ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 192/2020

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 243/F din 17 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. rap.la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, s-a admis contestația la executarea Sentinței penale nr. 29/F din data de 16.02.2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, definitive prin Decizia penală nr. 389/A din data de 08.11.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, formulată de contestatorul condamnat A.

S-a dedus din durata pedepsei de 12 ani și 6 luni închisoare în executarea căreia se află persoana transferată A., 196 de zile, precum și perioada executată de la 20.04.2012 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 34/2017 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, la data de 09.11.2017 și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 313 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că la data de 23.10.2019 a fost înregistrată contestația formulată de petentul A. (prin declinare de competență de la Tribunalul Giurgiu, secția penală) împotriva executării Sentinței penale nr. 29/F din data de 16.02.2017 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, definitivă la data de 08.11.2017, prin Decizia penală nr. 389/A pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, solicitând a se lămuri perioada de deducere, întrucât prin sentința menționată, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 20.04.2012 la 16.02.2017, or deducerea corectă este de la 01.10.2011 la 20.04.2012 și de la 17.02.2017 la 28.12.2017.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, în mod eronat, prin sentința penală anterior menționată, a fost dedusă perioada executată de la 20.04.2012 la 16.02.2017, în mod corect fiind 01.10.2011 la 20.04.2012 și de la 17.02.2017 la 28.12.2017.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, prima instanță a constatat că prin Sentința penală nr. 29/F din data de 16.02.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. A recunoscut Hotărârea T 201/7502 din data de 20.04.2014, pronunțată de Curtea Coroanei Wood Green din Regatul Unit al Marii Britanii și, în baza art. 135 alin. (6) lit. b) rap. la art. 135 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, a adaptat pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii de 18 ani închisoare la 12 ani și 6 luni și a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării acestei pedepse. A dedus din pedeapsă perioada executată de la 20.04.2012 la 16.02.2017.

Împotriva Sentinței penale nr. 29/F din 16 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat apel persoana condamnată A.

Prin Decizia penală nr. 389/A/08.11.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în majoritate, a respins ca nefondat apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 29/F din 16 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. Opinia separată a fost în sensul admiterii apelului declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 29/F din 16 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, și respingerii sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București privind recunoașterea Hotărârii T 201/7502 din data de 20.04.2014 pronunțată de Curtea Coroanei Wood Green din Regatul Unit al Marii Britanii și transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

În baza Sentinței penale nr. 29/F din 16 februarie pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 389/A/08.11.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost emis Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 34/09.11.2017 de către Curtea de Apel București, secția I penală, în cuprinsul căruia se menționează faptul că din pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare se deduce perioada executată de la 20.04.2012 la zi.

Analizând lucrările Dosarului nr. x/2018, prima instanță a constatat că, potrivit informațiilor indicate la Secțiunea J din certificatul emis de către reprezentantul Direcției Naționale pentru Monitorizarea Infractorilor, contestatorul a executat 196 de zile de arest preventiv, ce vor fi avute în vedere la calculul datei eliberării anticipate. Informația este reluată în ordinul de detenție potrivit căruia în baza art. 240 din Legea privind justiția penală 2003 instanța ordonă ca cele 196 de zile petrecute în arest preventiv să fie deduse din sentință.

Potrivit rezumatului cauzei, care a fost atașat certificatului anterior menționat în data de 01.10.2011, contestatorul a fost găsit de către lucrătorii de poliție britanici în interiorul apartamentului situat la et. 1 de pe Bulevardul x, Tottenham, Londra nr. 15 unde a fost comisă infracțiunea imputată acestuia, contestatorul fiind arestat pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor la ora 21:00.

Având în vedere aspectele anterior menționate, Curtea de apel a constatat faptul că există o cauză de micșorare a pedepsei, constând în cele 196 de zile care au fost executate în stare de arest preventiv, astfel că, văzând dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. rap.la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, republicată, a admis contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În motivele scrise depuse la dosar, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a arătat că persoana condamnat a fost arestată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, la data comiterii faptei, la 01.10.2011, ora 21. Parchetul a apreciat că, în condițiile în care este cert că arestarea a avut loc la data de 01.10.2011, la acel moment libertatea persoanei condamnate a fost restrânsă de autoritățile judiciare britanice.

S-a susținut că regulile de deducere a arestului preventiv din dreptul britanic, chiar dacă ar fi diferite față de cele din dreptul românesc, nu sunt aplicabile în prezenta cauză. Norma de drept străină sau calculul făcut de către o autoritate judiciară străină nu poate schimba modul de calcul al perioadei de deținere a persoanei condamnate. În dreptul românesc, ziua în care a fost luată măsura preventivă a reținerii, 01.10.2011, este luată în calcul perioadei de dedus din executarea pedepsei, atâta timp cât persoana condamnată a fost supusă măsurii preventive. S-a arătat că în anul 2011, perioada în care a fost arestat și reținut condamnatul a fost de 92 de zile (31 de zile în octombrie, 30 de zile în noiembrie, 31 de zile în decembrie). Pedeapsa a fost pusă în executare la data de 20.04.2012. În anul 2012 condamnatul a fost în arest preventiv 110 zile (31 de zile în ianuarie, 29 de zile în februarie, 31 de zile în martie și 19 zile în aprilie). Parchetul a apreciat că se impune a fi dedusă o perioadă de 202 zile, nu de 196 de zile, așa cum au sugerat autoritățile britanice (care au apreciat că restrângerea de libertate din data de 01.10.2011 și perioada de custodie de 96 de ore nu trebuie deduse din perioada de executat).

Așadar, Parchetul a solicitat admiterea contestației, desființarea, în parte, a Sentinței penale nr. 243/F din 17.12.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019, rejudecarea cauzei și deducerea din durata pedepsei de 12 ani și 6 luni închisoare, în executarea căreia se află persoana transferată A., perioada în care a fost reținut, arestat și în executarea pedepsei, din data de 01.10.2011 la zi.

Examinând contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 243/F din 17 decembrie 2019, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că este fondată, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește natura juridică a contestației la executare, trebuie subliniat faptul că aceasta nu reprezintă o cale de atac, ordinară sau extraordinară, ci o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii după rămânerea definitivă a acesteia privind numai incidente ivite în legătură cu executarea hotărârii definitive, fără însă a putea să fie repuse în discuție chestiuni intrate în puterea lucrului judecat.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) din C. proc. pen.. contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauza dedusă judecății, se constată că persoana condamnată A. a fost transferată într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 18 ani închisoare, aplicate prin Hotărârea nr. x din 20.04.2012 pronunțată de Curtea Coroanei Wood Green, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de crimă conform articolului 1 (1) din Legea privind Tentativele Penale 1981. Potrivit art. 135 alin. (6) lit. b) rap. la art. 135 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii de 18 ani închisoare a fost adaptată de instanța română la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare.

Prin Sentința penală nr. 29/F din 16 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 389/A din 08 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 20.04.2012 la 16.02.2017.

Persoana condamnată a formulat contestație la executare, susținând că în mod greșit s-a dedus perioada executată de la 20.04.2012 la 16.02.2017, perioada corectă fiind de la data de 01.10.2011 la 20.04.2012 și de la 17.02.2017 la 28.12.2017.

Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 243/F din 17 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală (atacată în prezent de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București), s-a reținut că potrivit informațiilor indicate la Secțiunea J din certificatul emis de către reprezentantul Direcției Naționale pentru Monitorizarea Infractorilor contestatorul a executat 196 de zile de arest preventiv ce vor fi avute în vedere la calculul datei eliberării anticipate. Astfel, prima instanță a dedus perioada de 196 de zile, precum și perioada executată de la 20.04.2012 la zi din durata pedepsei de 12 ani și 6 luni închisoare, în executarea căreia se află persoana transferată A.

În contestația formulată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a susținut că persoanei transferate A. nu i s-a dedus în mod corect perioada în care a fost reținut, arestat și în executarea pedepsei, din data de 01.10.2011 la 20.04.2012 și perioada executată de la 20.04.2012 la zi, respectiv 202 zile, și nu 196 de zile cum a menționat prima instanță.

Înalta Curte, în propriul demers analitic, verificând aspectele invocate, constată că, într-adevăr, perioada în care a fost reținut, arestat și în executarea pedepsei condamnatul A. nu a fost dedusă în mod corespunzător. Se constată că din Ordinul de detenție întocmit în temeiul Legii privind justiția penală 2003 de Curtea Coroanei din Marea Britanie rezultă că la data de 20.04.2012 A. a fost condamnat la 18 ani închisoare (pedeapsă adaptată de instanța română la pedeapsa de 12 ani și 6 luni închisoare), dispunându-se ca perioada de 196 de zile petrecută în custodie și arest preventiv să fie dedusă din sentință. Se mai constată că persoana condamnată a rest reținută și arestată preventiv de autoritățile judiciare străine la data de 01.10.2011, iar pedeapsa a fost pusă în executare la data de 20.04.2012, rezultând, așadar, un număr de 202 zile.

Înalta Curte reține că art. 141 alin. (9) pct. (ii) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, prevede că (...) la stabilirea și aplicarea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, instanța de judecată este ținută de constatarea faptelor, de stările și circumstanțele în care acestea au fost săvârșite, astfel cum rezultă explicit sau implicit din hotărârea judecătorească străină și, totodată, va deduce integral din pedeapsa aplicată perioada executată de persoana condamnată în statul emitent (...).

De asemenea, conform art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent.

În atare condiții, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.. raportat la art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, existând o cauză de micșorarea a pedepsei, astfel că din durata pedepsei 12 ani și 6 luni închisoare trebuie dedusă perioada de la data de 01.10.2011 la 20.04.2012, respectiv 202 zile, nu 196 de zile, cum s-a menționat de autoritățile judiciare britanice și s-a dedus în mod greșit de prima instanță, dar și perioada executată de la 20.04.2012 la zi.

Pentru aceste considerente, va admite contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 243/F din 17 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând numai în ceea ce privește deducerea perioadei executate:

Va deduce din durata pedepsei de 12 ani și 6 luni închisoare, în executarea căreia se află persoana transferată A., perioada în care a fost reținut, arestat și în executarea pedepsei, din data de 01.10.2011 la 20.04.2012, respectiv 202 zile și perioada executată de la 20.04.2012 la zi.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat A., în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația la executare formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Sentinței penale nr. 243/F din 17 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2019.

Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând numai în ceea ce privește deducerea perioadei executate:

Deduce din durata pedepsei de 12 ani și 6 luni închisoare, în executarea căreia se află persoana transferată A., perioada în care a fost reținut, arestat și în executarea pedepsei, din data de 01.10.2011 la 20.04.2012, respectiv 202 zile și perioada executată de la 20.04.2012 la zi.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat A., în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2020.

GGC - NN