ÎCCJ, Decizia nr. 211/2019
ÎCCJ, Decizia nr. 211/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 127 pronunțată la 21 martie 2019, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, printre altele, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 alin. (8) C. proc. pen.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că analizând cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a constatat că nu este îndeplinită condiția de a viza neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, în situația în care petenta A. a invocat excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții care nu se regăsește în cuprinsul art. 340 din C. proc. pen., text legal care reglementează, în cadrul alin. (1) - (5), plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată.
Mai mult, dispozițiile art. 340 din C. proc. pen., în ansamblul lor, nu au legătură cu soluționarea cauzei, instanța de judecată fiind învestită cu soluționarea unei cereri de strămutare a cauzei, conform art. 71 - 74 din C. proc. pen.
Împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 340 alin. (8) din C. proc. pen., cuprinsă în Sentința penală nr. 127 pronunțată la 21 martie 2019, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, petenta A. a declarat recurs.
Analizând recursul declarat de petenta A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 340 alin. (8) din C. proc. pen., cuprinsă în Sentința penală nr. 127 pronunțată la 21 martie 2019, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că acesta este nefundat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din legea menționată.
Efectuată întotdeauna de instanța în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, această analiză presupune, în concret, verificarea următoarelor cerințe ce trebuie îndeplinite cumulativ:
- calitatea de parte în proces a autorului excepției;
- identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care acestea sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;
- existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului. Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate"
- verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.
Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
Se remarcă astfel că prevederile legale în materie nu permit invocarea unei excepții de neconstituționalitate în privința unei dispoziții legale care nu se regăsește reglementat în conținutul actului normativ, respectiv în cuprinsul art. 340 din C. proc. pen., așa cum a invocat recurenta petentă.
Astfel, constatând că textul de lege invocat de către recurenta petentă A. nu se regăsește în conținutul dispozițiilor art. 340 din C. proc. pen., Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de petenta A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 340 alin. (8) din C. proc. pen., cuprinsă în Sentința penală nr. 127 pronunțată la 21 martie 2019, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petenta A. împotriva dispoziției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 340 alin. (8) din C. proc. pen., cuprinsă în Sentința penală nr. 127 din 21 martie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2019.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2019.