ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2932/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, inițial, pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 februarie 2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 22 ianuarie 2016 întocmit de pârâtă, prin care s-a reținut existența unui conflict de interese, constând în faptul că, în perioada 21 iunie 2012 - în prezent, a încălcat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, deținând, simultan, atât funcția de Primar al Comunei Teregova, județul Caraș-Severin, cât și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Regiei Publice Locale - Ocolul Silvic B. RA.

Prin Sentința civilă nr. 217 din 15 aprilie 2016, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 19 aprilie 2016.

Prin Sentința civilă nr. 132 din 18 mai 2016, Curtea a admis acțiunea reclamantului și a anulat Raportul de evaluare nr. x din 22 ianuarie 2016 emis de Agenția Națională de Integritate.

Împotriva acestei sentinței, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, rejudecând, respingerea contestației cu consecința menținerii ca temeinic și legal a raportului de evaluare contestat.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

Hotărârea primei instanțe este rezultatul încălcării și aplicării greșite a prevederilor Legii nr. 26/1990 (art. 21 - 22) privind Registrul comerțului, republicată, a Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare (art. 87 alin. (1) lit. d), precum și a C. civ.

Expirarea mandatului administratorului societății pe acțiuni nu conduce la pierderea calității de a mai reprezenta în mod legal societatea, în condițiile în care contractul de mandat poate înceta prin revocarea acestuia de către mandant, prin renunțarea mandatarului la mandat sau insolvența mandantului/mandatarului.

În situația în care acționarii societății nu au revocat administratorul sau nu au numit alți administratori, se consideră că acesta va continua să reprezinte societatea până la numirea unui alt administrator, având în vedere că legea trebuie interpretată în sensul producerii de efecte juridice, interesele bunei administrări a unei societăți comerciale pe acțiuni reclamând efectuarea oricăror acțiuni care necesită protejarea acestora.

Expirarea mandatului administratorului este un fapt care nu constituie un argument suficient pentru a se reține încetarea prerogativei de reprezentare, având în vedere împrejurarea că acest caz de încetare a obligațiilor nu se regăsește printre cazurile de încetare a contractului de mandat prevăzute de C. civ. Ca atare, nu numai că prerogativa reprezentării trebuie recunoscută administratorului căruia i-a expirat mandatul, ci trebuie să fie recunoscută acestuia chiar calitatea de administrator pe care a deținut-o și va continua să o dețină.

Soluția primei instanțe nu ține seama de rolul Registrului Comerțului, respectiv acela de informare a terților.

Intimatul a formulat note scrise în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în notele scrise ale intimatei, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.

Intimatul-reclamant A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Raportul de evaluare nr. x din 22 ianuarie 2016 emis de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate. Prin acest act administrativ unilateral cu caracter individual recurenta-pârâtă a concluzionat în sensul că intimatul-reclamant, "în perioada 21 iunie 2012 - în prezent, a încălcat dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 prin deținerea simultană atât a funcției de primar al Comunei Teregova, județul Caraș-Severin, cât și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Regiei Publice Locale - Ocolul silvic B. SA."

Instanța de primă jurisdicție a admis acțiunea reclamantului, reținând, în esență, faptul că partea nu a încălcat regimul incompatibilităților, reglementat de norma anterior individualizată, soluție care este împărtășită de instanța de control judiciar pentru argumentele ce vor fi redate în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, "funcția de primar (…) este incompatibilă cu (…) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație (…) la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale precum și la instituțiile publice".

În mod corect, prima instanță a reținut faptul că intimatul nu s-a aflat în stare de incompatibilitate, deoarece la data la care i-a început mandatul de primar al Comunei Teregova, respectiv 21 iunie 2012 (aspect necontestat în cauza de față), nu mai deținea și calitatea de administrator la Regia Publică Locală Ocolul Silvic B. SA, calitate care a încetat la data de 8 mai 2011. În fundamentarea acestui punct de vedere, Înalta Curte are în vedere următoarele aspecte:

Regia Publică Locală Ocolul Silvic B. SA a fost înființată în baza Contractului de asociere nr. x din 15 mai 2006 încheiat între Primăriile Teregova, Armeniș, Slatina - Timiș și Cornereva din județul Caraș-Severin, în scopul gospodăririi fondului forestier propriu aparținând celor patru unități administrativ-teritoriale fondatoare. Dispozițiile legale aplicabile acestei regii publice locale autonome sunt cele ale Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 276/2006 și prin O.U.G. nr. 109/2011.

Art. 4 alin. (2) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea acestei regii publice locale impunea consiliilor locale ale entităților fondatoare să își desemneze reprezentanții în Consiliul de administrație. În acest scop, a fost adoptată de către Consiliul Local Teregova Hotărârea nr. 1/2007 prin care intimatul a fost numit în funcția de administrator începând cu data de 8 mai 2007, pe o perioadă de 4 ani, mandat care a expirat la data de 8 mai 2011 (a se vedea dosar fond).

Potrivit art. 13 alin. (2) din Regulamentul anterior arătat, membrii consiliului de administrație erau numiți pe o perioadă de 4 ani, fără să se precizeze posibilitatea prelungirii mandatului (a se vedea dosar fond). Așadar, contrar celor reținute de recurentă în raportul de evaluare contestat în cauză, mandatul de administrator al intimatului în cadrul Ocolului Silvic B. SA a încetat prin ajungere la termen, nefiind posibilă reînnoirea tacită a acestuia.

Cât privește întinderea în timp a efectelor mandatului exercitat de intimat, sunt incidente prevederile Legii nr. 15/1990 (legea specială) și cele ale C. civ. din 1864, în raport de momentul încredințării mandatului, respectiv 8 mai 2007. În acest sens, instanța are în vedere dispozițiile art. 3 din Legea nr. 71/2011 conform cărora "actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a C. civ. nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare de la data încheierii sau, după caz, săvârșirii sau producerii lor." Prin urmare, termenul de 4 ani stabilit pentru exercitarea mandatului de reprezentare în cadrul Ocolului Silvic B. S.A. este un termen extinctiv, împlinirea lui determinând încetarea efectelor raportului juridic.

Relevante pe aspectul analizat sunt și dispozițiile art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 15/1990 (forma în vigoare la nivelul lunii mai 2007, când intimatul a fost desemnat ca reprezentant în consiliul de administrație) potrivit cărora "membrii consiliului de administrație (în speța de față, ai regiei autonome - sn) sunt numiți pe o perioadă de 4 ani, iar jumătate din ei pot fi înlocuiți la fiecare 2 ani."

Așadar, în raport de dispozițiile normative anterior arătate este evident faptul că durata mandatului intimatului a fost de 4 ani.

De altfel, la Oficiul Național al Registrului Comerțului, intimatul apare în calitate de administrator al Ocolului Silvic B. SA pentru un mandat de 4 ani (a se vedea dosar fond).

Înalta Curte apreciază că este nefondat argumentul recurentei în sensul că în situația în care acționarii societății nu au revocat administratorul sau nu au numit alți administratori se consideră că acesta va continua să reprezinte societatea până la numirea unui alt administrator, având în vedere că legea trebuie interpretată în sensul producerii de efecte juridice.

Acest argument a fost preluat incomplet din Decizia nr. 27/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia: "În interpretarea și aplicarea unitară a art. 72 și a art. 153

12

din Legea nr. 31/1990, raportat la art. 1552 din C. civ. de la 1864, respectiv la art. 2.030 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., cu aplicarea art. 54 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, administratorul societății pe acțiuni al cărui mandat a expirat, fără a exista un act de numire a unui nou administrator și o acceptare expresă din partea acestuia, deține prerogativele reprezentării atâta timp cât încetarea funcției nu a fost publicată în conformitate cu legea."

Prin urmare, condiția necesară ca mandatul să continue chiar și în absența actului de numire și a acceptării exprese din partea administratorului este ca încetarea funcției să nu fi fost publicată în conformitate cu legea. Însă, în speța de față, condițiile de exercitare a mandatului intimatului au fost înscrise în Registrului Comerțului, situație în care nu se poate susține că nu s-a realizat opozabilitatea față de terți cu privire la momentul încetării mandatului. Pe cale de consecință, nu era necesară realizarea unei noi mențiuni în legătură cu încetarea mandatului intimatului. De altfel, așa cum intimatul a arătat în concluziile scrise depuse la dosar, aplicarea raționamentului prelungirii automate a mandatului administratorului doar în virtutea principiului că legea trebuie interpretată în sensul în care produce efecte juridice, ar însemna încălcarea acordului de voințe al părților. În cazul dat, intimatul și-a exprimat acordul de a reprezenta unitatea administrativ-teritorială în Consiliul de Administrație doar pentru o perioadă de 4 ani.

Mai mult decât atât, trebuie menționat că, la solicitarea instanței, s-a comunicat faptul că "Ocolului Silvic B. SA nu a funcționat niciodată și, în consecință, nu a avut un Consiliu de Administrație." (a se vedea dosar recurs).

În concluzie, mandatul de administrator al intimatului a încetat la data de 8 mai 2011, motiv pentru care în mod greșit recurenta a reținut în privința acestuia existența cazului de incompatibilitate reglementat de prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

În consecință, Înalta Curte apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței civile nr. 132 din 18 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 mai 2019.

GGC - CP