ÎCCJ, decizie (scj.ro #160759)

Măsuri asigurătorii. Măsuri asigurătorii dispuse prin sentință. Apel. Contestație Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Apelul Indice alfabetic: Drept procesual penal - măsuri asigurătorii - apel - contestație C. proc. pen., art. 409 alin. (1) lit. f) În temeiul dispozițiilor art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., împotriva dispoziției cuprinse în sentință, prin care prima instanță a luat o măsură asigurătorie, persoana fizică sau juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate prin luarea măsurii asigurătorii poate exercita exclusiv calea de atac a apelului, iar nu și calea de atac a contestației, contestația fiind inadmisibilă. I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 55 din 23 ianuarie 2020 Notă: În același sens, decizia nr. 1533 din 13 decembrie 2016, publicată.

Prin sentința nr. 267/F din 28 decembrie 2018, Curtea de Apel București, Secția I penală, între altele, în temeiul dispozițiilor art. 249, art. 254, art. 255 și art. 256 C. proc. pen.: 1. A menținut sechestrul asigurător instituit prin ordonanța din 23 august 2012 dispusă în dosarul Direcției Naționale Anticorupție și a extins această măsură asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, aparținând următoarelor persoane fizice: A., B., C., D. și persoane juridice: societatea E., societatea F. și societatea G., până la restituirea integrală a terenului în suprafață de 224,6 hectare și a construcțiilor, precum și a sumei de 1.418.646,6 lei și dobânzii legale aferente acesteia, de la data rămânerii definitive a prezentei și până la achitarea integrală a acesteia.

2. A dispus înființarea unei popriri asigurătorii asupra conturilor aparținând următorilor inculpați: A., B., C. și D. și a părților responsabile civilmente societatea E., societatea F. și societatea G., până la restituirea integrală a terenului în suprafață de 224,6 hectare, evaluat prin raportul de constatare tehnico-științifică efectuat în cauză la suma de 6.194.722.180.586,5 lei (echivalent a 180.821.091 dolari USA, la nivelul anului 2006), precum și a sumei de 1.418.646,6 lei (contravaloarea construcțiilor demolate). 3. S-a menționat că sumele de bani datorate cu orice titlu condamnaților: A., B., C., D. și părților responsabile civilmente societatea E., societatea F. și societatea G., de către terții cu care aceștia au încheiat acte juridice, vor fi poprite în mâinile acestora în limitele prevăzute de lege, de la data primirii prezentei hotărâri, prin care s-a înființat sechestrul și poprirea.

4. S-a menționat că sumele de bani vor fi consemnate de către debitori, fie la dispoziția organului judiciar care a dispus poprirea sau a organului de executare, în termen de 5 zile de la scadență, recipisele urmând a fi predate instanței de judecată, în termen de 24 de ore de la consemnare. Împotriva măsurii asigurătorii dispusă prin sentința nr. 267/F din 28 decembrie 2018 a Curții de Apel București, Secția I penală și a modului de aducere la îndeplinire a acestei măsuri de către A.N.A.F au formulat contestații prin apărător ales contestatoarele H., I., Î., J., K. și L. La termenul de judecată din 23 ianuarie 2020, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității. Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată inadmisibilitatea contestațiilor formulate.

Art. 397 alin. (2 ) C. proc. pen. prevede posibilitatea dispunerii măsurilor asigurătorii prin sentință, cu prilejul soluționării laturii civile a cauzei penale, numai în vederea asigurării reparațiilor civile. Astfel, conform dispoziției legale anterior referite, când instanța admite acțiunea civilă, examinează necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparațiile civile, dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior. Este adevărat că, din punctul de vedere al dreptului la un proces echitabil, se impune, ca o cerință fundamentală, asigurarea dreptului persoanei interesate de a contesta măsura asigurătorie dispusă cu privire la bunurile pe care le are în patrimoniu, aspect ce implică supunerea acestei măsuri unui control judecătoresc efectiv, prin exercitarea unei căi de atac.

Or, împotriva sentinței prin care au fost dispuse măsurile asigurătorii poate fi formulat apel, conform dispozițiilor art. 408 - 425 C. proc. pen., cale de atac integral devolutivă și deci care poate privi inclusiv contestarea măsurilor asigurătorii. Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de norma aplicabilă.

Legalitatea căilor de atac este totodată și o regulă cu valoare de principiu constituțional, consacrat în art. 129 din legea fundamentală, conform căruia: „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.” Înalta Curte de Casație și Justiție reține că împotriva sentinței nr. 267/F din 28 decembrie 2018 a Curții de Apel București, Secția I penală, contestatoarele din prezenta cauză, societăți bancare care reclamă că le-au fost vătămate prin măsura asigurătorie luată de către instanța de fond drepturile legitime, au deschisă, conform art. 408 raportat la art. 409 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., calea de atac a apelului, în ceea ce privește dispozițiile care le-au provocat această vătămare.

De altfel, legiuitorul nu a înțeles să reglementeze în favoarea persoanelor care au suferit o vătămare prin luarea măsurilor asigurătorii prin sentință două căi de atac devolutive paralele, respectiv apelul și contestația, aceasta fiind inadmisibil din punct de vedere al logicii juridice. Așa cum s-a menționat anterior, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală, însă hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse numai căilor de atac determinate de lege. Or, în cauză, contestațiile au fost declarate împotriva unei sentințe pronunțate de instanța de fond, hotărâre ce este supusă căii de atac a apelului pe care, de altfel, contestatoarele din prezenta cauză au și exercitat-o.

Cum în afara căilor de atac prevăzute de lege nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul de a obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, recunoașterea admisibilității contestațiilor ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru aceste motive, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibile, contestațiile formulate de contestatoarele H., I., Î., J., K. și L. împotriva măsurii asigurătorii dispusă prin sentința nr. 267/F din 28 decembrie 2018 a Curții de Apel București, Secția I penală și a modului de aducere la îndeplinire a acestei măsuri de către A.N.A.F.