei aplicate - sub aspectul cuantumului și a modalității de executare - Înalta Curte constată că, în cauză, instanța de apel a respectat tehnica de individualizare din perspectiva finalității preventive a sancțiunii penale indicată de legiuitor în art. 52 C. pen., apreciind în mod corespunzător pericolul social al faptei, împrejurarea și modalitatea de săvârșire a acesteia, dar acordând eficiența cuvenită circumstanțelor personale ale inculpatului prin reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu efecte juridice asupra reducerii cuantumului pedepsei până la limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, stabilită în condițiile art. 76 alin. (2) C. pen.

Astfel, conduita inculpatului R.A.I. înainte de comiterea faptelor (fără antecedente penale la acel moment, avea o viață de familie, fiind o persoană integrată în societate, obținea venituri din activități comerciale cu scopul de a-și asigura condiții materiale necesare traiului astfel cum rezultă și din actele în circumstanțiere), atitudinea acestuia din cursul procesului penal, deși nu a recunoscut comiterea faptei s-a prezentat în fața instanței și a depus diligentele necesare recuperării parțiale a prejudiciul cauzat părților civile, sunt elemente care au justificat reținerea de către instanța de apel a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Aplicarea unei pedepse de 4 ani închisoare corespunde și în opinia Înaltei Curți, pericolului social al faptei, agravat de atingerea adusă normelor privind emiterea unor file CEC, ca instrument de plată, fără acoperire și în perioada cât se afla în interdicție bancară, împrejurările în care au fost comise faptele (folosindu-se în mod fraudulos de calitatea de administrator a unei societăți comerciale), perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională și valoarea prejudiciului cauzat.

Constatând că nu sunt incidente, pentru motivele anterior arătate, niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 12, 17, 17

2

și 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, apreciind hotărârea pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică.

Având în vedere că recurentul inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Înalta Curte, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.I. împotriva Deciziei penale nr. 134 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 aprilie 2012.

Procesat de GGC - CL