ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 561/2019

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, reține:

Prin încheierea din 11 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 250 alin. (6) C. proc. pen. s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de către inculpatul A. împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii popririi asigurătorii dispusă în privința sa prin Sentința penală nr. 267/F din 28.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016.

Prin Sentința penală nr. 267/F/28.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a soluționat acțiunea civilă exercitată de Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, fiind dispuse, printre altele, următoarele:

În temeiul art. 249, 254, 255 și 256 C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr. 23 din data de 8.12.2012 emisă în Dosarul nr. x/2006 al Direcției Naționale Anticorupție și a extins această măsură asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, aparținând următoarelor persoane fizice A., B., C., D. și persoane juridice: SC E. SA, SC F. SA și SC G. SRL, până la restituirea integrală a terenului în suprafață de 224,6 hectare și a construcțiilor - sediul Biroului Notarului Public "H.", precum și a sumei de 1.418.646,6 RON și dobânda legală aferentă acesteia, de la data rămânerii definitive a prezentei și până la achitarea integrală a acesteia.

S-a dispus totodată înființarea unei popriri asigurătorii asupra conturilor aparținând următorilor inculpați: A., B., C. și D. și a părților responsabile civilmente SC E. SA, SC F. SA și SC G. SRL, până la restituirea integrală a terenului în suprafață de 224,6 hectare, evaluat prin raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză la suma de 6.194.722.180.586,5 RON (echivalent a 180.821.091 dolari USA, la nivelul anului 2006), precum și a sumei de 1.418.646,6 RON (contravaloarea construcțiilor demolate).

S-a menționat că sumele de bani datorate cu orice titlu condamnaților: A., B., C., D. și părților responsabile civilmente SC E. SA, SC F. SA și SC G. SRL, de către terții cu care aceștia au încheiat acte juridice vor fi poprite în mâinile acestora în limitele prevăzute de lege, de la data primirii prezentei hotărâri, prin care s-a înființat sechestrul și poprirea.

Sumele de bani prevăzute la alin. (1) vor fi consemnate de către debitori, fie la dispoziția organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de 5 zile de la scadență, recipisele urmând a fi predate instanței de judecată, în termen de 24 de ore de la consemnare.

Sentința penală nu este definitivă, fiind declarat apel, conform celor reținute în considerentele încheierii atacate.

Împotriva încheierii din 11 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019, inculpatul A. a formulat contestație, apărătorul ales al contestatorului formulând concluzii de admisibilitate a căii de atac, astfel cum acestea au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

Examinând contestația formulată, prin prisma excepției invocate de reprezentantul Ministerului Public și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea celor ce succed:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Așadar, revine părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În cauză, Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 250 alin. (6) C. proc. pen., "împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație la acest judecător ori la această instanță, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii".

Conform art. 250 alin. (7) C. proc. pen., contestația se soluționează, în ședință publică, prin încheiere motivată.

Totodată, potrivit art. 250 alin. (8) C. proc. pen., "după rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestație potrivit legii civile numai asupra modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii".

Prin Decizia nr. 24 din data de 20.01.2016, Curtea Constituțională a României a constatat că, soluția legislativă cuprinsă în art. 250 alin. (6) din C. proc. pen., care nu permitea și contestarea luării măsurii asigurătorii de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată (ci numai contestarea modului de aducere la îndeplinire a măsurii), este neconstituțională.

Ulterior pronunțării acestei decizii, prin art. 2501 alin. (1) C. proc. pen. (introdus prin pct. 63 din O.U.G. nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 389/23.05.2016), s-a reglementat contestarea măsurilor asigurătorii dispuse în cursul judecății, prevăzându-se, în mod expres, competența materială de judecare a contestației împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea unei măsuri asigurătorii în cursul judecății în sarcina instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat încheierea atacată.

Totodată, Înalta Curte amintește că, potrivit art. 4251 alin. (1) C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

În speță, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac exercitate de inculpatul A. împotriva încheierii prin care Curtea de Apel București a soluționat contestația întemeiată pe dispozițiile art. 250 alin. (6) C. proc. pen., împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii popririi asigurătorii dispusă în privința sa prin Sentința penală nr. 267/F din 28.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2016.

Astfel, se constată că partea a dispus de calea de atac recunoscută de lege împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asigurătorii luate de instanța de fond, respectiv contestație, iar aceasta a fost soluționată conform art. 250 alin. (7) C. proc. pen., prin încheiere motivată, care nu mai este susceptibilă a fi atacată în condițiile art. 4251 C. proc. pen.

În aceste condiții, se constată că inculpatul A. a promovat calea de atac a contestației împotriva unei încheieri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acesteia, deși nu întrunește cerințele legale.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele expuse, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de inculpatul A. împotriva încheierii din 11 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, va fi obligat contestatorul la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația declarată de inculpatul A. împotriva încheierii din 11 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2019.

GGC - GV