ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 547/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22.12.2014 pe rolul Tribunalului Călărași, sub dosar nr. x/2014, creditoarea S.C. A. S.A. a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L., ridicarea dreptului de administrare al debitoarei și înscrierea creditoarei în tabelul de creanțe cu suma de 182.537,50 RON, reprezentând creanță datorată potrivit facturilor fiscale emise în temeiul contractului de vânzare și livrare produse petroliere.

Prin sentința civilă nr. 52 din 3 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Călărași a fost respinsă excepția prescripției, invocată din oficiu și cererea privind deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei S.C. B. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe, creditoarea S.C. A. S.A. a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1147/A/2016 din 21 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția de perimare și a constatat perimat apelul formulat de apelanta creditoare S.C. A. S.A., pe care a obligat-o la plata către intimată a sumei de 4.800 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, creditoarea S.C. A. S.A. a declarat recurs, fără însă a dezvolta memoriul de recurs, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, creditoarea S.C. A. S.A. a arătat că la data depunerii recursului hotărârea atacată nu era motivată, sens în care a precizat că după motivarea acesteia, în termen legal, va depune memoriul de recurs în cuprinsul căruia vor fi indicate și dezvoltate motivele de nelegalitate ce stau la baza prezentului demers judiciar.

Prin precizările înregistrate la 12 septembrie 2016, la care a fost atașată copia cererii de renunțare la judecata acțiunii privind deschiderea procedurii insolvenței, recurenta a solicitat instanței de recurs să dea eficiență cu prioritate principiului disponibilității, în sensul de a se admite recursul și a se lua act de manifestarea de voință a recurentei de a renunța la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulate împotriva S.C. B. S.R.L., cu consecința anulării în tot a hotărârilor pronunțate în cauză, respectiv a sentinței civile nr. 52/03.03.2016 pronunțată de Tribunalul Călărași și a deciziei civile nr. 1147/A/21.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2017 s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La 13 februarie 2017 a fost înregistrat la dosar punctul de vedere la raport depus de recurentă, prin care aceasta solicită instanței să constate că recursul este admisibil și nu se impune anularea acestuia, iar pe fond a solicitat să se ia act de manifestarea sa de voință în sensul renunțării la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată împotriva debitoarei intimate B. S.R.L. cu consecința anulării hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză.

În esență, recurenta susține că nu se impune anularea recursului ca nemotivat, ci, în baza principiului disponibilității părților, față de manifestarea de voință a recurentei creditoare A. S.A. materializată în cuprinsul declarației de renunțare la judecata cererii de deschidere a procedurii insolvenței, remisă prin poștă Curții de Apel București la 29.07.2016, respectiv înăuntrul termenului de depunere a motivelor de recurs de 5 zile de la data comunicării deciziei nr. 1147/21.06.2017 a Curții de Apel București, instanța de control urmează să dea curs cu prioritate dispozițiilor art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Arată că, odată ce recurenta a înțeles ca înăuntrul termenului de 5 zile aferent motivării recursului să renunțe la însăși cererea introductivă de instanță, nu mai era justificată depunerea unor pur formale motive de nelegalitate a hotărârii recurate, având în vedere că în această situație instanța de recurs nu mai efectuează controlul de legalitate asupra deciziei atacate, ci este ținută să dispună în mod direct anularea acesteia.

În concluzie, susține că, renunțarea la însăși judecata cererii de chemare în judecată în calea extraordinară de atac a recursului apare ca o manifestare a principiului disponibilității recunoscută părții și beneficiază de o reglementare specială, derogatorie în raport de dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., prevederi care nu condiționează actul de dispoziție al părții, exercitat în calea extraordinară de atac, de expunerea în prealabil a motivelor de nelegalitate ale hotărârii recurate.

Intimata nu a depus punct de vedere la raport.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că solicitarea recurentei privind renunțarea la judecata cererii de deschidere a procedurii insolvenței nu poate fi analizată având în vedere că nu este însoțită de un mandat special pentru renunțare în sensul art. 406 alin. (2) C. proc. civ. și este adresată Curții de Apel București, nu instanței supreme.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabile și în recurs.

Conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca și criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta, întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, astfel că autorul acestuia trebuie să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, se constată că, prin declarația de recurs, creditoarea S.C. A. S.A. a arătat doar că la data depunerii recursului hotărârea atacată nu era motivată, sens în care a precizat că după motivarea acesteia, în termen legal, va depune memoriul de recurs în cuprinsul căruia vor fi indicate și dezvoltate motivele de nelegalitate ce stau la baza prezentului demers judiciar.

Precizările depuse de recurentă la dosarul cauzei și înregistrate la 12 septembrie 2016, la care a fost atașată copia cererii de renunțare la judecata acțiunii privind deschiderea procedurii insolvenței, prin care recurenta a solicitat instanței de recurs să dea eficiență cu prioritate principiului disponibilității, în sensul de a se admite recursul și a se lua act de manifestarea de voință a recurentei de a renunța la cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulate împotriva S.C. B. S.R.L., nu se pot constitui în motive de recurs față de exigențele art. 488 C. proc. civ. și, de altfel, nici nu au fost depuse în termenul prevăzut de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează obligativitatea motivării recursului, se constată că recurenta nu s-a conformat acestei exigențe, nemotivând calea de atac, iar în cauză nu s-au identificat motive de recurs de ordine publică, sens în care devin incidente dispozițiile art. 489 alin. (1) C. proc. civ. privind sancțiunea nulității.

În considerarea celor ce preced, văzând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la motivare, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta S.C. A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1147/A/2016 din 21 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2017.