ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 230/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 20.10.2017 pe rolul Tribunalului Specializat Argeș, în dosarul de insolvență privind pe debitoarea SC A. SRL, creditoarea SC B. SA a solicitat obligarea debitoarei, în temeiul art. 104 din Legea nr. 85/2006, la constituirea în favoarea sa a unei cauțiuni de 256.809,19 RON, reprezentând 30% din contravaloarea serviciilor prestate în perioada de observație și neachitate, drept condiție pentru continuarea prestării lor.

Prin Sentința nr. 817/06.12.2017, Tribunalul Specializat Argeș a admis în parte cererea și a obligat SC A. SRL să depună o cauțiune în cuantum de 85.603,06 RON la o bancă, drept condiție pentru ca SC B. SA să continue să-i presteze serviciile în timpul procedurii de reorganizare.

Împotriva acestei sentințe, SC A. SRL a declarat apel, calea de atac astfel promovată fiind respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 478/A-COM/27.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva deciziei din apel, SC A. SRL a declarat recurs, solicitând casarea sa.

În motivare, a susținut că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea și cu aplicarea greșită a normelor de drept material; a invocat, astfel, motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor invocate, a arătat că, potrivit art. 104 din Legea nr. 85/2006, cuantumul cauțiunii se calculează raportat la costul serviciilor prestate și neachitate ulterior deschiderii procedurii.

A susținut recurenta că, în speță, cuantumul cauțiunii la care a fost obligată a fost calculat, în mod nelegal, prin raportare la o creanță în sumă de 856.030,64, care viza și creanțe scadente anterior deschiderii procedurii, sume cu care intimata s-a înscris la masa credală; mai mult decât atât, această sumă viza și creanța de 120.239,00 RON, aferentă facturii nr. x/30.07.2017, reprezentând penalități de întârziere aferente unor sume care au devenit scadente anterior deschiderii procedurii de insolvență, de asemenea înscrise la masa credală și pentru care nu mai pot curge penalități de la momentul deschiderii procedurii.

În opinia recurentei, nu se impune obligarea sa la depunerea unei cauțiuni, având în vedere că în cadrul litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Dolj a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 1.212.288 euro, reprezentând contravaloarea îmbogățirii fără justă cauză a acesteia, în detrimentul său; de asemenea, susține că prin depunerea cauțiunii s-ar crea un dezechilibru financiar și s-ar pune în pericol derularea planului de reorganizare.

În final, a susținut că hotărârea atacată a fost dată fără citarea sa, cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, în vigoare la momentul deschiderii procedurii de insolvență, încălcare sancționată cu nulitatea.

Recursul a fost depus pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 08.08.2018.

La 27.08.2018 intimata SC B. SA a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității; în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În speță, recursul are ca obiect Decizia nr. 478/A-COM/27.06.2018, prin care Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat împotriva Sentinței nr. 817/05.12.2017, prin care judecătorul-sindic a admis în parte cererea formulată de SC B. SA și a obligat SC A. SRL să depună o cauțiune în cuantum de 85.603,06 RON.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în forma în vigoare la data inițierii procesului, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi (...) nu sunt supuse recursului (...) hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

În acest sens, Legea nr. 85/2006 prevede în art. 12 alin. (1) că "hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel", iar în art. 8 alin. (1), următoarele: "curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curții de apel sunt definitive."

Prin urmare, decizia atacată este definitivă, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rap. la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 478/A-COM/27.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 februarie 2019.

GGC - GV