ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 550/2020

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 188 din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 28 din 19 mai 2020, pronunțată de Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că, prin Sentința penală nr. 301 din 28 aprilie 2020, Judecătoria Buzău, în baza art. 571 alin. (2) C. proc. pen. a menținut măsura internării medicale luată față de bolnavul A., și a respins cererea formulată de acesta privind înlocuirea măsurii de siguranță a internării medicale, prevăzută de art. 110 C. pen., cu măsura de siguranță a obligării la tratament, prevăzută de art. 109 C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că bolnavul A. se află internat în Spitalul de Psihiatrie și Măsuri de Siguranță Săpoca de la data de 8 aprilie 2019, cu diagnosticul "Schizofrenie paranoidă. Necomplianță terapeutică" urmare luării măsurii de siguranță a internării medicale, prevăzute de art. 110 C. pen., măsura de siguranță fiind dispusă prin Sentința penală nr. 454 din 12 martie 2019, pronunțată de Judecătoria Ploiești, în Dosarul nr. x/2018, acesta fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violență în familie, prevăzută de art. 199 C. pen. și hărțuire, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen.

În fapt, s-a reținut că la data de 8 iulie 2016, persoana vătămată B. a sesizat organele de poliție cu privire la faptul că la data de 6 iulie 2016 a fost lovită de soțul ei, numitul A.

Potrivit concluziilor Raportului medico-legal de expertiză psihiatrică nr. APsi/288/1393 din 23 martie 2020 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Buzău, urmare examinării bolnavului A. în comisia din 30 martie 2020, în baza dispozițiilor art. 569 alin. (4) C. proc. pen., s-a constatat că bolnavul suferă de "Schizofrenie paranoidă", prezintă complianță formală la tratament, suportul socio-familial incert, evoluția ondulantă, iar pe baza coroborării datelor obținute din documentele medicale cu evoluția bolnavului în timpul internării și cu examenul psihic actual, s-a considerat oportună menținerea măsurii de siguranță prevăzută de art. 110 C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat contestație bolnavul A.

Examinând contestația formulată, instanța de control judiciar a reținut că bolnavul a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de violență în familie și hărțuire, prevăzute de art. 199 și art. 208 alin. (1) C. pen., victimă fiind soția acestuia. Urmare examinării medico-legale s-a constatat abolirea discernământului la momentul comiterii faptelor, diagnosticul stabilit fiind "Schizofrenie paranoidă. Necomplianță terapeutică" și, având în vedere nerespectarea tratamentului medical, s-a dispus internarea medicală.

Având în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, precum și faptul că starea de sănătate a bolnavului nu s-a ameliorat, s-a apreciat corectă soluția dispusă de către instanța de fond, privind menținerea măsurii de siguranță a internării medicale.

Împotriva acestei sentințe a formulat contestație A. considerând că hotărârea contestată este nelegală și netemeinică, fără a preciza motivele.

Constatând că petentul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia nr. 28 din 19 mai 2020 pronunțată de Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. x/2020, instanța de control judiciar a apreciat calea de atac formulată, ca fiind, inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul A., invocând greșita dispunere față de persoana sa a măsurii de siguranță a internării medicale, în condițiile în care nu mai are probleme de natură medicală.

Examinând contestația formulată de petent, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, prin decizia atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Deciziei nr. 28 din 19 mai 2020 pronunțată de Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. x/2020.

Petentul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, învestind Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac care nu este prevăzută de legea penală procesual penală și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., se va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A..

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul petent va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul petent, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 188 din 30 iunie 2020 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul petent, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM