ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5/2017

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5960/28.11.2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale - Unitatea Teritorială 515 București și a fost obligată pârâta să ridice minereul de fier depozitat pe terenul în suprafață de 58.795 m.p., situat în localitatea Călan, str. x nr. 17/0, județ Hunedoara, aflat în proprietatea reclamantei.

A fost de asemenea obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10.000 RON lunar, începând cu data de 09.01.2012 și până la data eliberării efective a terenului sus menționat, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă.

A fost anulat capătul de cerere având ca obiect plata daunelor-interese pe ultimii 3 ani, ca netimbrat, și, de asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.716,60 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, apelantele S.C. A. S.R.L. și Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale - Unitatea Teritorială nr. 515, au declarat apel, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1134A/08.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 5960/28.11.2014, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

A fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale - Unitatea Teritorială nr. 515 împotriva aceleiași sentințe și a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul respingerii cererii având ca obiect obligarea pârâtei să ridice minereul de fier de pe terenul proprietatea reclamantei. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 10.000 RON lunar pentru perioada 09.01.2012 - 13.03.2012, precum și dobânda legală aferentă sumei de mai sus, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata debitului, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii, recurenta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul menținerii sentinței pronunțate de prima instanță și acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia nr. 1391 din 20.09.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012 a fost constatat nul recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1134A/08.07.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte a reținut, în esență, că recurenta nu s-a conformat exigențelor art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., neformulând critici care să poată fi încadrate, din oficiu, în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art. 304 din același cod, limitându-se a prezenta aspecte legate de situația de fapt, de probele administrate și redând anumite considerente din decizia recurată fără a aduce critici de nelegalitate concrete. A mai reținut că susținerile recurentei prezentate drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate și prin urmare, fără a face referiri la soluția apelului, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului.

Împotriva acestei decizii, contestatorea S.C. A. S.R.L. a formulat contestație în anulare indicând ca temei de drept art. 318 C. proc. civ., fără a prezenta motivele pe care se întemeiază aceasta.

La data de 18 octombrie 2016, contestatoarea a depus precizări prin care a arătat că, deși nu a primit încă motivele de nulitate a recursului, încearcă să facă o motivare a contestației pe temeiul art. 318 C. proc. civ., considerând că instanța, din greșeală, a omis să cerceteze motivele de modificare sau casare a hotărârii.

Contestatoarea susține că instanța de apel și-a motivat acțiunea, prin admiterea în parte, obligând pârâta să plătească 10.000 RON lunar pe perioada 09.01.2012-13.03.2012, respingând celelalte cereri. În acest context, se arată că motivarea deciziei recurate se bazează pe un act nereal, susținând-se că pârâta nu mai are calitate procesuală pasivă, întrucât a vândut întreaga cantitate de minereu de fier.

De asemenea, contestatoarea mai arată că, din actele depuse în recurs, a dovedit că minereul de fier exista și astăzi în proprietatea pârâtei, care are calitatea procesuala pasivă, lipsindu-o pe aceasta de un element al dreptului de proprietate, respectiv folosința terenului.

Mai susține contestatoarea că recursul a fost motivat pe baza art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ., hotărârea fiind lipsită de temei legal și dată cu aplicarea greșită a legii, subliniind că recursul a fost argumentat pe motive de netemeinicie și nelegalitate, iar potrivit art. 306 pct. 3. C. proc. civ., instanța trebuia să observe că dezvoltarea motivelor de recurs se bazează pe art. 304 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, susținând că pe calea contestației în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., formulată împotriva unei decizii în care a fost aplicată sancțiunea prevăzută de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., nu se poate invoca neanalizarea motivelor de recurs.

Înalta Curte, va respinge contestația în anulare pentru următoarele considerente:

La termenul de judecată din 1 noiembrie 2016 instanța a apreciat că se impune acordarea unui nou termen de judecată și a dispus amânarea cauzei la data de 17 ianuarie 2017 pentru a da posibilitatea contestatoarei să motiveze contestația în anulare, față de împrejurarea că până la acel termen decizia ce face obiectul contestației nu fusese motivată.

Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute la art. 317 C. proc. civ. (necompetentă sau viciu vizând procedura citării) și art. 318 C. proc. civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).

Este de reținut că, în materia contestației în anulare se aplică, prin asemănare, prevederile art. 112 C. proc. civ., cu privire la elementele cererii de chemare în judecată, ceea ce implică faptul că o cerere de contestație în anulare trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute pentru oricare cerere introductivă. Astfel, textul legal al art. 112 pct. 4 C. proc. civ. instituie cu titlu obligatoriu, arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază o cerere.

Astfel, a motiva contestația în anulare înseamnă, pe de o parte, precizarea motivului de contestație, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 317 sau 318 C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici raportat la motivul invocat.

Înalta Curte constată că, deși autoarea căii extraordinare de atac a invocat în susținerea cererii art. 318 C. proc. civ. considerând că instanța, din greșeală, a omis să cerceteze motivele de modificare sau de casare a hotărârii, aceasta nu a structurat și dezvoltat motivul indicat, conform cerințelor legale, ci s-a limitat doar la a preciza, în esență, că recursul a fost motivat pe baza art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ. și că instanța trebuia să observe că dezvoltarea motivelor de recurs se bazează pe art. 304 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că simpla indicare a unor dispoziții legale fără a se face o dezvoltare a acestora, nu atrage automat cerința motivării contestației în anulare în conformitate cu dispozițiile aplicabile în această materie.

În speță, se reține că autoarea căii extraordinare de atac nu a depus motivele contestației sale nici până la acest termen de judecată, 17 ianuarie 2017, deși decizia contestată în cauză a fost redactată, dosarele necesare soluționării cauzei fiind atașate, contestatoarea având suficient timp pentru a-și expune motivele de fapt și de drept pe care înțelege să le invoce în argumentarea cererii.

Este de amintit că art. 129 alin. (1) teza a doua C. proc. civ. instituie părților obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

Față de considerentele precedente, reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, prin raportare și la cerința consacrată de art. 112 pct. 4 din C. proc. civ. care vizează, cu titlu obligatoriu, indicarea motivelor de drept, dar și a celor de fapt pe care se întemeiază o cerere, Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1391 din 20.09.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2017.