ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1109/2020

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 09.06.2017, sub nr. x/2017 (rezultată din disjungerea cererii de chemare în judecată în dosarul nr. x/2015), reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. STRADAL S.A. și S.C. C. S.R.L., a solicitat instanței să dispună: rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x/21.07.2008, din culpa exclusiva a pârâtelor, care nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale; restabilirea situației anterioare prin obligarea pârâtelor la plata în solidar a sumei de 51.289,02 RON, reprezentând suma achitată de reclamantă în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare; obligarea pârâtelor, în solidar, la plata dobânzii legale calculate de la momentul efectuării plăților și până la data restituirii efective și obligarea pârâtelor, în solidar, la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 904 din 27 martie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., ca neîntemeiată, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B. S.R.L.; s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. F. S.R.L., prin lichidator G. I.P.U.R.L., S.C. H. ȘI PRODUCȚIE S.R.L., prin administrator judiciar I. S.P.R.L. și S.C. J. S.R.L., prin administrator judiciar I. S.P.R.L.; s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare nr. x din 21.07.2008; au fost obligate pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. C. S.R.L. la plata către reclamantă, în solidar, a sumei de 51.289,02 RON, reprezentând sumă achitată în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare nr. UKBEL C3A-3 din 21.07.2008; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata penalităților de întârziere, ca neîntemeiat și au fost obligate pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 7.974,46 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel.

Prin încheierea din data de 20 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins cererea de disjungere a cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 904 din 27 martie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin administrator judiciar K. I.P.U.R.L. ca neîntemeiată; a admis cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de intimatele-pârâte S.C. C. S.A., prin administrator judiciar K. I.P.U.R.L., S.C. B. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. și, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 904 din 27 martie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta a declarat recurs.

Prin memoriul său de recurs, recurenta invocă faptul că încheierea încalcă ordinea de soluționare a incidentelor procedurale, dispozițiile art. 75 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2014 - motiv de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și, respectiv, că încheierea nu cuprinde motivele pe care se întemeiează - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă faptul că, în detrimentul respectării dreptului de dispoziție al părților, consacrat de art. 9 C. proc. civ., instanța de apel a dat prevalență suspendării judecării cauzei.

În acest sens, recureta-reclamantă arată că a formulat cerere de renunțare la judecarea cererii de apel în contradictoriu cu societățile aflate în insolvență, în temeiul dispozițiilor art. 463 C. proc. civ. și că instanța, în mod arbitrar a dispus suspendarea cauzei, deși ar fi trebuit cu prioritate să soluționeze această cerere.

Totodată, recurenta-reclamantă arată că prin suspendarea judecării cauzei, instanța a amânat finalizarea procesului, având în vedere că procedura insolvenței este o procedura care durează un timp îndelungat.

Recurenta-reclamantă susține, de asemenea, că disjugerea urmată de suspendarea judecării dosarelor nou formate putea opera fără a afecta aplicabilitatea instituției suspendării și interesele altor creditori ai societăților aflate în insolvență, invocând dispozițiile art. 1143 și 1457 alin. (1) C. civ.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă mai arată că situația de fapt dedusă judecății vizează un cadru procesual pasiv format din codebitori solidari, motiv pentru care, instanța de apel ar fi trebuit să țină cont de aplicabilitatea art. 75 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2014.

Potrivit recurentei-reclamante, întrucât solidaritatea presupune că debitorul solvabil poate fi obligat la plata întregii creanțe, urmând ca acesta să suporte insolvabilitatea codebitorilor, și, în plus, prin prisma faptului că alți creditori ai debitorilor aflați în insolvență nu ar fi prejudiciați de soluționarea prezentei cauze, sancțiunea suspendării cauzei apare ca nelegala prin raportare la prevederile legii speciale.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că, referitor la cererea de suspendare, respectiv cererea de renunțare la judecarea apelului, motivarea instanței se limitează numai la argumentul că prioritară este soluționarea cererii de suspendare în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, întrucât aceasta operează de drept și că ulterior încetării motivului de suspendare ar putea fi dată o dezlegare cererii de renunțare la judecata apelului declarant în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.A. și apelului introdus împotriva celorlalte două intimate-pârâte.

Astfel, recurenta-reclamantă menționează că, potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța de judecata va arăta, în cadrul considerentelor hotărârii, obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Nerespectarea acestor dispoziții legale atrage nulitatea hotărârii în condițiile prevăzute de art. 175 alin. (1) C. proc. civ., în acest sens existând o jurisprudență constantă a Curții Europene.

Concluzionând, recurenta-reclamantă susține că instanța de apel s-a rezumat doar la a preciza că suspendarea operează de drept în baza legii și că cererea de renunțare a judecății apelului raportată la societățile debitoare insolvente va fi analizată ulterior încetării cauzei de suspendare, fără însă a motiva decizia.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Intimatele S.C. B. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Completul de filtru a dispus, prin încheierea din data de 20 noiembrie 2019, comunicarea acestuia părților, pentru a depune puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea din 18 martie 2020, a fost admis în principiu recursul și s-a constatat suspendarea de plin drept a judecării cauzei, în temeiul art. 42 alin. (6) cap. V al Anexei nr. 1 la Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195/16.03.2020.

Judecarea cauzei a fost reluată la 24 iunie 2020.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează:

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de casare cuprinde, cu excepția regulilor reglementate de alte motive de casare, încălcarea oricăror reguli de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea, indiferent după cum aceasta este condiționată sau nu de existența unei vătămări.

Principiul disponibilității, specific procesului civil, este consacrat de art. 9, precum și de art. 22 alin. (6) C. proc. civ. și constă în faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, respectiv declanșarea acestuia și libertatea de a-i pune capăt, dar și stabili cadrul procesual.

Așadar, principiul disponibilității cuprinde și posibilitatea părților de a efectua acte de dispoziție, acestea fiind desistarea (renunțarea reclamantului), achiesarea și tranzacția judiciară.

Atât renunțarea la judecată, cât și la dreptul subiectiv pretins sunt acte de dispoziție care provin de la reclamant.

Nerespectarea principiilor ce guvernează dreptul procesual civil produce o vătămare a drepturilor părților și se sancționează cu nulitatea actelor procedurale îndeplinite.

Nulitățile decurgând din nesocotirea principiului contradictorialității, a principiului dreptului la apărare, a principiului disponibilității și a principiului oralității dezbaterilor sunt nulități virtuale și operează fără ca partea care le invocă să fie obligată să facă dovada vătămării.

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea din 13 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, instanța a reținut că dețin calitatea de intimate în cauză: S.C. B. S.R.L., S.C. D. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. Așa cum reiese din aceeași încheiere, apelanta-reclamantă a înțeles să formuleze cerere de renunțare la judecarea apelului declarat în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.R.L., solicitând disjungerea cererii de apel formulate în contradictoriu cu această societate, suspendarea judecării cererii și continuarea judecării apelului în contradictoriu cu intimatele S.C. B. S.R.L. și S.C. D. S.R.L.

Prin încheierea din data de 20 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins cererea de disjungere a cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 904 din 27 martie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. C. S.A., prin administrator judiciar K. I.P.U.R.L. ca neîntemeiată; a admis cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de intimatele-pârâte S.C. C. S.A., prin administrator judiciar K. I.P.U.R.L., S.C. B. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. și, în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 904 din 27 martie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Cu privire la cererea de renunțare la judecarea apelului în contradictoriu cu intimata S.C. C. S.R.L., instanța de apel a arătat că prioritară este cererea de suspendare a cauzei, întrucât aceasta operează de drept.

Înalta Curte apreciază că soluționarea cererii de renunțare la judecarea apelului este prioritară, fiind un act de dispoziție al părții prin care se stabilește cadrul procesual, încheierea recurată este lovită de nulitate, întrucât încalcă principiul disponibilității, dar și ordinea de soluționare a incidentelor procedurale.

Raportat la aceste considerente, nu se mai impune analizarea celorlalte argumente expuse de către recurente în susținerea căii extraordinare de atac.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 20 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, va casa încheierea recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 20 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Casează încheierea din 20 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2020.