ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 884/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 983 A/22.11.2011, Tribunalul București, secția a IV-a civila, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Hotărârii nr. 9/16.02.2009, pronunțată de Comisia de Reexaminare Mărci din cadrul Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci.

Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 2086 R din 4 octombrie 2012, a admis recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 983A/22.11.2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a casat decizia recurată și a reținut cauza, spre rejudecare, acordând termen la 15.11.2012, cu citarea părților.

Ca urmare a desființării secției a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Hotărârea nr. 2/01.03.2014 a Consiliului Superior al Magistraturii, dosarul a fost înregistrat pe rolul secției a IV-a civilă, a Curții de Apel București, la data de 27.03.2014.

La termenul din 31.05.2017, Curtea de Apel București. secția a IV-a civilă, constatând că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina recurentului-reclamant care nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de a efectua toate demersurile necesare pe lângă Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București pentru a-i fi restituită suma de 400 RON, urmând să o depună ulterior în contul B. cu mențiunea corespunzătoare în ordinul de plată că această sumă este depusă cu titlu de onorariu pentru efectuarea expertizei în dosarul pendinte, prin încheierea de ședință de la acel termen, a dispus suspendarea judecății recursului în temeiul art. 155

1

din C. proc. civ.

La data de 28.09.2018, instanța, din oficiu, a dispus repunerea cauzei pe rol și a acordat termen în vederea discutării perimării recursului la data de 24.10.2018.

Împotriva încheierii de ședință din data de 31 mai 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2010 a declarat recurs reclamatul A., cale de atac care a fost respinsă, ca tardivă, prin Decizia nr. 4135 din data de 23 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul cu același număr de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că art. 244

1

alin. (2) din C. proc. civ. prevede că recursul împotriva încheierii de suspendare a judecării procesului se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării litigiului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

S-a reținut că, prin încheierea de ședință din data de 31 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 155

1

din C. proc. civ., reținând că recurentul nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță de a efectua toate demersurile necesare pe lângă Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București pentru a-i fi restituită suma de 400 RON, pe care urma să o depună ulterior în contul B. cu mențiunea corespunzătoare în ordinul de plată că această sumă este depusă cu titlu de onorariu pentru efectuarea expertizei în prezentul dosar.

Instanța de recurs, a reținut că, întrucât recurentul nu a solicitat repunerea dosarului pe rol și continuarea judecății ca urmare a îndeplinirii obligațiilor menționate în încheierea din 31 mai 2017, astfel cum prevăd dispozițiile art. 155

1

alin. (2) din C. proc. civ., instanța, din oficiu, prin rezoluția din data de 28 septembrie 2018, a repus cauza pe rol și a acordat termen în vederea discutării perimării.

Față de cele anterior arătate, constatând că efectele suspendării judecății au încetat la data de 28 septembrie 2018, când cauza a fost repusă pe rol din oficiu de către instanță, în raport de dispozițiile art. 244

1

alin. (2) din C. proc. civ., a reținut că cererea de recurs formulată de către recurent abia la data de 17 octombrie 2018, după ce suspendarea dispusă în cauză încetase ca urmare a repunerii, din oficiu, a pricinii pe rol, este tardivă, fiind făcută cu nesocotirea termenului stipulat în mod imperativ de dispozițiile legale menționate.

La data de 22 februarie 2019, contestatorul A. a formulat o primă contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 4135 din data de 23 noiembrie 2018 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că în cursul anului 2015 a fost desemnat în cauză un prim expert de la Constanța, în numele căruia, prin Biroul Local pentru Expertize Judiciare Tehnice și Contabile București, a făcut plata a 400 RON, reprezentând onorariul, sumă care a fost returnată, expertul declinându-și competența. Ulterior, a fost desemnat ca expert B. și, drept urmare, a solicitat Biroului de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul București să îi fie restituită suma achitată anterior - dispoziție dată de către instanța de judecată - cu mențiunea ca, totodată, această sumă să fie virată expertului, indicând și contul IBAN.

Contestatorul a arătat că Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile a refuzat să vireze banii în contul B., pentru motivul că acesta nu este autorizat ca expert tehnico-judiciar și, față de această împrejurare, instanța de judecată a dispus să facă plata direct în contul B.. A susținut că această dispoziție contravine O.G. nr. 2/2000 cu modificările și completările ulterioare, care prevede că plata experților se face numai prin intermediul birourilor de expertize tehnice judiciare, care rețin 10% din valoarea onorariului și o virează în bugetul Ministerului Justiției. Totodată, a arătat că, deși această dispoziție a instanței a fost ilegală, a executat-o, însă au fost necesare alte demersuri, motiv pentru care a efectuat plata cu o oarecare întârziere, fapt care, în opinia sa, nu împiedica cu nimic mersul procesului.

Contestatorul a susținut că nu se poate reține tardivitatea recursului atât timp cât dispoziția de a face plata direct expertului, potrivit O.G. nr. 2/2000, este ilegală și, ca atare, hotărârea instanței de judecată de a suspenda cauza, este netemeinică și nelegală.

Prin Decizia nr. 581 din 19.03.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare, reținând că cele arătate de către contestator drept motive ale contestației în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile legale, expres și limitativ prevăzute de lege, pentru care părțile au deschisă această cale extraordinară de atac.

La data de 14 mai 2019, pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată, ca urmare a declinării competenței de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin Decizia nr. 265R din 27.03.2019, o nouă cerere de contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 4135 din noiembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, identică ca motivare cu cea soluționată anterior.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției inadmisibilității contestației în anulare în raport de dispozițiile art. 321 din C. proc. civ. pe care o va admite, pentru următoarele considerente:

Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar ține în loc în mod nedefinit judecata unui proces.

În acest context, art. 321 din C. proc. civ. prevede următoarele: "Nu se poate face o nouă contestație în anulare pentru motive ce au existat la data celei dintâi".

Legiuitorul a vrut astfel să evite șicana prin introducerea de contestații succesive și să confere părții care a câștigat o contestație siguranța că nu mai poate fi acționată din nou în judecată.

Întrucât textul nu face nicio precizare, o nouă contestație nu poate fi primită indiferent dacă partea a cunoscut sau nu dacă motivele existau la data când a fost formulată prima contestație în anulare. Ca atare, nu interesează aspectul subiectiv în aprecierea admisibilității unei noi contestații în anulare.

În cauză, din analiza celor două contestații în anulare, Înalta Curte constată că, în cadrul noii contestații, contestatorul a dedus analizei prin prezenta cale de atac aceleași critici ce au format obiect al primei contestații în anulare, fiind atacată, din nou, Decizia civilă nr. 4135 din 23 noiembrie 2019.

Față de dispozițiile art. 321 din C. proc. civ., problema legalității hotărârii atacate fiind definitiv soluționată, nemaiputând fi pusă în discuție întrucât se supune autorității de lucru judecat sub aspectul cauzei contestației, prezenta cale de atac este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 4135 din 23 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 mai 2019.

GGC - OB