ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2160/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2160/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra contestației de fata;
In baza lucrărilor din dosar, constata
următoarele:
Prin decizia penală nr. 1504 din 20 aprilie 2010 a Înaltei
Curți de
Casație și Justiție, secția
penală, au fost admise recursurile declarate de
Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Brașov și de părțile civile I.G. și I.A. împotriva sentinței
penale nr. 97/F din 2
noiembrie 2009 a Curții
de Apel Brașov, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, privind
pe inculpații C.M. și R.G.R.
A casat sentința penală sus menționată numai sub
aspectul laturii
civile, cu privire la
rezolvarea acesteia cât și a cheltuielilor judiciare.
În baza disp. art. 14 C. civ. a dispus obligarea în
solidar a inculpaților și a fiecăruia, în solidar cu partea responsabilă
civilmente Ministerul Administrației și Internelor la plata sumei de 33.995 lei
cu titlu de despăgubiri materiale și dobânda legală aferentă până la plata
efectivă a sumei datorate.
A obligat pe fiecare inculpat în solidar cu partea
responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor la plata sumei
de câte 4.538 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariul de
avocat
și cheltuieli de transport, către
părțile civile I.G. și I.A.
A respins ca
nefondate recursurile declarate de inculpații C.I. și
R.G.R. împotriva sentinței penale sus menționate.
A obligat pe fiecare inculpat în solidar cu partea
responsabilă civilmente la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare.
Decizia a fost atacată de inculpatul C.I. cu
contestație în anulare întemeiată pe disp. art. 386 lit. c) și e) C. proc. pen.
A susținut că, instanța de recurs, nu s-a pronunțat asupra unei cauze de
încetare a procesului penal și anume asupra prescripției
respectiv că nu a fost ascultat, iar ascultarea
acestuia era obligatorie.
Contestația în
anulare va fi respinsă ca inadmisibilă pentru motivele
ce se vor arăta.
Pe de o parte, potrivit art. 388 C. proc. pen.,
contestația în anulare poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se
face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de
către celelalte părți, în termen de 30 zile de la data pronunțării hotărârii a
cărei anulare se cere. Pe de altă parte, cazurile de contestație în anulare
sunt expres și limitativ prevăzute de art. 386 lit. a)-e) C. proc. pen.
Cererea de contestație în anulare a fost formulată la
data de 20 ianuarie 2011 și față de adresa comunicată de către Biroul executări
penale din cadrul Curții de Apel Brașov din
care rezultă că la data de 22
aprilie
2010 a fost pusă în executare sentința penală nr. 97/F din 9 martie
2009
rămasă definitivă prin
decizia penală nr.1504 din 20 aprilie 2010, termenului de 10 zile prevăzut de
lege pentru introducerea contestațieiîn anulare a fost depășit.
Având în vedere că, potrivit art. 391 alin. (2) C.
proc. pen., instanța admite în principiu cererea de contestație în anulare
numai dacă îndeplinește condițiile prevăzute
de(termen, unul din cazurile
prevăzute de art. 386 C. proc. pen.,
depunerea ori invocarea unor dovezi care sunt la dosar), prin interpretarea
,,per a contrario" rezultă că în situația în care una sau mai multe dintre
aceste condiții nu este (nu sunt) îndeplinită (îndeplinite), soluția este
respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare.
Mai mult tot din relațiile solicitate rezultă că
împotriva aceleași decizii penale C.I. a mai formulat două contestații în
anulare soluționate prin decizia nr. 3473 din data de 6 octombrie 2010 a
Î.C.C.J. și respinsă ca nefondată, respectiv decizia nr. 4307 din data de 30
noiembrie 2010 a Î.C.C.J. și respinsă ca inadmisibilă.
Față de dispozițiile legale menționate, Înalta Curte
va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare, iar în conformitate cu art.
192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare
formulată de contestatorul C.I. împotriva deciziei penale nr.1504 din 20
aprilie
2010
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu
titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2011.