ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 47/2018

Asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2007, reclamanta S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.A. București, S.C. C. S.R.L. București și Compania Națională Loteria Română S.A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. B. S.A. și S.C. C. S.R.L., autentificat sub nr. x din 18 octombrie 2004 la Biroul Notarial "D." din București, având ca obiect imobilul spațiu comercial în suprafață de 187,40 mp împreună cu suprafața indiviză de teren de 58,95 mp situat în Râmnicu Vâlcea, cu nr. cadastral nr. x; să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. C. S.R.L. și Compania Națională Loteria Română S.A., autentificat sub nr. x din 2 noiembrie 2004 la notarul public E. din București pentru același imobil; să oblige pe pârâta S.C. B. S.A să vândă reclamantei imobilul menționat mai sus, la prețul de 1.614.285.714 RON, fără TVA.

Prin Sentința nr. 786 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L.

Împotriva acestei soluții, reclamanta a declarat apel în termen legal, invocând aspecte de nelegalitate și netemeinicie,

Prin Decizia nr. 43/A-C din 9 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondat apelul declarant de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva Sentinței nr. 786 din 8 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2007, intimate fiind S.C. B. S.A., S.C. C. S.R.L. și Compania Națională Loteria Română.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin Încheierea din 20 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 a fost suspendată judecata recursului, întrucât prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a unor persoane pentru fapte penale săvârșite cu spații comerciale ce au aparținut S.C. F. S.A., printre care se află și spațiul comercial ce face obiectul prezentei cauze.

Prin referatul din 10.11.2017 întocmit de prim grefierul instanței s-a arătat faptul că a fost soluționată definitiv cauza penală, fixându-se termen pentru verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

La termenul din 18 ianuarie 2018, Înalta Curte a pus în discuția părților, din oficiu, excepția perimării recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate și admisă pentru următoarele motive:

Înalta Curte consideră necesară efectuarea unor precizări cu privire la aplicarea în timp a dispozițiilor Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., publicată în Monitorul Oficial la data de 10 iunie 2011, prin care au fost abrogate dispozițiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ.

Din acest punct de vedere, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a C. civ. din 2011 se soluționează de către instanțele legal investite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când aceste procese au fost pornite, afară de cazul în care în Legea nr. 71/2011 există dispoziții care prevăd altfel.

În temeiul art. 220 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, C. civ. a intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, iar acțiunea pendinte a fost introdusă la 10 aprilie 2007.

În aceste condiții, în lipsa unei dispoziții speciale care să prevadă expres că noua reglementare se aplică și proceselor în curs de judecată, în litigiul de față născut anterior datei de 1 octombrie 2011, motivarea soluției se bazează pe argumentele din vechea reglementare.

Astfel fiind, termenul de perimare nu este de 1 an, ci de 6 luni, întrucât potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (3) C. proc. civ., "în materie comercială termenul de perimare este de șase luni" dispoziții aplicabile la momentul constatării perimării.

În speță, prin Încheierea din 20 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, suspendarea recursului a fost dispusă în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cu care instanța poate suspenda cauza când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Prin Încheierea nr. 375/RC din 29.09.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2009 a fost respinsă cererea de recurs în casație formulată de părțile civile S.C. G. S.R.L., S.C. H. S.R.L., I., J. și de inculpații K. și L. împotriva Deciziei penale nr. 537/A din 24 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, decizia având caracter definitiv.

Întrucât recursul nu a fost repus pe rol în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a deciziei evocate, Înalta Curte a luat în discuție excepția perimării judecării recursului, invocată din oficiu.

Art. 248 alin. (3) C. proc. civ., declară perimată orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare rămasă în nelucrare din vina părții timp de 6 luni în materie comercială.

Astfel, Înalta Curte constată că s-au împlinit cerințele perimării, respectiv, faptul că procesul a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege; rămânerea în nelucrare se datorează culpei părților; nu a intervenit o cauză de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială.

În consecință, față de cele ce preced, conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs, cu consecința prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală și în consecință, imposibilității analizării pe fond a cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. Râmnicu Vâlcea împotriva Deciziei nr. 43/A-C din 9 aprilie 2008, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2018.

GGC - ED