ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2024/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2019 sub nr. x/2019/a1* pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, petentul A. a formulat recurs împotriva încheierii din 20 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 lit. a) și b) și art. 26 din O.U.G. nr. 80/2013, și a fost admisă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

În susținerea recursului, petentul a arătat că, deși Curtea Constituțională s-a mai pronunțat în cauze similare, în cauza de față trebuie analizată starea de fapt raportat la noul context procesual.

Cererea de recurs întemeiată în drept pe dispozițiile art. 299 - 304 pct. 7, 8 și 9 din vechiul C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 martie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata recursului declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 20 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., reținând că, la apelul nominal, au lipsit părțile, iar niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Prin rezoluția emisă la data de 14 octombrie 2019, Înalta Curte, din oficiu, a stabilit termen de judecată la data de 12 noiembrie 2019, în vederea discutării perimării recursului declarat de petentul A.

Ulterior, la data de 18.10.2019, a fost depusă cererea recurentului de repunere pe rol.

Petentul a formulat și cerere de repunere în termen, la data de 12 noiembrie 2019, prin care a învederat că a fost internat în spital în perioada 7 - 21 august 2019, motiv pentru care nu a putut formula această cerere mai devreme. Cererii astfel transmise de către petent au fost atașate copii de pe citații emise în mai multe dosare, adeverință medicală eliberată de Dr. B. la data de 05.11.2019, adeverință medicală eliberată de Dr. C. la data de 07.06.2019, bilet de ieșire din spitalul Dr. D. din Covasna, care atestă spitalizarea petentului în perioada 07.08.2019 - 21.08.2019, precum și un bilet de ecocardiografie emis la data de 14.08.2019 de aceeași instituție sanitară.

Analizând cererile depuse de recurent ulterior stabilirii termenului de discutare a incidentului perimării, precum și excepția perimării cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Premergător analizării incidentului procedural al perimării, se impune a se constata că susținerea recurentului potrivit căreia cauza trebuie judecată potrivit dispozițiilor vechiul C. proc. civ. nu poate fi primită, dosarul în cadrul căruia a fost exercitat recursul pendinte fiind inițial înregistrat pe rolul instanțelor la data de 27 noiembrie 2014, ulterior datei de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Raportat la această dată a înregistrării, cauzei îi sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în conformitate cu prevederile art. 24 din acest act normativ.

Astfel, văzând data inițială a înregistrării dosarului în sistemul informatic Ecris, astfel cum aceasta reiese din referatul grefierului învestit cu repartizarea aleatorie aflat la dosar, prezenta pricină urmează a fi analizată prin raportare la dispozițiile noului C. proc. civ.

Potrivit art. 416 C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive neimputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speță, de la data când a intervenit suspendarea, 26 martie 2019, au trecut mai mult de 6 luni, timp în care niciuna din părți nu a îndeplinit vreun act de procedură prin care să fie întrerupt cursul suspendării, lăsând cauza în nelucrare pentru o perioadă ce depășește termenul reglementat de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Cât privește cererea de repunere pe rol și cea de repunere în termen astfel cum a fost motivată de recurent, Înalta Curte constată că nu justifică o concluzie în sensul inexistenței unei stări de pasivitate manifestate pe durata unei perioade de peste 6 luni, respectiv probele atașate acestei ultime cereri nu reliefează existența unei stări de imposibilitate a recurentului în a efectua acte procedurale utile reluării judecății o perioadă îndelungată.

Potrivit art. 418 alin. (3) C. proc. civ., perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată în a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate.

Raportat la prevederile legale antemenționate, termenul de perimare de 6 luni a început să curgă de la data de 26 martie 2019, când a fost pronunțată încheierea de suspendare, și doar perioada de 15 zile, din intervalul 07.08.2019 - 21.08.2019, când petentul a fost spitalizat, constituie o cauză de suspendare a perimării în sensul art. 418 alin. (3) C. proc. civ.

Însă, chiar și acordând eficiență acestei suspendări, se constată că termenul de perimare s-a împlinit la data de 10 octombrie 2019, înainte de data depunerii cererii de repunere pe rol.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că petentul nu a făcut dovada imposibilității formulării de acte de procedură în perioada 10 octombrie 2019 (data împlinirii termenului de perimare) și 18 octombrie 2019 (când acesta a formulat cererea de repunere a cauzei pe rol), astfel că cererile privind repunerea pe rol și repunerea în termen nu sunt de natură a conduce la respingerea incidentului perimării.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează culpei părții, în baza art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată perimat recursul cu a cărui soluționare a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din data de 20 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2019.

GGC - NN