Decizia nr. 2143/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 391/2015 a Curții de Apel Cluj

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 15 mai 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Municipiul Carei, reprezentat prin Primar, și Instituția Prefectului Județului Satu Mare, a solicitat anularea actului administrativ nr. 53695/2014, emis de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici și obligarea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici să dispună continuarea concursului prin reluarea procedurii din momentul la care s-a dispus suspendarea acestuia, conform art. 73 alin. (5) din H.G. nr. 611/2008. Prin Sentința civilă nr. 391 din 22 septembrie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Oradea. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 27 octombrie 2015, sub nr. x/2015.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 6 din 18 ianuarie 2016, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondate, excepțiile lipsei calității procesuale pasive a A.N.F.P. și Prefectului Județului Satu Mare și a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Municipiul Carei, reprezentat prin Primar și Instituția Prefectului Județului Satu Mare.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței de fond a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre o nouă judecată primei instanțe, iar în subsidiar rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii. În susținerea motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că prima instanță nu a analizat motivele de nelegalitate a actului, invocate prin acțiunea introductivă, și nu a indicat motivele pentru care aceste apărări nu se susțin. Cât privește motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 3 lit. b), art. 40 alin. (2) lit. a) și art. 64 alin. (2) din H.G. nr. 611/2008. Astfel, referitor la nelegalitatea actului administrativ nr. 53695/2014 emis de A.N.F.P., instanța de fond a arătat că absența unui membru al comisiei de soluționare a contestațiilor echivalează cu nelegala constituire a comisiei, interpretare care este greșită întrucât: (i) nu se indică norma juridică ce menționează această sancțiune; (ii) din coroborarea normelor indicate atât de pârâtă, cât și de către instanța de fond, nu reiese că soluția asupra contestației trebuie să fie pronunțată în unanimitate; (iii) sintagma "organ colegial" din cuprinsul art. 3 lit. b) din H.G. nr. 611/2008 nu înseamnă că această comisie nu poate lua decizii valide decât în unanimitate. Prin urmare, lipsa unui membru al comisiei de soluționare a contestațiilor nu a dus la încălcarea vreunui text de lege, reținerea instanței privind nelegala constituire neavând temei legal. Referitor la petitul privind obligarea intimatei-pârâte A.N.F.P. la reluarea procedurii din momentul la care s-a dispus suspendarea concursului, se arată că instanța de fond nu a avut în vedere esența noțiunii de suspendare, în sens juridic, efectele suspendării neputând fi acelea de anulare a efectelor juridice produse anterior. În măsura în care dispozițiile privind reluarea procedurii din cuprinsul art. 73 alin. (6) din H.G. nr. 611/2008 sunt interpretate ca reprezentând o reluare a întregii proceduri, cu anularea actelor înfăptuite, această interpretare este nelegală și deschide calea arbitrariului.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului, iar pe fond s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 9 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 23 ianuarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Aspecte procesuale Prin încheierea din 23 ianuarie 2019, Înalta Curte a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității recursului, pentru motivele arătate în practicaua acestei încheieri. La termenul de judecată din data de 17 aprilie 2019, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția lipsei de interes în susținerea recursului. II. Soluția instanței de recurs Examinând recursul prin prisma motivelor de casare invocate și în raport de toate înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reține caracterul întemeiat al excepției lipsei de interes în susținerea căii de atac declarate în cauză, pentru considerentele expuse în cele ce urmează. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă a solicitat instanței de control judiciar să dispună reformarea Sentinței civile nr. 6/CA/2016 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, demersul său procedural fiind promovat în scopul obținerii unei soluții de anulare a actului administrativ nr. 53695/2014 emis de ANFP și de continuare a concursului organizat pentru ocuparea unei funcții publice vacante de secretar al unității administrativ-teritoriale a municipiului Carei, prin reluarea procedurii din momentul în care s-a dispus suspendarea acesteia, conform art. 73 alin. (5) din H.G. nr. 611/2008. Distinct față de cerința interesului în accepțiunea conferită acestei noțiuni prin Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice titular al unei cereri de chemare în judecată este ținut să justifice îndeplinirea cumulativă a condițiilor de exercițiu ale acțiunii în justiție, între condițiile reglementate de art. 32 alin. (1) C. proc. civ. fiind și cea a interesului, care trebuie să fie legitim, născut și actual, personal și determinat. Finalitatea urmărită de recurenta-reclamantă prin declanșarea acestui litigiu a fost aceea de a i se permite parcurgerea tuturor etapelor din cadrul acestui concurs, în vederea obținerii unei note finale care să conducă la validarea unui rezultat în urma participării la concursul organizat de municipiul Carei, pentru ocuparea funcției publice de secretar al unității administrativ-teritoriale respective. Cerința interesului de a fi actual trebuie să existe pe tot parcursul soluționării unui litigiu, atât în etapa judecății de fond, cât și în calea de atac declarată în cauză, pentru a se justifica solicitarea de a obține protecția juridică asupra aspectelor reclamate în cauză, aceasta reprezentând finalitatea practică a demersului judiciar promovat. La termenul de judecată din 17.04.2019 recurenta-reclamantă A. a depus la dosar precizări, prin care a adus la cunoștința instanței că, în prezent, exercită funcția de judecător, fiind numită prin decretul semnat de Președintele României la data de 20.07.2017. În aceste condiții, interesul de a obține o soluție a instanței judecătorești competente în ceea ce privește cererea sa de anulare a unui act administrativ considerat vătămător și, în consecință, de continuare a concursului organizat pentru ocuparea postului de secretar al UAT Carei, nu mai este unul actual, în raport de precizările recurentei-reclamante în care arată că nu mai are în vedere finalitatea prefigurată la momentul introducerii cererii de chemare în judecată pe rolul instanței de contencios administrativ. Prin urmare, calea de atac exercitată în cauză, lipsită de caracterul actual al cerinței interesului, nu se mai impune a fi analizată din perspectiva motivelor de casare invocate drept temei juridic, fiind întemeiată excepția vizând neîndeplinirea acestei condiții de exercițiu a acțiunii juridice. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele anterior expuse, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului promovat de reclamanta A. și, în consecință, va respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 6 din 18 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.