ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 478/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț la 05.01.2015, contestatorul A. a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii Neamț, pentru ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor administrate să se dispună anularea deciziei nr. 72851/06.11.2014 emisă de CJP Neamț, obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în calcul a adeverinței nr. x/13.08.2014 emisă de B. S.A. prin care s-a stabilit că perioadele 01.07.1983 - 31.08.1984 și 01.12.1985 - 01.04.2001 au fost lucrate în grupa I de muncă. S-a mai solicitat și obligarea intimatei la corelarea cu indicele de inflație a drepturilor de pensie.

Prin aceeași cerere, a mai solicitat contestatorul ca în cazul emiterii unei noi decizii de pensionare de către CJP Neamț, să fie obligată S.C. C. S.A. să îi acorde drepturile cu titlu de indemnizație stipulate la art. 73 alin. (1) pct. b din CCM 2011 - 2014.

Prin sentința civilă nr. 1607 din 17 septembrie 2015, Tribunalul Neamț, secția I civilă a admis, în parte, contestația modificată formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 72581 din 06.11.2014 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii Neamț, în contradictoriu și cu Casa Națională de Pensii Publice București, și în consecință, a anulat decizia contestată și a obligat intimata să emită o nouă decizie asupra cererii de pensionare formulată de contestator la data de 08.09.2014, cu valorificarea perioadelor 01.07.1983-31.08.1984 și 01.12.1985-01.04.2001 ca fiind lucrate în grupa I de muncă,în procent de 100%, astfel cum au fost înscrise în adeverința nr. x din 13.08.2014, emisă de S.C. D. S.A..

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut, în esență, că prin decizia a cărei anulare s-a solicitat, a fost respinsă cererea de pensionare pentru limită de vârstă, în condițiile în care intimata era obligată să se conformeze mențiunilor existente în carnetul de muncă al contestatorului, cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în materie, fără valorificarea stagiilor realizate de contestator în grupa I de muncă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel intimatele Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Neamț.

Prin încheierea din 16 mai 2016, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Neamț.

În motivarea acestei măsuri, instanța de apel a reținut că pe rolul Tribunalului Neamț se află înregistrat dosarul nr. x/2016, ce are ca obiect acțiune în constatare grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 01.07.1983 - 31.08.1984 și 1.12.1985 - 1.04.2001 în meseria de strungar, a cărei soluție ce urmează a se pronunța este în strânsă legătură cu prezenta cauză.

La 03 iunie 2016, recurentele-intimate Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Neamț au formulat recurs împotriva încheierii din 16 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, acesta fiind depus la curtea de apel.

Criticile formulate, astfel cum au putut fi extrase din memoriul de recurs vizează nelegalitatea încheierii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 35 C. proc. civ., având în vedere că în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2016, s-a solicitat constatarea încadrării în grupa I de muncă tocmai pentru perioadele deduse judecății în prezenta cauză.

Au mai susținut recurentele că pronunțarea unei hotărâri ca urmare a soluționării acțiunii în constatare produce efecte pentru viitor și nu influențează soluționarea prezentei cauze, nefiind de natură a determina suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Intimatul-contestator A. nu a depus întâmpinare la recursul formulat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 08 noiembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Deși li s-a pus în vedere că pot formula punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiul a recursului în termen de 10 zile de la primirea acestuia, conform art. 493 alin. (4) C. proc. civ., niciuna dintre părțile în litigiu nu a uzat de acest drept.

Analizând recursul declarat de pârâtele Casa Județeană de Pensii Neamț și Casa Națională de Pensii Publice București împotriva încheierii din 16 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea de ședință din 16 mai 2016, Curtea de Apel Bacău, secția I civilă a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Neamț.

Prealabil examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a dezvolta argumente ce se subscriu unuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta deoarece recursul nu își propune rejudecarea fondului cauzei, ci examinarea legalității hotărârilor atacate.

În legătură cu această chestiune, Înalta Curte constată că deși prin memoriul de recurs nu s-a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate rezultă că parte din acestea pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că textele legale indicate ca fiind greșit aplicate sunt norme de procedură, iar nu de drept material.

Totodată, în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte reține că problema de drept care se pune în recurs face obiectul unei jurisprudențe constante a acestei instanțe, cu titlu de exemplu fiind deciziile nr. 1160 din 21 iunie 2016, nr. 1451 din 21 septembrie 2016, nr. 1600 din 05 octombrie 2016 și nr. 164 din 01 februarie 2017.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentele au susținut că încheierea atacată este nelegală având în vedere că pe parcursul judecării apelului, intimatul A. a formulat o acțiune în constatare prin care a solicitat să se constate încadrarea perioadelor 01.07.1983 - 31.08.1984 și 1.12.1985 - 1.04.2001 în grupa I de muncă, acțiune ce face obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Neamț.

Au susținut recurentele că potrivit dispozițiilor art. 35 C. proc. civ., cererea privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege, or, intimatul a solicitat încadrarea în grupa I de muncă tocmai pentru perioadele deduse judecății în prezenta cauză.

Prin urmare, apreciază recurentele că cel mult, se putea solicita și dispune suspendarea judecății cauzei din dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Neamț până la soluționarea prezentei cauze.

Din examinarea încheierii recurate rezultă că instanța a procedat la soluționarea cererii de suspendare a judecății cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Astfel, obiectul prezentei cauze îl constituie anularea deciziei nr. 72851/06.11.2014 emisă de CJP Neamț, obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în calcul a adeverinței nr. x/13.08.2014 emisă de B. S.A. prin care s-a stabilit că perioadele 01.07.1983 - 31.08.1984 și 01.12.1985 - 01.04.2001 au fost lucrate în grupa I de muncă, în timp ce obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Neamț îl constituie o acțiune în constatare grupa I de muncă, în procent de 100%, pentru perioada 01.07.1983 - 31.08.1984 și 1.12.1985 - 1.04.2001 în meseria de strungar.

Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de apel incidența dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că soluția ce urmează a se pronunța în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Neamț este în strânsă legătură cu prezenta cauză, fără a examina eventualele condiții de admisibilitate a acțiunii în constatare potrivit dispozițiilor art. 35 C. proc. civ., apărare ce poate fi analizată numai de către instanța învestită cu soluționarea acelei acțiuni.

În acest context, se constată că argumentele recurentelor-pârâte nu relevă încălcarea regulilor de procedură de natură a conduce la casarea încheierii recurate, motiv pentru care, în aplicarea dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII NEAMȚ și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI împotriva încheierii din 16 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII NEAMȚ și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE BUCUREȘTI împotriva încheierii din 16 mai 2016 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.