ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2651/2019

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1471 pronunțată la data de 12 aprilie 2018 în Dosarul nr. x/2013 instanța de recurs a dispus următoarele:

"Admite recursurile declarate de Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinței nr. 3937 din 25 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:

Respinge acțiunea reclamantei SC A. SRL ca neîntemeiată"

Împotriva Deciziei nr. 1471 din 12 aprilie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire reclamanta SC A. SRL, invocând dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 322 - 328 C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea cererii de revizuire, retractarea în tot a Deciziei nr. 1471 din 12 aprilie 2018, rejudecarea recursurilor formulate de ANAF - Direcția Generală Juridică și ANAF - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în sensul respingerii acestora, ca neîntemeiate și menținerea, ca legală și temeinică, a Sentinței civile nr. 3937 din 25 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2013, precum și obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cereri.

Intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI a formulat întâmpinare împotriva cererii de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL, solicitând respingerea acesteia, în principal, ca inadmisibilă și în subsidiar, ca nefondată.

În dezvoltarea întâmpinării, susține intimata că.

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 care prevăd:

"constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ. pronunțarea hotărârilor definitive și irevocabile prin încălcarea priorității dreptului comunitar reglementat de art. 148 alin. 2 coroborat cu art. 20 alin. 2 din Constituția României republicat.

Dispozițiile comunitare încălcate prin decizia pronunțată în recurs supusă revizuirii Sentinței art. 183 din Directiva 112/2006 CE privind sistemul comun al TVA, care stabilește dreptul de rambursare TVA și jurisprudența CJUE aplicabilă respectiv Caza Rafinăria Steaua Română împotriva ANAF și Cauza Enel Maritza Iztok 3 Ad împotriva Direktor.

În opinia revizuirii interpretarea dată de instanța de recurs în sensul că creanța contribuabilului constând în TVA de rambursat de la bugetul de stat este stabilită/certă la momentul emiterii de către organul fiscal a deciziei de rambursare, iar nu la data decontului de TVA este contrară art. 183 din Directiva 112/2006 CE privind sistemul comun al TVA, încălcând principiul neutralității fiscale prin numeroase decizii de jurisprudență.

Se susține că în raport de dispozițiile art. 85 - 82 C. proc. fisc. în cazul rambursărilor de TVA stabilirea dreptului de rambursare se realizează prin declarație fiscală decont TVA, pe care contribuabilul este obligat să dispună și în cadrul căreia se exercită dreptul la rambursare data depunerii declarației, fiind data la care creanța devine certă.

În cadrul cererii de revizuire se invocă faptul că interpretarea dată de ÎCCJ art. 124 C. proc. fisc. încalcă Decizia CJUE în cauza C 431/2012 Rafinăria Steaua Română împotriva ANAF.

Se arată că în mod nelegal organele fiscale au impus în sarcina Subscrisei dobânzi și penalități, pentru perioada cuprinsă între data scadenței obligațiilor fiscale ale A. (impozite, taxe, contribuții sociale și alte venituri ale bugetului general consolidat) și până la data emiterii Deciziilor de rambursare TVA către B., în condițiile în care deconturile cu sumă negativă "de TVA au fost soluționate cu depășirea termenului de 45 zile, și că nu puteau fi calculate dobânzi și penalități pentru perioada în care organele fiscale se aflau în culpă (în întârziere) cu privire la soluționarea deconturilor de TVA, rezultând o valoare de 1.217.470 RON nedatorată.

Se solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată și se depun acte în susținerea cererii.

La dosar intimata Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepția inadmisibilității cererii de revizuire și pe fond a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată.

Analizând cerea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 Curtea o apreciază pentru următoarele considerente ca nefondată în cauză nefiind îndeplinită condiția încălcării priorității dreptului prin soluția dispusă în recurs prin Decizia nr. 1471 din 12 aprilie 2018 a ÎCCJ, secția contencios administrativ și fiscal.

Aspectele care privesc admisibilitatea cererii de revizuire reprezintă apărări pe fond neputând fi încadrate în categoria excepției de inadmisibilitate, ca un fine de neprimire a cererii în raport de temeiul de drept invocat.

Revizuenta își întemeiază cererea de revizuire pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Pretinsa încălcare a priorității dreptului comunitar și a jurisprudenței comunitare invocată de revizuentă privește interpretarea și aplicarea de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 82 și 85 C. proc. fisc. interpretare care ar fi contrară art. 183 din Directiva 112/2006 CE privind TVA, interpretarea fiind contrară principiului nulității fiscale și contrară jurisprudenței CJUE în cauzele C431/12 Rafinăria Steaua Română împotriva ANAF și Cauza Enel Maritza Iztok 3 Ad împotriva Director.

În analiza cererii de revizuire, Curtea va ține cont de dispozițiile art. 326 alin. 3 C. proc. civ. ținând cont de natura acestei căi de atac de retractare și de temeiul invocat în condițiile în care revizuenta și-a structurat cererea de revizuire într-un mod similar cererii de recurs corespunzător obligațiilor fiscal pe care le-a considerat impuse în contradicție cu dreptul comunitar și jurisprudența CJUE.

În concret prin cererea de revizuire se invocă faptul că interpretarea dată de instanța de recurs dispozițiilor art. 85 și 82 C. proc. civ. este contrară dreptului comunitar interpretarea corectă în opinia revizuentei, în acord cu principiul neutralității fiscale fiind în sensul că simpla depunere a declarației fiscale care este obligatorie produce efecte de la data depunerii atât a obligațiilor cât și creanțelor asupra bugetului de stat, acesta fiind momentul de la care creanța devine certă.

Analizând acest aspect invocat în cerea de revizuire, Curtea apreciază că interpretarea dată de instanța de recurs a normelor interne respectiv a dispozițiilor art. 82 și 85 C. proc. civ. nu este contrară principiului neutralității fiscale în condițiile în care dreptul comunitar nu se opune existenței unei reglementări naționale care să stabilească normativ pornind de la o situație de fapt corectă efectele pe care poate să le aibă o declarație fiscală în raport de o decizie de rambursare de TVA.

Faptul că instanța de recurs a dat o anumită interpretare dispozițiilor art. 85 și 82 C. proc. fisc. , în raport de o situație de fapt concretă, în sensul că efectele compensării au operat la data emiterii deciziei de rambursare, aceasta fiind data la care creanța ce formează obiectul contractului de cesiune a devenit certă și nu anterior soluționării cererii de rambursare nu reprezintă om încălcare a dispozițiilor art. 183 din Directiva TVA.

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs face o aplicare a normelor interne de procedură fiscală, Curtea constatând în limitele cererii de revizuire că această interpretare este conformă jurisprudenței constante în sensul că dreptul comunitar nu impune unei jurisdicții naționale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autorității de lucru unei hotărâri. Iar sub acest aspect instanța de recurs a verificat contractele de cesiune încheiate de societatea revizuentă cu cedenți, cu încălcarea dispozițiilor art. 30 alin. 1 din C. proc. fisc. și a concluzionat în sensul că această compensare a operat la data emiterii Deciziei de rambursare, aceasta fiind data la care creanța ce formează obiectul contractului de cesiune a devenit certă.

În ceea ce privește jurisprudența CJUE invocată în cadrul cererii de revizuire, Curtea constată că hotărârile invocate au făcut obiectul verificărilor instanței de recurs pe cererea subsidiară a reclamantei-revizuente privind nelegalitatea impunerii accesoriilor pentru intervalul cuprins între data depunerii deconturilor cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare 45 de zile de soluționare a lor și data emiterii deciziilor de rambursare. Iar în cauză instanța de recurs a verificat incidența Cauzei 431/12 Rafinăria Steaua Română invocată și în prezenta cerere de revizuire, speță care nu este incidentă în lipsa unei cereri a reclamantei privind acordarea de dobânzi.

Acest drept de a primi dobânzi aferente intervalului cuprins între momentul expirării termenului de verificare de 45 de zile și momentul restituirii efective a TVA-ului este consacrat în jurisprudența CJUE, dar în cauză acest drept trebuie solicitat organului fiscal, cu respectarea procedurii interne de acordare nefiind forma obiectul unei cereri accesorii direct în fața instanței de recurs care s-a pronunțat în limitele analizării legalității Deciziei nr. 107/1048437 din 22 februarie 2012 și în raport de sentința atacată.

Față de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 513 alin. 1 C. proc. civ. va respinge ca nefondată cererea de revizuire în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 1471 din 12 aprilie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosar nr. x/2013, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2019.

GGC - CP