ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 970/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea de ședință din data de 21.01.2019, s-a pus în vedere reclamantei să facă dovada demersurilor efectuate în vederea indicării domiciliului actual al pârâtului A. și să precizeze pe fiecare capăt de cerere cât reprezintă daunele morale pentru prejudiciul adus onoarei, demnității sau reputației și cât reprezintă daunele morale pentru prejudiciul adus dreptului la imagine și viață privată, iar pentru acesta din urmă să achitate o taxă judiciară de timbru la valoare conform art. 3 din O.U.G. nr. 80/2013.

Ca urmare, prin încheierea de ședință 18.03.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecata cauzei pentru neîndeplinirea obligațiilor.

Prin decizia civilă nr. 757 din 23.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a fost constat nul recursul declarat de recurenta-reclamantă B. împotriva încheierii din 18.03.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. x/2018

Împotriva acestei decizii, reclamanta B. e a declarat recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la data de 26/27 octombrie 2020.

Intimata pârâtă C. a depus punct de vedere la raport, în cuprinsul căruia s-a arătat de acord cu concluziile acestuia referitoare la inadmisibilitatea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.", iar art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, precum și față de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunțată într-un alt recurs, se constată că decizia recurată nu mai este supusă căii de atac recursului, sens în care Înalta Curte, în raport de art. 493 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta B..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta B. împotriva deciziei nr. 755 din 23 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2021.