ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

13.02.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 10 mai 2019 sub nr. x/2019, persoana condamnată A. a solicitat constatarea reabilitării sale pentru condamnarea de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 90 din 24 ianuarie 2002 pronunțată de Judecătoria Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. x/2001, ca urmare a contopirii pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 8B 766/1998/19 a Tribunalului Orășenesc Kiskunhalas - Republica Ungaria și prin Sentința penală nr. 216 din 12 octombrie 1998 de Tribunalul Militar Iași.

Prin Sentința penală nr. 1690 din 30 septembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr. x/2019, s-a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Onești, arătându-se că "din actele dosarului rezultă că ultima hotărâre prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare a fost aplicată prin Sentința penală nr. 441/2015 de Judecătoria Onești și acesta are domiciliul în Onești, jud. Bacău."

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești, care, prin Sentința penală nr. 34 din 2 decembrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a admis excepția privind necompetența teritorială a acestei instanțe și, în baza art. 529 C. proc. pen. raportat la art. 50 C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect cererea de reabilitare de drept formulată de condamnatul A. în favoarea Judecătoriei Bistrița. În baza art. 51 C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost sesizată instanța ierarhic superioară comună, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a se pronunța în acest sens, Judecătoria Onești a reținut că, prin cererea înregistrată la această instanță în 06 mai 2019, sub nr. x/2019, petentul A. a solicitat constatarea reabilitării de drept față de pedeapsa de 4 luni închisoare cu suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de 2 ani, aplicată prin Sentința penală nr. 441 din 03 iulie 2015 pronunțată de aceeași judecătorie, definitivă prin Decizia nr. 1134 din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel Bacău.

Prin Sentința penală nr. 514 din 03 iunie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Judecătoria Onești, în baza art. 527 C. proc. pen. cu referire la art. 165 C. pen. și art. 167 alin. (4) C. pen., a respins cererea de constatare a intervenirii reabilitării de drept formulată de petentul A. în raport cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 441 din 03 iulie 2015 a Judecătoriei Onești, definitivă prin Decizia nr. 1134 din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, arătând că, potrivit art. 167 alin. (4) C. proc. pen., termenul de 3 ani se socotește de la data împlinirii termenului de supraveghere. Astfel, conform fișei de cazier judiciar, termenul de supraveghere de 2 ani a început să curgă la 13 noiembrie 2015, dată la care hotărârea judecătorească de condamnare a rămas definitivă, și s-a împlinit la 13 noiembrie 2017. De la această dată a început să curgă durata de 3 ani prevăzută pentru reabilitarea de drept, care urmează a se împlini la 13 noiembrie 2020.

Raportându-se la dispozițiile art. 529 C. proc. pen., ce reglementează competența de soluționare a cererii de reabilitare, Judecătoria Onești a reținut că aceasta revine fie instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul.

Cum cererea petentului de reabilitare vizează condamnarea stabilită prin Sentința penală nr. 90/2002 pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr. x/2001, s-a arătat că acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cererii, întrucât a judecat în primă instanța cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea și a fost inițial sesizată.

S-a subliniat că, deși ultima hotărâre prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare a fost aplicată prin Sentința penală nr. 441/2015 de către Judecătoria Onești, iar acesta are domiciliul în Onești, jud. Bacău, aceste criterii nu atrag altă competență decât cea aleasă de către petent, potrivit art. 529 C. proc. pen.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Bistrița este competentă să soluționeze cererea de reabilitare formulată de petentul A., motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, reglementând competența de soluționare a cererii de reabilitare, art. 529 C. proc. pen. stabilește că aceasta revine fie instanței care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se solicită reabilitarea, fie celei corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul, competența fiind, așadar, alternativă.

Examinând, în acest context, cererea formulată de petentul A. (prin apărător ales, cu împuternicire avocațială la dosar, dosar Judecătoria Bistrița), se constată că acesta a solicitat reabilitarea sa cu privire la pedepsele de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 8B766/1998/19 a Tribunalului Orășenesc Kiskunhalas din Republica Ungaria și de 3 ani și 2 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 216/1998 a Tribunalului Militar Iași, definitivă în luna noiembrie 1998, care, prin Sentința penală nr. 90 din 24 ianuarie 2002 pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul nr. x/2001, au fost contopite în pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Se observă, astfel, că pedeapsa de 4 luni închisoare la care a fost condamnat petentul prin Sentința penală nr. 441 din 3 iulie 2015 a Judecătoriei Onești, definitivă prin Decizia penală nr. 1134 din 13 noiembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, nu formează obiectul cererii de reabilitare depusă la 10 mai 2019 la Judecătoria Bistrița, așa încât nu poate fi avută în vedere la stabilirea competenței de soluționare a acesteia. De altfel, așa cum reiese din actele dosarului, pentru această condamnare petentul a formulat, la 6 mai 2019, așadar cu doar câteva zile înainte de a depune prezenta sesizare, o cerere de reabilitare care a format obiectul Dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Onești (ce a fost respinsă pentru neîndeplinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 164 alin. (4) C. proc. pen.), împrejurare din care rezultă cu evidență că nu a fost vizată de petent atunci când s-a adresat Judecătoriei Bistrița.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că, deși una dintre pedepsele pentru care se solicită reabilitarea, ce a fost contopită prin Sentința penală nr. 90/2002 a Judecătoriei Bistrița, a fost pronunțată de Tribunalul Militar Iași, nici acest aspect nu prezintă relevanță din perspectiva stabilirii competenței de soluționare a cererii petentului A., având în vedere cele stabilite prin decizia dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii nr. 83/2007 (publicată în M. Of. nr. 780/21.11.2008), referitoare la instanța competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești în situația în care, prin schimbarea normelor legale de competență, instanța care a judecat cauza în primă instanță nu mai are această competență în momentul introducerii cererii, cum este situația în cauză. Astfel, potrivit deciziei menționate, care, în continuare, își găsește aplicabilitate, "în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii". Or, la momentul formulării cererii de reabilitare (10 mai 2019), dar și în prezent, atât infracțiunile pentru care petentul A. fusese condamnat prin Sentința penală nr. 216/1998 a Tribunalului Militar Iași, definitivă în luna noiembrie 1998, respectiv furt calificat și violare de domiciliu, cât și cea de tâlhărie, pentru care autoritățile judiciare din Ungaria i-au aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, sunt date, potrivit art. 35 C. proc. pen., în competența judecătoriei.

Ca urmare, în condițiile în care Sentința penală nr. 90/2002, prin care s-a dispus contopirea pedepselor a căror reabilitare se solicită, a fost pronunțată de Judecătoria Bistrița, care a și fost sesizată inițial de petentul A., se constată că, în raport cu dispozițiile art. 529 C. proc. pen., acestei instanțe îi revine competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petent (care, de altfel, nici nu a valorificat, în acest sens, criteriul vizând domiciliul).

Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte va stabili că Judecătoria Bistrița este instanța competentă a soluționa cererea de reabilitare formulată de petentul A., instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.