ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 216 din 9 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 459 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 141/F/30.07.2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut că prin Sentința penală nr. 141/F din data de 30 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 166 alin. (2), alin. (3), alin. (6) lit. a) și alin. (9) rap. la art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 (republicată), s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

S-a recunoscut hotărârea din data de 15 martie 2018 (rămasă definitivă la aceeași dată), pronunțată de Curtea Coroanei Snaresbrook (Marea Britanie) în cauza T20180055, cu privire la condamnatul A., prin care acestuia i-a fost aplicată pedeapsa de 6 ani închisoare și s-a dispus punerea în executare a acelei hotărâri.

S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa de 6 ani închisoare perioada deja executată de condamnat, începând cu data de 18 ianuarie 2018 până la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare, cu privire la pedeapsa de 6 ani închisoare, la data rămânerii definitive a acestei sentințe.

Sentința penală anterior menționată a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 261/A/27.08.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A..

Conform art. 452 din C. proc. pen., "(1) Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

(2) Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori."

Conform art. 453 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., "Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.", iar potrivit alin. (4) al aceluiași articol "Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) și f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice."

Raportând dispozițiile legale ce reglementează calea de atac extraordinară a revizuirii, anterior enunțate, la situația concretă din speță, Curtea a reținut că cererea de revizuire formulată de revizuentul A. este inadmisibilă.

Astfel, din interpretarea gramaticală și sistematică a dispozițiilor art. 452 și art. 453 alin. (1) lit. a) și alin. (4) din C. proc. pen., s-a reținut că rezultă fără dubiu că hotărârile judecătorești definitive, care pot fi supuse revizuirii trebuie să conțină o rezolvare a fondului cauzei, respectiv "… pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă" așa cum se prevede în alin. (1) al art. 452 din C. proc. pen. sau "Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori" așa cum se prevede în alin. (2) al art. 452 din C. proc. pen.. Totodată, s-a reținut că din alin. (4) al art. 453 din C. proc. pen. rezultă același lucru, respectiv prin hotărâre trebuie să se fi dispus o soluție de "condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal".

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea are ca obiect numai hotărârile penale definitive, trecute în puterea lucrului judecat, scopul ei fiind acela de reparare a erorilor judiciare, de anulare a hotărârilor care au consacrat eroarea judiciară și pronunțarea unei noi hotărâri care să reflecte adevărul.

Cum revizuirea este un remediu procesual menit să înlăture erorile de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, nu pot fi supuse revizuirii decât hotărârile prin care s-a rezolvat fondul cauzei, instanța soluționând, atât acțiunea penală - pronunțând o hotărâre de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal - cât și acțiunea civilă alăturată raportului juridic de drept penal.

Eroarea judiciară implică existența unei judecăți de fapt, netemeinice, iar ca atare, revizuirea are caracterul unei căi de atac de fapt întrucât provoacă o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Totodată, prin Decizia nr. XVII din data de 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în recurs în interesul legii, s-a statuat că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. este inadmisibilă.

În motivare s-a reținut, în esență, că într-o astfel de etapă procesuală, nu se poate considera că s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre acestea soluții nu implica stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 din C. proc. pen., respectiv prin condamnare, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal. S-a mai reținut și faptul că prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen., o atare cale fiind inadmisibilă, întrucât în situația contrară, s-ar contraveni principiului reglementat de art. 129 din Constituția României, potrivit cărui împotriva hotărârilor judecătorești, părțile pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

S-a menționat că această decizie, deși, vizează o altă situație, își găsește aplicabilitate și în prezenta cauză întrucât stabilește hotărârile care pot fi supuse revizuirii, respectiv hotărârile care rezolvă fondul cauzei.

Or, în speță, hotărârea ce face obiectul prezentei cereri de revizuire (Sentința penală nr. 141/F din data de 30 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală în dosarul nr. x/2019) a fost pronunțată în temeiul art. 166 din Legea nr. 302/2004 (republicată), recunoscându-se o hotărâre de condamnare străină, astfel că nu este o hotărâre prin care să se fi dispus vreuna dintre soluțiile de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal.

Împotriva Sentința penală nr. 216 din 9 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a declarat apel revizuentul A..

Examinând sentința atacată, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanței penale să revină asupra propriei sale hotărâri și, în același timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale. Revizuirea se formulează împotriva unei hotărâri care a dobândit autoritate de lucru judecat, în temeiul unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, descoperite după judecată și care fac dovada că aceasta se întemeiază pe o eroare judiciară.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 452 din C. proc. pen. și numai în cazurile prevăzute de art. 453 din același cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. O altă interpretare, în sensul extinderii acestei căi de atac la alte situații privitoare la eventuala nerespectare a unor condiții formale de desfășurare a judecății sau a unor raționamente jurisdicționale pretins eronate, este exclusă, în raport cu dispozițiile procesuale menționate și cu principiul statuat prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate, care își legitimează calitatea procesuală, pot exercita căile de atac numai în condițiile legii.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 452 din C. proc. pen., hotărârile penale definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă ori numai cu privire la o parte dintre fapte și făptuitori, din conținutul acestui text legal, rezultând că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a acțiunii penale, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt și de drept, pe care le conțin hotărârile judecătorești.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, poate fi formulată numai în condițiile și în cazurile limitativ prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. pen., singurele în măsură să conducă la o reexaminare a cauzei penale.

Înalta Curte constată că hotărârea vizată prin cererea de revizuire formulată de A. nu îndeplinește condițiile art. 452 din C. proc. pen., deoarece nu conține o rezolvare a fondului cauzei, în sensul că instanța nu s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, nerezolvând vreo acțiune penală și nepronunțând vreuna din soluțiile prevăzute în art. 396 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei, amânare aplicării pedepsei, achitare sau încetare a procesului penal.

Hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat vizează recunoașterea unei hotărâri străine, prin care s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, s-a recunoscut hotărârea autorităților judiciare din Marea Britanie și s-a dispus transferarea sa într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei, sens în care se constată că apelul formulat de revizuent este nefondat.

Ca atare, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 302/2004, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituția României.

În consecință, Înalta Curte, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele impuse cumulativ de art. 452 din C. proc. pen. și art. 459 alin. (3) din C. proc. pen., apreciază că, în mod corect, instanța de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A..

Pentru aceste motive, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 216 din data de 9 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 216 din data de 9 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă revizuentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2020.

GGC - CL