ÎCCJ, decizie (scj.ro #172400)

Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene. Marea Britanie

Cuprins pe materii

: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Proceduri prevăzute în Legea nr. 302/2004

Index alfabetic

: Drept procesual penal

-

recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele statelor membre ale Uniunii Europene

Legea nr. 302/2004,

art. 153 și urm.

Cererile de recunoaștere a hotărârilor judecătorești de condamnare pronunțate de instanțele din Marea Britanie în scopul executării pedepselor privative de libertate în România, primite până la data de 31 decembrie 2020, sunt guvernate de Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 și, în consecință, în cazul acestor cereri, sunt incidente dispozițiile prevăzute în Titlul VI, Capitolul I -

Dispoziții generale

și Capitolul II -

Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene

, Secțiunea 1 și a 2-a din Legea nr. 302/2004, republicată.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 5/A din 12 ianuarie 2021

Prin sentința nr. 222 din 11 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare britanice.

S-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute în art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată.

S-a recunoscut hotărârea nr. T20190335 pronunțată la data de 15 octombrie 2019 de Curtea Coroanei din Southwark, definitivă la aceeași dată, prin care cetățeanul român A., deținut într-un penitenciar din Regatul Unit al Marii Britanii, a fost condamnat la pedeapsa de 60 luni închisoare pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de jaf prevăzute de secțiunea I (1) din Legea jafului 1968, care au corespondent în legislația română în infracțiunea de furt prevăzută în art. 228 alin. (1) C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei de 60 luni (1.827 zile) închisoare într-un penitenciar din România, cu respectarea regulii specialității.

S-a dedus din pedeapsă perioada executată de 400 zile până la 20 octombrie 2020 și în continuare, la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Împotriva acestei sentințe, persoana condamnată A. a declarat apel.

Examinând apelul, sub toate aspectele, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acesta este nefondat, în principal, pentru următoarele considerente:

Prin hotărârea nr. T20190335 pronunțată la data de 15 octombrie 2019 de Curtea Coroanei din Southwark, definitivă la aceeași dată, s-a dispus condamnarea cetățeanului român A. la pedeapsa închisorii de 60 luni (1.827 zile) pentru săvârșirea a 4 infracțiuni de jaf, prevăzute de secțiunea I (1) a Legii jafului 1968.

Fiecare dintre faptele descrise are corespondent în legislația română în infracțiunea de furt, prevăzută în art. 228 alin. (1) C. pen.

Considerentele hotărârii străine relevă că, pentru fiecare capăt de acuzare, cetățeanul român a primit o condamnare de doi ani și jumătate (30 de luni), stabilindu-se că are de executat o pedeapsă totală de 60 de luni.

Întrucât, la data de 6 noiembrie 2020, Ministerul Justiției, Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova cererea formulată de către autoritățile judiciare britanice privind transferarea cetățeanului român A. într-un penitenciar din România, prin adresa din 3 decembrie 2020 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus sesizarea Curții de Apel Craiova în vederea recunoașterii hotărârii de condamnare pronunțată în Marea Britanie.

Având în vedere data sesizării autorităților judiciare române, precum și faptul că Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană continuă să guverneze executarea cererilor primite de autoritatea de executare până la 31 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, în continuare, incidente în cauză dispozițiile prevăzute în Titlul VI, Capitolul I (Dispoziții generale) și Capitolul II (Punerea în executare pe teritoriul României a pedepselor sau măsurilor privative de libertate aplicate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene), Secțiunea 1 și a 2-a din Legea nr. 302/2004, republicată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 167, cuprinse în Titlul VI, Capitolul II, Secțiunea a 2-a din Legea nr. 302/2004, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut la art. 163 din aceeași lege.

Prin urmare, verificând actele dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că hotărârea pronunțată în străinătate față de cetățeanul român A. este definitivă și executorie, iar faptele comise de acesta în Marea Britanie sunt incriminate în legislația penală română, fiecare dintre acestea constituind infracțiunea de furt reglementată de art. 228 alin. (1) C. pen.

Analizând necesitatea aplicării în cauză a dispozițiilor referitoare la adaptarea pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că natura pedepsei aplicate persoanei transferabile prin hotărârea de condamnare străină, respectiv închisoarea, corespunde cu natura pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, iar în ceea ce privește durata pedepsei aplicate pentru faptele săvârșite în Marea Britanie, aceasta este compatibilă cu legea română.

În ceea ce privește cerința prevăzută în art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea 302/2004, republicată, se are în vedere că, deși persoana transferabilă nu este de acord să fie transferată într-un penitenciar din România, consimțământul său nu este necesar față de împrejurarea că autoritățile judiciare din Marea Britanie au dispus expulzarea persoanei condamnate A., aplicându-i-se totodată interdicția de a intra pe teritoriul acestui stat.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că motivul de apel, referitor la necesitatea recunoașterii și executării unei pedepse reduse la 30 de luni de închisoare, în locul celei de 60 de luni ce rezultă din hotărârea de condamnare străină, nu poate fi valorificat în lipsa unor înscrisuri care să dovedească cele susținute.

În consecință, neconturându-se existența niciunui motiv de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii nr. T20190335 pronunțată la data de 15 octombrie 2019 de Curtea Coroanei din Southwark, definitivă la aceeași dată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Craiova este legală și temeinică, sub toate aspectele analizate.

Față de considerentele expuse și având în vedere că hotărârea pronunțată în străinătate este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravine ordinii publice a statului român, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței nr. 222 din 11 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția penală și pentru cauze cu minori.