ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 565/2019

Deliberând asupra contestației la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2015, în opinie majoritară, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea A. cu privire la dispoziția de indisponibilizare a bunurilor mobile, imobile, inclusiv acțiunile aparținând acestei societăți și instituite prin Decizia penală nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2005; s-a desființat, în parte, decizia penală contestată numai în ceea ce privește dispoziția de indisponibilizare a bunurilor mobile, imobile, inclusiv acțiunile aparținând societății A. și a fost trimisă cauza spre rejudecare, în aceste limite, la aceiași instanță, Curtea de Apel București; a menținut celelalte dispoziții ale deciziei contestate.

În rejudecare, prin Decizia nr. 947/A din 29 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. împotriva Sentinței penale nr. 809/F din 28 noiembrie 2011 pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2005. A fost desființată în parte sentința penală atacată și, în fond, rejudecând în limitele stabilite prin Decizia penală nr. 1353 din 21 octombrie 2016 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 249 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurător asupra activelor patrimoniale ale A. în limita sumelor stabilite a fi confiscate prin Decizia penală nr. 1207/A din 14 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2005, respectiv: 2.321.292.608.133,96 ROL în echivalent RON la data plății, actualizată cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinire a dispoziției de confiscare; 91.166.300 USD în echivalent în RON la data plății, actualizată cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinirea a dispoziției de confiscare; 57.768.138 USD în echivalent la data plății, actualizată cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinire a dispoziției de confiscare; 13.133.541 EUR în echivalent la data plății, actualizată cu indicele de inflație la momentul aducerii la îndeplinire a dispoziției de confiscare.

Prin Decizia penală nr. 170 din 20 martie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca nefondată, excepția inadmisibilității căii de atac formulate de reprezentantul Ministerului Public și excepția nelegalei compuneri a completului de judecată invocată de contestatorul B..

De asemenea, a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorii B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 947/A din data de 29 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în Dosarul nr. x/2015.

Prin Decizia penală nr. 348 din data de 28 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea SC A. împotriva Deciziei nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte a reținut că au fost invocate disp. art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. (nelămurirea cu privire la hotărârea care se execută), caz ce este incident în ipoteza în care dispozitivul hotărârii judecătorești nu este suficient de clar, aspect ce poate crea dificultăți în procedura de executare. Altfel spus, nelămurirea ivită are în vedere limitele în care hotărârea se execută și nu valabilitatea ei.

Însă, în fapt, contestatoarea a solicitat clarificarea nelămuririi ce vizează măsurile desființate prin Decizia penală nr. 1353 din 21 octombrie 2016, în sensul modificării acesteia, prin înlăturarea măsurii confiscării speciale și a măsurilor asigurătorii ce însoțesc o astfel de măsură. Așadar, aspectele solicitate de contestatoare nu pot fi asimilate unor veritabile nelămuriri, în sensul art. 598 lit. c) C. proc. pen. și care să justifice admiterea contestației la executare; în fapt, contestatoarea solicită o completare a dispozitivului Deciziei penale nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015, aspecte ce au fost analizate și cenzurate atât, în rejudecare, prin Decizia nr. 947/A din 29 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, cât și prin soluționarea contestației de către Înalta Curte prin Decizia penală nr. 170 din 20 martie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

Împotriva Deciziei nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2015, contestatoarea SC A. a formulat o nouă contestație la executare, întemeiată tot pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În susținerea contestației la executare, au fost invocate, în esență aceleași argumente prezentate instanței supreme și în cauza ce a format obiectul Dosarului nr. x/2019, arătându-se că elementul de noutate este reprezentat de elementul de extraneitate, compania A. putând fi executată doar pe teritoriul Elveției.

Examinând contestația la executare formulată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen. contestația împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii penale definitive sau după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Astfel, aceste dispoziții statuează că aceasta reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării unei hotărâri definitive și nu o cale extraordinară de atac, care să permită repunerea în discuție a situației de fapt, administrarea unor probe noi sau reaprecierea probelor deja administrate, aceasta putând fi formulată numai în cele 4 cazuri anterior menționate.

În consecință, pe această cale nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei.

Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea hotărârii și, totodată, exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocate în prezenta cauză, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

De asemenea, art. 599 alin. (5) din C. proc. pen. prevede că "Cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări."

Analizând motivele invocate de către contestatoare, Înalta Curte constată că acestea sunt similare cu cele invocate în Dosarul nr. x/2019, singurul element de noutate prezentat fiind elementul de extraneitate.

În acest sens, se are în vedere și susținerea apărătorului contestatoarei la termenul de judecată din data de 18 octombrie 2019, atunci când, la interpelarea instanței, acesta a arătat că motivarea diferă numai sub aspectul extraneității invocate în cursul contestației referitoare la situația specială a contestatoarei A., fapt ce a condus la formularea de declarații de abținere de către membrii completului de judecată care pronunțaseră hotărârea prin care a fost soluționată contestația la executare anterioară, declarații de abținere ce ulterior au fost admise.

Înalta Curte constată că, și în prezenta cauză, ceea ce solicită contestatoarea este înlăturarea măsurii confiscării speciale, aducând ca element suplimentar, elementul de extraneitate întrucât compania A. poate fi executată doar pe teritoriul Elveției.

Însă, elementul de extraneitate invocat de către contestatoare, nu reprezintă un element de noutate, ci este invocat de către aceasta pentru a da aparența unor motive diferite de cele invocate în contestația la executare anterior formulată.

Astfel, în realitate, solicitarea de clarificare a nelămuririi ce vizează măsurile desființate prin Decizia penală nr. 1353 din 21 octombrie 2016, privește, de asemenea, completarea dispozitivului deciziei penale atacate în sensul înlăturării măsurii de siguranță a confiscării bunurilor contestatoarei A., aspecte ce au fost invocate și analizate anterior (prin Decizia nr. 348 din data de 28 iunie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală pronunțată în Dosarul nr. x/2019).

În consecință, verificând din nou, în cadrul procedurii prevăzute de art. 598 - 599 C. proc. pen.., susținerile contestatoarei, Înalta Curte constată că solicitarea acesteia de lămurire a dispozitivului hotărârii atacate a fost anterior formulată pe calea contestației la executare, așa încât prevederile art. 599 alin. (5) C. proc. pen.., referitoare la inadmisibilitatea contestației la executare ulterioare dacă o alta cu identitate de persoană, temei legal, motive și apărări a fost deja soluționată, sunt incidente, drept pentru care contestația la executare de față va fi respinsă ca inadmisibilă.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 1353 din data de 21 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM