ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 55/2019

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3094/2018 din 16 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că în speță, temeiul juridic care fundamentează cererea formulată este reprezentat de convenția de eșalonare și nu de Contractul nr. x/2016, acesta fiind izvorul juridic al creanței de care se prevalează creditoarea în formularea cererii de emitere a ordonanței de plată.

Astfel, clauza privind atribuirea de competență din cuprinsul art. 39.5 din Contractul nr. x/2016 nu este aplicabilă în speță.

Prin urmare, competența urmează a se stabili în considerarea regulii consacrate de art. 1016 C. proc. civ., cu trimitere la art. 107 din același cod, instanța competentă în acest caz fiind Tribunalul Cluj, întrucât debitoarea are sediu în raza acestui tribunal.

Prin Sentința civilă nr. 555/2018 din 29 noiembrie 2018, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale; a declinat în favoarea Tribunalului București competența soluționării cauzei. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, în speță, temeiul juridic care fundamentează cererea formulată de reclamantă este reprezentat de Contractul de acces pe infrastructură feroviară nr. 131/2016. Astfel, clauza privind atribuirea de competență din cuprinsul art. 39.5 din acest contract este aplicabilă în speță.

Potrivit art. 39.5 din Contratul nr. x/2016 s-a stabilit prin voința părților, ca orice litigiu ivit între acestea să fie soluționat de instanța de la sediul social al creditoarei.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Instanța reține că obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea de emitere a ordonanței de plată întemeiată pe dispozițiile art. 1014 și următoarele din noul C. proc. civ.

Pretențiile creditoarei derivă din Contractul de acces pe infrastructură feroviară nr. x/2016, aceasta invocând recunoașterea debitului de către Societatea A. S.R.L. prin adresele indicate și prin Convenția de eșalonare nr. 1/x/21.06.2018.

Prin clauza atributivă de competență din cuprinsul art. 39.5 din Contractul nr. x/2016, părțile au convenit ca orice litigiu ivit între ele să fie soluționat de instanța de la sediul social al creditoarei.

Conform art. 1016 din C. proc. civ., "Dacă debitorul nu plătește în termenul prevăzut la art. 1.015 alin. (1), creditorul poate introduce cererea privind ordonanța de plată la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță."

Art. 126 alin. (1) din același cod statuează că "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă."

Raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, reiese că prorogarea convențională a competenței intervine în temeiul unei înțelegeri a părților, în acele cazuri în care legea permite derogarea de la regulile de competență stabilite.

Cum prorogarea de convențională a competenței rezultă din înserarea în contractul încheiat de părți a unei clauze atributive de competență, în speță din art. 39.5 din Contractul nr. x/2016, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe creditoarea Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., în contradictoriu cu debitoarea Societatea A. S.R.L., în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 ianuarie 2019.

GGC - NN