ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1868/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 7 din 3 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală, în temeiul art. 320 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 137 C. proc. civ., a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a părții civile Ministerul Administrației și Internelor, excepție invocată de către inculpatul F.B.C. În temeiul art. 320 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 137 C. proc. civ., a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a părții civile Ministerul Administrației și Internelor, excepție invocată de către inculpatul F.B.C. În temeiul art. 346 alin. (1) C. proc.

pen., raportat la art. 998 - 999 C. civ. (în redactarea anterioară a Legii nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011), a fost admisă acțiunea civilă promovată de către partea civilă Ministerul Administrației și Internelor în contradictoriu cu inculpatul F.B.C.) și, în consecință, a fost obligat inculpatul F.B.C. la plata către partea civilă Ministerul Administrației și Internelor a sumei de 24.990 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciu cauzat prin distrugerea, la data de 13 august 2011, a unui echipament de înregistrare în mediul ambiental tip H., seria xxx, echipament aflat în proprietatea părții civile Ministerul Administrației și Internelor. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul F.B.C.

la plata sumei de 300 de RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat în cauză. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 7 noiembrie 2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosar nr. 2016/P/2011 înregistrat spre competenta soluționare la Tribunalul Ilfov, sub nr. 19/93/2011, au fost trimiși în judecată inculpații F.B.C. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, 4 (patru) infracțiuni de fals intelectual, o infracțiune de complicitate la furt calificat, o infracțiune de distrugere și o infracțiune de purtare abuzivă, prevăzute de art. 254 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., rap.

la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la 208 alin. (1) C. pen. - 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (3) lit. a) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen. și de art. 250 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și M.M.M., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, două infracțiuni de fals intelectual și o infracțiune de complicitate la furt calificat, prevăzute de art. 254 alin. (1) rap. la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., rap. la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, și art. 26 C. pen. rap. la 208 alin. (1) C. pen. - 209 alin. (1) lit. a), e) alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la data de 24 martie 2011 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București denunțul numitului V.G., consemnat în fața ofițerilor de poliție judiciară ai DGA, prin care acesta arăta că, la data de 08 ianuarie 2011 i s-a pretins de către agentul de poliție F.B. suma de 2 000 RON, pentru a nu-i aplica o sancțiune contravențională privind abateri comise la regimul circulației rutiere. Denunțătorul a susținut că i-a înmânat suma cerută agentului de poliție, depunând la dosar o chitanță bancară prin care proba faptul ca în acea zi, 08 ianuarie 2011, a retras din contul său suma de bani pretinsă de către agentul de poliție pe care, de altfel, îl cunoștea, întrucât denunțătorul lucrează la o societate ce funcționează în comuna Jilava.

La data de 30 mai 2011 s-a atașat la dosarul cauzei denunțul numitului C.M., consemnat la data de 25 mai 2011, prin care acesta aducea la cunoștința organelor de urmărire penală că, în lunile septembrie - octombrie 2010, a fost oprit conducătorul autobasculantei care efectua pentru firma sa, SC N.C. SRL, un transport de nisip, de către agentul de poliție F.B., ocazie cu care acesta a pretins și primit suma de 400 de RON de la denunțător, sosit ulterior la fața locului, pentru a nu-i aplica conducătorului auto sancțiunea pentru faptul că mașina nu avea ITP-ul făcut și nu avea prelata pentru prevenirea răspândirii nisipului pe drumul public. Ulterior înregistrării celor două denunțuri, s-a procedat la verificarea agentului de poliție indicat, precum și numitului M.M.M., agent de poliție în cadrul Postului de Poliție Jilava, arondat orașului Măgurele.

La acel moment procesual, s-a procedat la autorizarea folosirii a patru investigatori sub acoperire prin ordonanța din data de 07 iunie 2011, solicitându-se Tribunalului București autorizarea unor interceptări și înregistrări, cuprinzând numere de telefon ale presupusului făptuitor F.B., precum și discuții în mediul ambiental ale făptuitorului cu investigatorii sub acoperire autorizați și cu alte persoane, inclusiv în interiorul autospecialei menționate, propunere admisă de către instanță. În ceea ce privește infracțiunile de luare de mită și fals s-a arătat că la data de 17 iunie 2011, investigatorul sub acoperire O.A., autorizat în cauză, a fost oprit de către agenții de poliție F.B. și M.M.M., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu la volanul autospecialei de poliție indicate, pe raza comunei Jilava, motivul opririi fiind dat de încălcarea liniei continue și nerespectarea unui indicator obligatoriu la dreapta.

Aducându-i-se la cunoștință abaterea comisă și sancțiunile impuse, respectiv amenda și reținerea permisului de conducere ca măsură complementară, agenții de poliție au solicitat documentele conducătorului auto, inclusiv asigurarea de răspundere civilă delictuală și rovinieta. Investigatorul a menționat inițial ca nu găsește asigurarea, iar cu privire la taxa de drum, a precizat că o posedă, dar este expirată, agentul F. comunicându-i în acest context că va proceda și la reținerea certificatului de înmatriculare, coroborat cu aplicarea unei amenzi suplimentare pentru lipsa rovinietei. A urmat o conversație purtata cu agentul M.M.M., care se afla în afara autospecialei de poliție, în care investigatorul este sfătuit să spună cum înțelege să rezolve problema ivită, insistând să îi transmită modalitatea prin care înțelege să soluționeze situația dată.

Ulterior acestei discuții, investigatorul sub acoperire s-a îndreptat spre mașina sa, a pus 800 de RON în asigurarea auto pe care, între timp, o găsise, s-a deplasat spre agentul M.M.M., în acest moment, agentul F.B., care încă se afla în interiorul autospecialei de poliție, a zărit suma de bani și a întocmit procesul-verbal, spunându-i conducătorului auto să se întoarcă la mașina sa. În acest moment, investigatorul a mai pus 200 de RON, aflând anterior că amenda pentru neachitarea taxei de drum este de 1000 de RON, a așteptat la mașina venirea lui M.M.M., pentru a ridica banii, acesta din urma înmânându-i procesul-verbal în care se stipula o abatere pentru neportul centurii de siguranță, iar în rest, toate celelalte abateri fiind omise.

La data de 29 iunie 2011, în intervalul orar 16:00 - 16:31, cei doi inculpați, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu cu autospeciala de poliție, îmbrăcați în uniformă, se deplasau în zona gării Jilava, unde cunoșteau că se desfășoară acțiuni de sustragere a unor cantități de combustibil în imediata apropiere a unor depozite aparținând P. SA, unde cei doi inculpați au identificat mai multe persoane care sustrăgeau combustibil, purtând discuții cu numitul E.C., zis "C.". Discuțiile s-au purtat nemijlocit cu făptuitorii, iar după negocierea avută, cei doi polițiști au pretins o cantitate de motorină pentru ca respectivii să fie lăsați să fure liniștiți, numitul E.C. spunându-le că fiecare echipă de hoți a acceptat să le dea câte un bidon de 30 de litri de motorină dimineața și un altul seara.

Inculpatul M.M.M. menționându-i acestuia că " taxa de șmecher trebuie plătită și pentru colegul F.B." La aceeași dată, inculpații F.B. și M.M.M. au oprit pentru control la orele 17:45 pe numitul N.I. în zona DN 5, Jilava, aflat la volanul autovehiculul marca F., persoana transportând marfa aparținând societății L. SRL, ce are ca obiect de activitate comercializarea de băuturi alcoolice și nonalcoolice. Cu această ocazie, inculpații, care cunoșteau obiectul de activitate al societății, i-au adus la cunoștința conducătorului auto că i se va reține talonul pentru că parbrizul mașinii este fisurat, agenții de poliție efectuând filtru lângă depozitul societății cu pricina. Ambii polițiști au pretins, pentru a nu aplica sancțiunea de reținere a talonului și amenda, două sticle de votcă ce au fost primite ulterior.

De asemenea, inculpatul F.B. a întocmit proces-verbal, prin care l-au sancționat cu avertisment pe N.I. pentru nereguli privind trusa medicală, dar nu l-au sancționat pentru motivul opririi, respectiv fisurarea parbrizului. În aceeași zi, 29 iunie 2011, în jurul orelor 18:45, cei doi au oprit un conducător auto, rămas neidentificat până în prezent, acesta din urmă transportând fier vechi fără a avea acte justificative cu privire la proveniența mărfii. Agentul de poliție M.M.M., după discuții cu persoana în cauză și un refuz inițial, a primit suma de 40 de RON, pentru a nu confisca marfa. Din această suma, M.M.M. a dat de 20 de RON colegului F.B. La data de 27 iulie 2011, în jurul orelor 13:45, inculpatul F.B.

a oprit pentru control pe conducătorul auto C.R., aflat la bordul autocamionului nr. zzz, care se deplasa cu o automacara, nr. qqq, condusă de M.F., ambele mașini fiind folosite de SC M.M. SRL. Agentul de politie, deși l-a oprit pe C.R., a discutat numai cu M.F., întrucât acesta se ocupa de activitatea firmei, aducându-i la cunoștință că îi va reține talonul mașinii conducătorului auto C.R. întrucât mașina prezenta rugină, fiind degradată caroseria, urmând să-i aplice și sancțiunea amenzii, avertizându-l asupra cuantumului minim al amenzii, 315 RON. M.F. i-a propus o sticlă de vin, inculpatul l-a avertizat însă că e prea puțin o sticlă cu vin în comparație cu amenda, după care l-a trimis pe M. să aducă asigurarea, acesta din urma venind cu asigurarea și 35 de RON, suma de bani pe care inculpatul a primit-o în mașină.

Polițistul a întocmit proces-verbal de sancționare, a numitului C.R. cu avertisment pentru că nu avea actele asupra sa, fără să îl sancționeze pentru abaterea mai gravă. În aceiași data, 27 iulie 2011, la orele 13:50, inculpatul F.B.C. a oprit în trafic microbuzul de transport persoane, marca I., condus de D.G.M., pentru că transporta mai multe persoane decât capacitatea de locuri prevăzută în mașină. Din context, a rezultat că inculpatul știa cărei firme aparține microbuzul oprit, respectiv O.I. SRL, transmițându-i șoferului să-l cheme pe administratorul firmei; la circa zece minute, după ce conducătorul auto fusese lăsat de polițist să-și continue cursa, fără a-i returna actele microbuzului, a sosit E.M.P., administratorul societății, căruia i-a spus că amenda este 10 milioane; în final, inculpatul a aplicat avertisment conducătorului auto pentru abaterea constatată, chiar dacă, inițial îi precizase că sancțiunea prev. de O.U.G.

nr. 109/2005, este una drastică, primind de la administrator suma de 100 de RON. La aceeași data, 27 iulie 2011, la orele 14:25, inculpatul F.B. l-a oprit în trafic pe conducătorul auto M.Ș., care transporta cu un autocamion, marca R., fier vechi aparținând numitului P.V., persoană, care la acel moment, se afla în spatele camionului oprit pentru control, conducând o altă mașină. P.V. i-a dat suma de 30 de RON inculpatului, suma de bani ce inițial s-a reținut a fi fost dată pentru a nu se confisca marfa respectivă. La aceeași data, 27 iulie 2011, începând cu ora 14:56, agentul F.B. l-a oprit pe numitul R.l., care transfera motorina din autocamionul de serviciu în autovehiculul personal, marca H., pe marginea drumului public.

Agentul de poliție i-a adus la cunoștință ca îl va sancționa cu amendă, deoarece nu are voie să transfere motorină dintr-un autovehicul în altul pe drumul public, într-o zonă fără siguranță. Mai mult inculpatul l-a acuzat pe acesta că fură motorina și, pentru a-l verifica, l-a sunat pe patronul firmei SC N.P. SRL, pe care inculpatul îl cunoștea, mașina aparținând acestei societăți. În ceea ce privește discuția cu R.l., pentru a nu fi sancționat, inculpatul i-a pretins motorina, rămânând ulterior să vină cu mașina sa personală, pentru a i se preda motorina convenită, cerând în acest scop numărul de telefon al lui R.l. Inițial, inculpatul a verificat portbagajul autoturismul H., pentru a vedea dacă nu cumva șoferul minte și are mai multe canistre depozitate.

În aceeași zi, 27 iulie 2011, în jurul orelor 15:00, inculpatul, după ce avusese deja conversația cu P.C., relatată mai sus, în care i-a pretins 40 de litri de motorină, s-a deplasat la depozitul societății N. după ce l-a lăsat să plece pe R.l., unde a purtat o discuție cu C.P. Cu această ocazie, a reiterat pretinderea cantității de motorină, din declarația administratorului rezultând ca nu era prima oară când îi pretindea combustibil. În data de 31 iulie 2011, la orele 11:20, cei doi inculpați F.B. și M.M.M. au oprit în trafic pe conducătorul auto T.I., aflat la volanul autoturismului, marca M., cu numărul de înmatriculare ccc, pentru încălcarea liniei continue. Acesta a înmânat inculpatului F.B.

suma de 100 RON, care a încheiat procesul-verbal de contravenție, în cuprinsul căruia a menționat faptul că nu poseda actele asupra lui. În aceeași zi, 31 iulie 2011, la orele 12:30, a fost oprit în trafic conducătorul auto A.S., la volanul mașinii marca R., înmatriculat în Bulgaria, persoană care a fost identificată de aparatul radar ca depășind limita de viteză maxim admisă. Persoana se deplasa din direcția Giurgiu spre București, fiind oprită pe DN 5, în localitatea Jilava de către cei doi agenți de politie, F.B. și M.M.M. După ce a fost oprit și i s-a adus la cunoștință că a circulat cu 74 km/oră în localitate, i s-au cerut actele la control, ulterior demonstrându-se că șoferul nu avea rovinietă, motiv pentru care inculpatul M.M.M.

i-a adus la cunoștință că îi vor reține talonul mașinii pe care îl va trimite în Bulgaria, la organul emitent și îi vor trebui câteva luni, ca să-l recupereze. După un timp, conducătorul auto s-a deplasat la autospeciala de poliție, în interiorul căreia se aflau cei doi agenți, ocazie cu care persoana l-a abordat pe M.M.M., pentru a discuta despre problema reținerii talonului. Persoana a spus că va face cinste, ca să nu îi fie reținut talonul, în sensul că va da și el "o prăjitură". Cei doi polițiști au spus ca nu sunt oameni de "o prăjitură", ca ei beau whisky. Persoana s-a dus la mașină, a luat o bancnotă de 100 de RON pe care a împăturit-o într-o coală de hârtie și i-a dat-o inculpatului M.M.M., în fața lui F.B.

M.M.M. a luat banii și a spus că trebuie totuși să-i dea amendă pentru radar, prilej cu care i-a întocmit proces-verbal, sancționându-l cu amendă pentru depășirea vitezei, dar neaplicând măsura amenzii de minim 1000 de RON pentru lipsa rovinietei, precum și ridicarea talonului, mita fiind data pentru neaplicarea acestor sancțiuni, care ar fi atras atât un prejudiciu material, cât și privarea de conducătorului de utilizarea autovehiculului. În aceiași zi, 31 iulie 2011, în jurul orelor 12:45, a fost oprit în trafic conducătorul auto H.S. care a condus auto, marca S., tot în zona Jilava, fiind identificat de aparatul radar ca circulând cu 63 de km/h în localitate, depășind viteza legală admisă.

l-au fost solicitate documentele, moment în care s-a constatat că nu avea asupra sa asigurarea de răspundere civilă delictuală, moment în care a fost atenționat că va fi amendat, atât pentru depășirea vitezei, cât și pentru lipsa asigurării asupra sa. Conducătorul auto i-a dat inculpatului M.M.M. în prezenta lui F.B. suma de 100 de RON, pentru a nu fi amendat pentru lipsa asigurării civile, amenda fiind de minim 1000 de RON; ulterior, s-a întocmit proces-verbal de către inculpatul M.M.M., în care s-a consemnat doar abaterea la regimul vitezei. În continuarea aceleiași zile, în jurul orelor 16:20, este oprit în trafic pentru control cetățeanul ucrainian N.E., pentru depășirea liniei continue, discuția cu acesta purtându-se în limba engleză, persoana vorbind și în limba rusă și ucraineană.

I s-a adus la cunoștință că va fi amendat și i se va reține permisul de conducere ce va fi înaintat Ambasadei Ucrainei la București, după care a început o aprinsă discuție în care F.B. i-a comunicat că, amenda este de 20 de puncte, respectiv suma de 1034 RON, ucraineanul spunându-i că cincizeci (euro) poate, la care F.B. i-a spus că amenda legală este în jur de 500 de euro, nefăcând altceva decât să-i dubleze maximul amenzii, pentru a plusa la valoarea mitei. În continuarea zilei, în jurul orelor 17:30, cei doi inculpați l-au oprit pe E.F., care transporta o încărcătură de cartofi fără a avea documente de proveniența. După mai multe discuții, persoana a dat suma de 100 de RON, în două bancnote de cincizeci, inculpatului F.B.

și doi saci de cartofi, ce au fost puși în portbagajul mașinii fără a-i întocmi proces-verbal contravențional și confiscarea mărfii. În ziua de 08 august 2011, în jurul orelor 15:30, a fost oprit în trafic un cetățean polonez al cărui nume nu a putut fi stabilit, ocazie cu care s-a constatat că acesta nu poseda cartea verde, cea mai gravă contravenție ce privește un autovehicul, aducându-i-se la cunoștința că asigurarea polonă nu este valabilă în România. La aceeași dată, în jurul orelor 17:30, a fost oprit conducătorul auto A.D., care conducea autoturismul O., pentru încălcarea liniei continue, ocazie cu care i s-a adus la cunoștința aplicarea sancțiunii amenzii și măsura reținerii permisului.

Inculpatul M.M.M. era cunoscut de A.D. și, abordarea se schimba, cei doi inculpați spunându-i acestuia că dacă ar fi știut cine este nu-l opreau însă, deoarece conducea o altă mașina decât cea cunoscută, l-au oprit. Persoana respectivă este acționar la SC P. SA din București - Jilava, societate cu 200 de angajați. De la această societate, ulterior, cei doi inculpați au primit produse de aproximativ 8 milioane RON în schimbul nesancționării administratorului. În ceea ce privește infracțiunea de distrugere, s-a reținut că la data de 13 august 2011 inculpatul F.B. a deteriorat, în prima fază, echipamentul instalat în autospeciala de poliție, dezasamblând echipamentul de înregistrare, cablul cu microfoane și comutator de camera video, lăsând-o numai pe acesta din urmă în mașina, luând echipamentul de înregistrare și microfonul seria H. nr. xxx, pe care apoi Ie-a distrus.

În cadrul cercetării judecătorești în Dosarul nr. 19/93/2011, la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2011, instanța de fond a constatat că ambii inculpați au solicitat aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., soluționarea cu celeritate a laturii penale a cauzei și disjungerea laturii civile a cauzei. Prin Sentința penală nr. 1 din 08 decembrie 2011, dată în Dosarul nr. 19/93/2011, Tribunalul Ilfov, secția penală, a dispus, pe fondul laturii penale a cauzei, condamnarea ambilor inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată la pedepse rezultante privative de libertate. Prin aceeași sentință s-a dispus și disjungerea laturii civile a cauzei și formarea unui nou dosar.

Noul dosar (format ca urmare a disjungerii mai sus arătate), s-a înregistrat la Tribunalul Ilfov, secția penală sub nr. 192/93/2011. În acest nou dosar, la primul termen de judecată, după ce a pus în discuția participanților la proces, instanța a dispus, față de dispozițiile art. 24 alin. (2) C. proc. pen., introducerea în cauză a părții civile Ministerul Administrației și Internelor (M.A.I.), față de declarația expresă a acestei instituții publice, declarație existentă la dosar. De asemenea, tot la primul termen de judecată, reprezentantul părții vătămate SC P. SA a învederat că această societate nu dorește să se constituie parte civilă în cauză, instanța luând act de această manifestare de voință, față de art. 17 C. proc.

pen. La al doilea termen de judecată, după ce a pus în discuția participanților la proces, instanța a dispus, față de art. 14 și art. 15 C. proc. pen., rectificarea cadrului procesual prin scoaterea din prezenta cauză a inculpatului M.M.M., deoarece singura acțiune civilă cu caracter alăturat existentă "pe rol" la acel moment îl viza doar pe inculpatul F.B.C., astfel cum rezultă și din precizările scrise făcute de către partea civilă M.A.I. în cauză, în acest sens fiind și mențiunile din încheierea de ședință. Pe parcursul celor cinci termene de cercetare judecătorească cu privire exclusiv la acțiunea civilă (disjunsă) promovată de către partea civilă M.A.I. în contradictoriu cu inculpatul F.B.C., instanța, la cererea participanților la proces dar și din oficiu, a încuviințat administrarea următoarelor probe: audierea inculpatului F.B.C.

(exclusiv cu privire la acțiunea civilă ce îl vizează), proba testimonială (a fost audiat martorul C.M.) și proba cu înscrisuri. În apărarea sa, inculpatul F.B.C. a invocat, prin intermediul avocatului ales în cauză, două excepții: excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes. Cu privire la aceste două excepții, instanța de fond a constatat următoarele. Art 320 alin. (2) C. proc. pen. este "sediul general al materiei" excepțiilor în Codul de procedură penală, deoarece în acest text de lege se prevede dreptul oricărui participant la procesul penal de a "formula excepții". În lipsa vreunei precizări suplimentare, textul legal menționat trebuie interpretat în sensul că oricare participant poate invoca în orice proces penal (fie pe latură penală, fie pe latură civilă) orice excepție, fie ea "de procedură" sau "de fond". Din perspectiva noțiunii de "excepție", se constată că reglementările C. proc.

pen. sunt deficitare, deoarece, pe de o parte, nicăieri în Codul de procedură penală nu se definește "excepția". Cu toate acestea, posibilitatea invocării excepțiilor de procedură penală rezultă nu doar din reglementarea "cu caracter general" (art. 320 alin. (2) C. proc. pen., mai sus indicat), ci și din diversele reglementări "cu caracter special", din care rezultă "existența" diferitelor excepții, spre exemplu: excepția autorității de lucru judecat (art. 10 lit. j)) C. proc. pen. coroborat cu art. 22 C. proc. pen., excepția necompetenței materiale (art. 25 - art. 29 C. proc. pen.) sau teritoriale (art. 30 - art. 31 C. proc. pen.), excepția tardivității apelului (art. 363 C. proc. pen. coroborat cu art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen.) sau a inadmisibilității acestuia (art. 361 C. proc. pen. coroborat cu art. 379 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.). Pe de altă parte, excepțiile de procedură civilă nu sunt deloc reglementate în Codul de procedură penală, fiind, în schimb, pe larg reglementate în Codul de procedură civilă și "beneficiind" de multiple clasificări doctrinare, inclusiv în excepții "de procedură" (ex: excepția prescripției, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant) sau excepții "de fond" (ex: excepția lipsei calității procesuale active/pasive, excepția lipsei de interes), legea impunând judecătorului să se pronunțe "mai întâi" asupra excepțiilor (art. 137 C. proc. civ.), de regulă; însă, prin excepție, aceeași lege (art. 137 C. pen.

civ.) dă posibilitatea judecătorului "să unească excepția cu fondul", doctrina și jurisprudența tinzând în a statua că excepțiile "de fond" trebuie să fie analizate "unite cu fondul". Rezolvarea separată a acțiunii civile este foarte sumar reglementată distinct în codul de procedură penală (art. 347 C. proc. pen.), însă aceste prevederi trebuie completate cu cele din art. 346 C. proc. pen. (regula fiind, totuși, că acțiunea civilă cu caracter alăturat se soluționează deodată cu acțiunea penală, rezolvarea separată fiind excepția) și, de asemenea, trebuie completate cu toate prevederile din legislația civilă aplicabilă, art. 346 alin. (2) teza finală, C. proc. pen. fiind exprese în acest sens.

Față de toate considerațiile teoretice mai sus arătate, instanța de fond a constatat că cele două excepții invocate de către avocatul ales al inculpatului sunt admisibile a fi invocate și într-un proces penal, întrucât ele vizează latura civilă a acestuia și sunt "consacrate" în mod unanim în doctrina și jurisprudența procesual civilă, fiind reglementate și expres, la modul general, în art. 137 C. proc. civ. Fiind vorba despre două excepții "de fond", instanța, văzând și dispozițiile art. 137 C. proc. civ. dar și "considerațiile teoretice" mai sus prezentate în prezenta secțiune a considerentelor, la termenul de judecată din 19 aprilie 2012 a dispus "unirea ambelor excepții cu fondul cauzei", apreciind că pentru "dezlegarea" (constatarea lor ca temeinice sau netemeinice) acestora trebuie să fie evaluat întregul material probatoriu care trebuie să fie avut în vedere la "dezlegarea" însăși a fondului pricinii.

Instanța de fond a constatat, că deși admisibile, ambele excepții invocate de către inculpatul F.B.C. prin avocat ales, sunt neîntemeiate, pentru motivele ce vor fi arătate în cele ce urmează. Astfel, în primul rând, cu privire la excepția "lipsei calității procesuale active" a părții civile M.A.I., instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată deoarece partea civilă a făcut dovada că este titulara dreptului de proprietate asupra bunului mobil care se pretinde că a fost distrus (în varianta alternativă prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.: "aducerea în stare de nefolosință") prin activitatea ilicită (infracțională) a inculpatului. Este vorba despre un echipament de înregistrare audio-video în mediul ambiental tip H. seria xxx (o cutie de metal de culoare argintie cu dimensiunile de 70x60x15 mm), pe care la data de 03 octombrie 2008 numitul P.M.G.

l-a cumpărat, plătindu-l cu foaie de vărsământ la R.B. în aceeași zi de 03 octombrie 2008. P.M.G. nu a cumpărat acel bun "în nume propriu", ci ca "reprezentant" (e vorba nu de o reprezentare juridică, ci de un "mandat comercial") al M.AI., la acea dată de 03 octombrie 2008 numitul P.M.G. fiind angajat în cadrul M.A.I.- D.G.I.P.I., cu atribuții de achiziționare a aparaturii tehnico-operative specifice. Prin urmare, atâta timp cât la data de 03 octombrie 2008 M.A.I.- D.G.I.P.I. a cumpărat acel bun mobil (acel echipament), începând de la această dată M.A.I. este titularul dreptului de proprietate asupra acelui echipament. În consecință, și la data de 13 august 2011 (dată la care se pretinde că inculpatul a distrus acest echipament) M.A.I.

era titularul dreptului de proprietate asupra respectivului echipament, atâta timp cât la dosar nu există vreo dovadă că între 03 octombrie 2008 (data cumpărării echipamentului) și 13 august 2011 (data pretinsei fapte) să fi intervenit vreun act juridic prin care M.A.I. să fi înstrăinat (către vreun terț) respectivul echipament. În concluzie, întrucât M.A.I. a făcut dovada că la data pretinsei fapte ilicite a inculpatului era titulara dreptului de proprietate asupra respectivului echipament, instanța, în temeiul art. 320 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 137 C. proc. civ. a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a părții civile M.A.I., excepție invocată de către inculpat, prin avocatul său ales.

Instanța de fond a considerat neîntemeiate argumentele avocatului inculpatului relativ la desfășurarea procedurii prin care M.A.I. a achiziționat echipamentul pretins distrus (argumente prezentate oral, dar și în "concluzii scrise"). În acest sens, instanța de fond a constatat că nu e cazul să analizeze în prezentul dosar dacă M.A.I., ca persoană juridică de interes public a respectat sau nu procedura de desfășurare a unei achiziții publice conform O.U.G. nr. 34/2006 și nici dacă avea dreptul (sau nu) să cumpere acel bun printr-o procedură (contractuală) de "atribuire directă". Și aceasta deoarece, față de art. 317 C. proc. pen., obiectul de analiză al acestei excepții trebuie să fie doar dacă M.A.I.

era proprietarul respectivului echipament nu și dacă, eventual, în achiziționarea acestui echipament M.A.I. a încălcat (sau nu) prevederile O.U.G. nr. 34/2006. În al doilea rând, cu privire la excepția "lipsei de interes" a părții civile M.A.I., instanța de fond a constatat că interesul M.A.I. în promovarea acestei acțiuni civile există, este unul patrimonial, fiind vorba de suma de 24.990 RON (arătată în mod repetat, inclusiv la dosar), sumă ce reprezintă a treia parte din costul a trei astfel de echipamente de înregistrare audio-video și este un interes actual, neexistând nici o probă la dosar din care să rezulte că după data de 13 august 2011 (data pretinsei fapte) partea civilă M.A.I.

ar fi recuperat această sumă (reprezentând contravaloarea echipamentului respectiv), fie de la inculpat, fie de la un terț, fie prin plată, fie prin dare în plată, compensațiune, acceptarea unui dar (donație) echivalent ca valoare sau altă modalitate de stingere a acestui pretins debit. În consecință, față de dispozițiile art. 320 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 137 C. proc. civ., instanța fondului a respins - ca neîntemeiată - și excepția lipsei de interes a părții civile M.A.I., excepție invocată de către inculpat prin avocat. Analizând pe fond acțiunea civilă promovată de către partea civilă M.A.I., instanța de fond a constatat că temeiul juridic al acesteia este dat de art. 998 - 999 C. civ., dar și art. 151 C. proc.

pen. Întrucât M.A.I. pretinde că inculpatul a săvârșit la data de 13 august 2011 o faptă ilicită (o infracțiune) generatoare de prejudiciu, instanța este obligată să analizeze existența condițiilor ce pot atrage răspunderea civilă delictuală a inculpatului. Interpretând art. 998 - 999 C. civ. (în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011, redactare valabilă și în prezenta speță), instanța a constatat, în acord cu unanimitatea doctrinei și jurisprudenței în materie, că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a inculpatului F.B.C.

(adică pentru admiterea acțiunii civile promovate de către M.A.I.) trebuie să se întrunească, cumulativ, următoarele condiții (teoretice): a) existența faptei ilicite; b) existența unui prejudiciu; c) existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu; d) existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul și a capacității sale delictuale, fiind analizată măsura în care aceste patru condiții se regăsesc în cauza de față. În ceea ce privește existența faptei ilicite, instanța de fond a constatat că, în concret, în speță, aceasta este fapta inculpatului F.B.C. care la data de 13 august 2011 a adus în stare de neîntrebuințare (a "distrus", în accepțiunea art. 217 alin. (1) C. pen.) respectivul echipament de înregistrare audio-video tip H., seria xxx.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere ansamblul probelor administrate în cauză în acest sens (probe aflate inclusiv la dosarul de urmărire penală nr. 2016/P/2011 al P.C.A.B., dosar atașat la Dosarul nr. 19/93/2011 al Tribunalului Ilfov, din care s-a disjuns prezenta acțiune civilă), atât probe directe cât și indirecte, așa cum vom evidenția în cele ce urmează. Astfel, în primul rând, instanța a avut în vedere procesul-verbal de constatare întocmit de reprezentanții a două structuri diferite (și cu atribuții diferite) din cadrul M.A.I.: reprezentanți ai D.G.I.P.I. și ai D.G.A.

Aceștia, împreună, au constatat, la o zi după comiterea faptei, adică la data de 14 august 2011, că echipamentul respectiv (H., seria xxx) lipsea din autoturismul cu numărul de înmatriculare qqq (autoturism "de serviciu" al inculpatului F.B.C., aspect recunoscut de către acesta), camera video aferentă fiind deșurubată și "decuplată" de la respectivul echipament de înregistrare audio-video. Prin urmare, instanța a constatat că respectiva cameră video fusese lăsată pe poziții doar de fațadă, pentru ca cei care au instalat anterior această aparatură de supraveghere să nu-și dea seama că aceasta este nefuncțională, întrucât mediul de înregistrare și de stocare al echipamentului H. seria xxx fusese îndepărtat.

Instanța de fond a constatat că, după ce acest echipament H. a fost recuperat de la inculpat (inculpatul recunoaște și acest aspect, faptul că l-a predat către inspectorul principal de poliție C.M., care l-a predat apoi conducerii IPJ Ilfov), acesta a fost supus unei constatări tehnico-științifice), din care rezultă că respectivul echipament prezintă, în interior, urme de arsură și funingine, probabil, prin alimentare inversă a echipamentului sau prin alimentare cu supratensiune, existând la dosar și fotografii judiciare cu respectivul echipament tehnic. Relativ la această pretinsă faptă de distrugere, comisă la 13 august 2011, inculpatul a fost audiat în repetate rânduri, declarațiile sale fiind contradictorii și uneori mincinoase, după cum rezultă din analiza sistematică a acestora.

Astfel, audiat la data de 14 octombrie 2011 de către judecătorul învestit cu fondul propunerii de arestare preventivă, inculpatul nu a recunoscut această faptă. Cu toate acestea, analizând probatoriul existent la dosar până la acel moment, judecătorul învestit cu fondul propunerii de arestare preventivă, a reținut incidența în speță și a art. 148 lit. b) C. proc. pen. De altfel, audiat cu o zi înainte în fața procurorului de caz, inculpatul a dat declarații contradictorii relativ la această faptă. În acest sens, inculpatul a arătat că la data de 13 august 2011, constatând că portiera autoturismului de serviciu nu se mai închide, a dus respectivul autoturism la un service "particular", la " un anumit M., în Sintești, care a găsit respectiva aparatură și a pus-o la el în service pe masă.

Inculpatul a mai declarat că, de fapt, M. nu i-a zis nimic de găsirea acestei aparaturi și nu l-a văzut când a pus acea aparatură pe masă. În acest context, instanța a constatat, în primul rând, că nu scrie în fișa postului inculpatului F.B.C. faptul că acesta trebuie să își dea autoturismul de serviciu la reparat la orice service. Mai mult decât atât, în declarație, inculpatul a precizat că, de fapt, M. nici nu i-a spus pe 13 august 2011 despre cauza defecțiunii portierei și că abia peste două zile, la data de 15 august 2011, când cei doi s-au reîntâlnit cu totul întâmplător, în Jilava, M. și-a amintit că a găsit acea aparatură în portiera inculpatului, prilej cu care i-a și remis-o.

În acest context, instanță a constatat că e neverosimil ca la data de 13 august 2011, când inculpatul și-a preluat autoturismul de serviciu de la M., cei doi să nu discute nimic despre cauza defecțiunii, deși de aceea inculpatul dusese autoturismul la service iar apoi M., amintindu-și ulterior și de unde are pe masă acea aparatură, să nu îl caute pe inculpat la locul de muncă, adică la sediul Poliției, pentru a i-o înmâna. În fine, din procesul-verbal de conducere în teren efectuat de procurorul de caz la data de 14 octombrie 2011, rezultă că inculpatul, în căutarea service-ului lui M., a condus organele de anchetă la o spălătorie auto, unde susține că s-ar fi întâlnit cu M., după ce l-a contactat telefonic în prealabil.

Cu acest prilej, al conducerii în teren, inculpatul și-a amintit că, de fapt pe M. îl mai văzuse o singură dată înainte și că de fapt, M. se ocupa cu dezmembrări auto. Reaudiat sub acest aspect, în fața instanței, inculpatul se contrazice față de declarația dată în faza de urmărire penală, arătând că, de fapt, amândoi am văzut că în interiorul acelei uși se afla o cutie metalică și mai multe fire (...). Respectivul echipament nu a mai fost luat de M. (din portiera auto), ci a fost luat de către inculpat și depozitat în portbagajul autoturismului cu care venise, apoi l-a predat inspectorului de poliție C.M.

Sintetizând cele două versiuni contradictorii ale inculpatului relativ la fapta ce a generat prezentul dosar (latură civilă disjunsă), instanța de fond a constatat că, în versiunea prezentată la urmărirea penală, inculpatul pretinde că respectivul echipament a stat două zile în posesia numitului M., între 13 și 15 august 2011, iar în versiunea prezentată în fața prezentei instanțe de fond, inculpatul pretinde că împreună cu M. a constatat că acel echipament era căzut în interiorul portierei, că l-a văzut desprins atunci când M. a demontat fața interioară a portierei.

Ambele versiuni se sprijină pe prezența numitului M. În faza de cercetare judecătorească în prezentul dosar, deși inculpatul e cercetat în stare de libertate începând cu data de 16 februarie 2012, inculpatul nu a cerut administrarea probei testimoniale cu audierea numitului M., dimpotrivă când partea civilă cere această audiere, inculpatul, asistat de avocatul ales, nu s-a opus, dar a solicitat reclamantei să-l identifice întrucât este probă propusă de către aceasta, știind bine va fi în imposibilitate de identificare a numitului M., așa cum n-au reușit nici organele de anchetă în faza de urmărire penală.

Analizând întregul material probatoriu, instanța de fond a constatat că, cel puțin până la momentul procesual analizat, din punct de vedere juridic numitul M. este o "ficțiune juridică", existența sa e putativă (există doar "în afirmațiile" inculpatului), inculpatul l-a "inventat" pe "numitul M.". În concluzie, judecătorul fondului a constatat că ambele versiuni contradictorii prezentate până în prezent de către inculpat sunt mincinoase, întrucât sunt neverosimile (mai ales versiunea prezentată în faza de urmărire penală), nefiind susținute decât de "prezența" unui martor putativ "numitul M.", și sunt contradictorii.

Dimpotrivă, situația reală de fapt este următoarea: echipamentul de interceptare și stocare audio-video tip H., seria xxx, "încorporat" de către lucrătorii din cadrul D.G.I.P.I., în portiera autoturismului de serviciu al inculpatului nici nu a fost "stricat" de către numitul M., nici nu s-a stricat singur în aceeași perioadă, ci de fapt, a fost distrus de către inculpatul F.B.C. la data de 13 august 2011, când inculpatul a realizat că activitatea sa infracțională în legătură cu actele sale de serviciu, cuantificată ulterior în infracțiunile prevăzute de art. 254 C. pen. și art. 289 C. pen., este monitorizată prin intermediul acestui echipament și, de frustrare l-a băgat în priză până l-a ars, prin alimentare (electrică) cu supratensiune sau prin manevre de alimentare prin inversarea repetată a "flanșelor"- punctelor de contact - la curent electric).

Această a treia versiune, rezultă din constatarea tehnico-științifică, declarațiile martorului C.M., raportul inculpatului din data de 16 august 2011, procesul-verbal întocmit la 17 august 2011 de inspectorul principal C.M. și comisarul șef N., planșa foto color cu respectivul echipament "ars" și chiar din anumite declarații în care a recunoscut întreaga activitate infracțională, inclusiv distrugerea (în sensul art. 217 alin. (1) C. pen.) respectivului echipament. În ceea ce privește existența prejudiciului, instanța de fond a constatat că acesta există, fiind în cuantum de 24.990 de RON, contravaloarea respectivului echipament de înregistrare adus în stare de nefolosință de către inculpat. Acest cuantum de prejudiciu este dovedit cu înscrisurile administrate în probatoriu în cauză.

E vorba în primul rând de factura fiscală din 03 octombrie 2008, factură din care rezultă că trei astfel de echipamente costă 74.970 RON, prin urmare un astfel de echipament (adică: cel distrus de către inculpat) costă 24.990 de RON. Factura este emisă "pe numele" de P.M.G. (ca și cumpărător), însă acesta a cumpărat cele 3 echipamente în calitate de delegat al M.A.I., având la momentul cumpărării atribuții de serviciu în acest sens. Așa cum am argumentat pe larg în secțiunea a 3-a din prezentele considerente, față de art. 317 C. proc. pen. nu are importanță în acest dosar dacă M.A.I., ca instituție publică, a respectat sau nu toate actele normative în vigoare la momentul achiziționării acestui echipament.

Ceea ce este relevant pentru "obiectul juridic" al acestui dosar este că M.A.I. a achiziționat respectivul echipament. În al doilea rând, cuantumul prejudiciului suferit de partea civilă M.A.I. mai este dovedit prin intermediul chitanței (foaie de vărsământ) din aceeași dată de 03 octombrie 2008, emisă de către R.B., din care rezultă că P.M.G. a plătit, cu ordin de plată, ca mandatar al părții civile M.A.I., prețul celor 3 echipamente de înregistrare.

Față de aceste argumente, instanța de fond a constatat că prejudiciul în cuantum de 24.990 de RON este unul cert, lichid și exigibil (în materia răspunderii civile delictuale exigibilitate înseamnă că autorul faptei prejudiciabile datorează valoarea prejudiciului încă de la momentul producerii respectivei fapte prejudiciabile), fiind de asemenea actual (la dosar neexistând vreo probă din care să rezulte că inculpatul ar fi achitat în vreo modalitate acest prejudiciu sau că această datorie s-ar fi stins în vreo modalitate). În ceea ce privește existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, instanța de fond a constatat că acest raport există.

Astfel, prin prisma "teoriei echivalenței condițiilor" (teoria condiției "sine qua non") - cea mai răspândită și agreată, de către doctrină, dintre teoriile privind "evaluarea" raportului de cauzalitate - s-a constatat că fapta ilicită a inculpatului de a "arde" (fie prin supratensiune, fie prin repetată "polarizare inversă" a punctelor de alimentare cu curent a circuitelor electrice) echipamentul respectiv a avut ca urmare imediată distrugerea funcționalității acestuia, adică imposibilitatea permanentă de folosire a acestui echipament în scopul în care a fost achiziționat de către reprezentanții M.A.I. Această "distrugere" este totală, în sensul că nu privește doar funcționalitatea în viitor a echipamentului, ci și imposibilitatea de recuperare de eventuale date stocate de către acesta până la momentul distrugerii.

În ceea ce privește vinovăția inculpatului în comiterea acestei fapte ilicite (și totodată infracțiune) de distrugere a respectivului echipament, față de art. 19 C. pen., instanța de fond a constatat că inculpatul a acționat cu intenție directă, nu doar acceptând posibilitatea de a "arde pe interior" respectivul echipament, ci chiar urmărind acest rezultat, care, de altfel, s-a și produs. În cea ce privește capacitatea delictuală a inculpatului, instanța de fond a constatat că, la data comiterii faptei, acesta era de mult timp major și că la dosar nu există vreo probă din care să rezulte că inculpatul era lipsit de discernământ sau pus sub interdicție judecătorească în conformitate cu art. 25 din Decretul nr. 32/1954.

În consecință, s-a constatat că inculpatul avea, la momentul comiterii faptei ilicite de distrugere a respectivului echipament, capacitate delictuală, putând fi antrenată față de acesta răspunderea civilă delictuală. În concluzie, instanța de fond a constatat că toate cele 4 condiții cumulative de angajare a răspunderii civile delictuale, astfel cum se desprind acestea din redactarea art. 998 - 999 C. civ. (în redactarea anterioară Legii nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011) se întrunesc în cauza dedusă judecății. Prin urmare, având în vedere toate argumentele mai sus menționate, instanța, pe fondul cauzei, în temeiul art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 998 - 999 C. civ. (în redactarea anterioară Legii nr. 287/2009 și a Legii nr. 71/2011), a admis acțiunea civilă promovată de către partea civilă Ministerul Administrației și Internelor în contradictoriu cu inculpatul F.B.C.

și, în consecință, l-a obligat pe acesta la plata către partea civilă Ministerul Administrației și Internelor a sumei de 24.990 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciu cauzat prin distrugerea, la data de 13 august 2011, a unui echipament de înregistrare în mediu ambiental tip H., seria xxx, echipament aflat în proprietatea părții civile Ministerul Administrației și Internelor. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul F.B.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin Decizia penală nr. 363 din 20 decembrie 2012 Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului Administrației și Internelor invocată de inculpatul F.B.C.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.B.C. împotriva Sentinței penale nr. 7 din 03 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția penală. A constatat instanța de apel cu privire la excepția invocată că în mod corect, instanța de fond a procedat la respingerea celor două excepții, deoarece M.A.I. are calitate procesuală activă, conferită de dreptul de proprietate asupra echipamentului de înregistrare audio-video în mediul ambiental, marca H., seria xxx, despre care s-a susținut că a fost distrus de către inculpat; în acest sens au fost anexate la dosar documente ce arată faptul că bunul de mai sus a fost achiziționat la data de 3 octombrie 2008 (factură și foaie de vărsământ), dată de la care M.A.I.

a devenit proprietarul de drept al echipamentului, calitate pe care o avea și la data de 13 august 2011, când acest echipament a fost distrus. A mai reținut instanța de apel că instanța de fond a făcut o analiză completă și o încadrare juridică corectă a acțiunii civile promovată de partea civilă M.A.I., constatând că, în speță, sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale a inculpatului F.B.C., respectiv: existența faptei ilicite; existența unui prejudiciu; existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul și a capacității sale delictuale, fiind incontestabilă existența faptei ilicite, aceasta constând în fapta inculpatului, care la data de 13 august 2011 a adus în stare de neîntrebuințare, a "distrus", în accepțiunea art. 217 alin. (1) C. pen., echipamentul de înregistrare audio-video tip H., seria xxx.

A reținut instanța de apel că susținerile inculpatului sunt lipsite de orice fundament, arătând că dovezile produse cauzei atestă, indubitabil, că este responsabil de distrugerea echipamentului din litigiu și că în speță sunt întrunite cumulativ cerințele pentru ca răspunderea sa civilă delictuală să fie angajată. Împotriva Deciziei penale nr. 363 din 20 decembrie 2012 a Curții de Apel București a formulat recurs inculpatul F.B.C. și a invocat cazul de casare prev. de art. 385 din 9 pct. 10 C. proc. pen., arătând că hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea legii, în sensul ca instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe, arătând că deși a solicitat audierea martorilor, instanța de apel a apreciat că nu este utilă în cauză această probă.

A mai susținut că deși a solicitat desecretizarea unor documente, la dosar nu exista nicio încheiere din care să rezulte că instanța a luat în considerare acea cerere. În considerarea acestui caz de casare a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacată și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare. A mai invocat excepția lipsei calității procesuale și a lipsei de interes a intimatei părți civile, solicitând respingerea pretențiilor MAI, arătând, totodată, ca prejudiciul nu a fost bine individualizat și nici nu a fost evaluat. Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate inculpatul F.B.C. dar și din oficiu conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul F.B.C. este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a părții civile M.A.I., Înalta Curte constată că în mod corect instanțele au apreciat că este neîntemeiată, întrucât partea civilă a făcut dovada că este titulara dreptului de proprietate asupra bunului, respectiv echipamentul de înregistrare audio-video tip H., seria xxx. În speță, s-a reținut că numitul P.M.G. a cumpărat echipamentul de înregistrare audio-video în mediul ambiental tip H. seria xxx, la data de 03 octombrie 2008, nefiind cumpărat în nume propriu, ci ca reprezentant al M.A.I., la acea dată fiind angajat în cadrul M.A.I.- D.G.I.P.I., cu atribuții de achiziționare a aparaturii tehnico-operative specifice.

Astfel, M.A.I. - D.G.I.P.I. este titularul dreptului de proprietate asupra acelui echipament, inclusiv și la data de 13 august 2011, când acest echipament a fost distrus, așa cum rezultă din actele dosarului, ca atare, partea civilă are calitate procesuală activă conferită de dreptul de proprietate al echipamentului. Cu privire la excepția lipsei de interes a părții civile M.A.I., Înalta Curte constată partea civilă M.A.I. are interes în promovarea acțiunii civile, respectiv recuperarea sumei de 24.990 RON, ce reprezintă prejudiciul cauzat prin distrugerea echipamentului de către inculpatul F.B., neexistând nici o probă la dosar din care să rezulte că partea civilă M.A.I. ar fi recuperat această sumă.

Instanțele de fond și de apel au făcut o amplă analiză și o încadrare juridică corectă a acțiunii civile promovată de partea civilă M.A.I., constatând în mod corect că, în speță, sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale a inculpatului F.B.C., respectiv: existența faptei ilicite; existența unui prejudiciu; existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul și a capacității sale delictuale. Cu privire la cazul de casare prev de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen., legiuitorul a prevăzut ca și caz în care se poate face recurs "când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului." În cursul judecății în apel, la data de 19 octombrie 2012, apărătorul inculpatulu