ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 511/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 511/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra cererii de revizuire constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin Decizia nr. 1715 din 09 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2019, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B. împotriva Deciziei nr. 541 din 7 martie 2019, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2018.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Deciziei nr. 1715 din 09 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, au formulat cerere de revizuire revizuenții B. și A., solicitând anularea hotărârii menționate.
Revizuenții au susținut că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost pronunțată cu încălcarea legii și fără a se ține cont de situația de fapt și de înscrisurile aflate la dosar. În continuare, revizuenții au prezentat situația de fapt și parcursul derulării litigiului, exprimându-și nemulțumirile în legătură cu modul de soluționare a cauzei.
În concluzie, au susținut faptul că decizia atacată este nelegală, solicitând să se constate nulitatea acesteia și rejudecarea cauzei.
Procedura derulată în fața Înaltei Curți
Prin rezoluția din 20 ianuarie 2020 s-a fixat termen de judecată la 20 februarie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.
II. Considerentele Înaltei Curți
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:
Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, iar exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.
Astfel, potrivit art. 509 C. proc. civ.:
(1) "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
obiectul pricinii nu se află în ființă;
un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;
după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere;
există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.
(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul."
În raport de aceste prevederi, revizuirea exercitată în alte condiții decât cele expres reglementate nu poate fi primită, această concluzie fiind susținută și de principiul legalității căilor de atac, reglementat prin dispozițiile art. 457 C. proc. civ.
În cauză, revizuenții au susținut că hotărârea a cărei anulare o solicită a fost pronunțată cu încălcarea legii și fără a se ține cont de situația de fapt și de înscrisurile aflate la dosar. Aceștia și-au exprimat nemulțumirile în legătură cu modul de soluționare a cauzei, susținând faptul că decizia atacată este nelegală, solicitând să se constate nulitatea acesteia și rejudecarea cauzei.
Prin urmare, revizuenții au invocat critici de nelegalitate a deciziei atacate și nu critici care să se încadreze în motivele și cazurile prevăzute în mod expres de lege pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire.
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, o cale de retractare, este admisibilă numai în cazurile prevăzute în mod expres de lege și nu poate fi exercitată pentru alte motive, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, a unor fapte și împrejurări care au fost discutate de instanțe cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
În speță, motivele invocate în cererea de revizuire vizează fondul pricinii, modul în care instanțele anterioare au soluționat cauza, considerându-se că în mod greșit nu au fost luate în considerare unele acte depuse la dosar.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac promovată pentru a îndrepta erorile de fapt, în scopul restabilirii adevărului în cauză, ceea ce este în deplină concordanță cu prevederile art. 124 din Constituție privind înfăptuirea justiției. Interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătorești definitive, precum și a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanțelor prin hotărârile respective a impus ca legea să stabilească riguros și limitativ cazurile și motivele pentru care se poate exercita această cale de atac, precum și modul în care acestea pot fi probate.
Pentru considerentele expuse Înalta Curte constată că deși, în mod formal, revizuenții au invocat dispoziții legale prevăzute pentru promovarea cererii de revizuire, în fapt, motivele vizează modul în care s-au interpretat anumite dispoziții procedurale și s-au aplicat la starea de fapt ce a rezultat din dosar, situație care este incompatibilă cu structura căii extraordinare de atac a revizuirii .
Acceptarea admisibilității căii de atac de retractare din cauza de față, în afara cadrului legal expres prevăzut de dispozițiile art. 509 C. proc. civ., respectiv reluarea judecății și stabilirea unei alte situații de fapt sau de drept - astfel cum solicită revizuenții - este inadmisibilă întrucât prin aceasta s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești definitive.
Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulțumită ar susține că s-au săvârșit erori de judecată și s-ar pune în discuție legalitatea unei hotărâri.
O astfel de concluzie se desprinde și din practica instanței europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul siguranței raporturilor juridice, potrivit căruia soluția definitivă pronunțată de instanțe nu trebuie să mai fie rejudecată la orice controversă (Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza Rada c. României), desființarea unei hotărâri judecătorești definitive neputând fi justificată numai pe pretinsa apreciere injustă a probelor de către instanța care a statuat în ultimă instanță (Hotărârea din 15 nov. 2007 în cauza Belasin c. României).
De asemenea, în cauza Precup contra României, Hotărârea din 27 ian. 2009, Curtea a reținut că respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice impune ca nicio parte să nu poată solicita desființarea unei decizii definitive și executorii într-o cale extraordinară de atac cu singurul scop de a obține reexaminarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la același litigiu.
Față de considerentele expuse, având în vedere că motivele formulate de revizuenți nu se încadrează în cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte constată că susținerile acestora nu se circumscriu cerințelor legale ce se cer a fi îndeplinite pentru admisibilitatea cererii de revizuire, aceasta urmând a fi respinsă, în consecință, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și A. împotriva Deciziei nr. 1715 din 09 octombrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.