ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10 din 18 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie.

S-au constatat îndeplinite condițiile prev. de art. 142 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și s-a recunoscut sentința penală nr. T3036045 pronunțată la data de 08.04.2021 de Curtea Coroanei din Worchester, certificată de autoritățile britanice ca rămasă definitivă, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă cu intenție, prev. de Secțiunea 18 a Legii infracțiunilor împotriva unei persoane 1861, faptă care are corespondent în legislația română infracțiunea tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării pedepsei închisorii de 10 ani și 6 luni închisoare într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare perioada de 1163 de zile executate, calculată la 19.10.2023, care include:

- 239 de zile detenție înainte de proces în perioada 12.08.2020-08.04.2021;

- 924 de zile executate în custodie în perioada 09.04.2021-19.10.2023.

S-a dedus în continuare pedeapsa executată de la 19.10.2023 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a constatat că a fost sesizată de Parchetul de pe lângă Craiova, în conformitate cu dispozițiile art. 140 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, care a înaintat instanței cererea formulată de autoritățile judiciare britanice privind recunoașterea sentinței nr. T3036045 din data de 08.04.2021 a Curții Coroanei din Worchester, definitivă, și transferarea cetățeanului român A., încarcerat într-un penitenciar din Marea Britanie, în vederea executării într-un penitenciar din România a restului din pedeapsa de 10 ani și 6 luni închisoare aplicată prin această sentință, împreună cu documentația aferentă și referatul întocmit în urma verificărilor efectuate.

S-a constatat că fapta săvârșită are corespondent în legislația română în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen.

S-a reținut că din cuprinsul înscrisurilor înaintate de autoritățile britanice rezultă că persoana condamnată a fost prezentă personal la procesul în urma căruia s-a pronunțat hotărârea sus-menționată, fără a-și exprima consimțământul la transferarea într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei, invocând faptul că familia sa se află pe teritoriul Marii Britanii, iar în țara natală nu beneficiază de niciun fel de sprijin.

Curtea de apel a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine prevăzute de art. 140 - 142 din Legea nr. 302/2004 rep., întrucât hotărârea este definitivă și executorie, faptele pentru care a fost aplicată pedeapsa au corespondent în legislația română în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor, prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 188 C. pen. Totodată, din verificările efectuate a rezultat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare a unei hotărâri judecătorești străine.

Împotriva sentinței penale nr. 10 din 18 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024 a formulat apel persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală la data de 20 octombrie 2025, fiind repartizată aleatoriu completului C7 apel la data de 28 octombrie 2025, când s-a amânat la cererea apărătorului ales al apelantului condamnat în vederea pregătirii apărării. S-a dispus emiterea unei adrese către Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori pentru a se transmite la dosar relații cu privire la data comunicării către apelantul condamnat a sentinței penale atacate, nr. 10 din 18 ianuarie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024.

La data de 05 noiembrie 2025, Curtea de Apel Craiova a transmis relațiile solicitate, precizând că dispozitivul sentinței penale atacate a fost comunicat inițial persoanei condamnate la data de 18 ianuarie 2024, prin intermediul Ministerului Justiției, însă nu s-a primit dovada de comunicare.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2025, față de lipsa de apărare a apelantului condamnat A., încarcerat într-un penitenciar din Marea Britanie, s-a dispus amânarea cauzei și efectuarea unei adrese către Baroul București în vederea desemnării unui apărător din oficiu. S-a emis adresă către Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pentru a se înainta eventualele acte de care dispune această instanță în dosarul nr. x/2025, având ca obiect contestație la executare, în special înscrisul prin care Regatul Unit a comunicat autorităților române că înțelege să retragă cererea de transfer a persoanei condamnate.

În dezbateri, apărătorul desemnat din oficiu apelantului persoană condamnată a solicitat dispunerea unei soluții conform prevederilor art. 166 din Legea nr. 302/2004.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea apelului declarat de persoana transferabilă și respingerea cererii statului britanic, pe fond, ca nesusținută, având în vedere retragerea certificatului și punerea în libertate a acesteia.

Examinând apelul formulat de persoana condamnată A., Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința penală nr. 10 din 18 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Marea Britanie, s-a recunoscut sentința penală nr. T3036045 pronunțată la data de 08.04.2021 de Curtea Coroanei din Worchester, certificată de autoritățile britanice ca rămasă definitivă, privind persoana condamnată A. și s-a dispus transferarea acesteia în vederea executării pedepsei închisorii de 10 ani și 6 luni închisoare într-un penitenciar din România.

Instanța de control judiciar constată că, la data de 17 noiembrie 2025, Curtea de Apel Craiova a transmis documentele emise de autoritățile din Regatul Unit al Marii Britanii, prin care arată că își retrag cererea de transfer privind persoana condamnată A..

Examinând dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că, potrivit art. 141 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, dacă, înainte de soluționarea definitivă a cauzei, statul emitent își retrage certificatul, instanța trebuie să respingă cererea ca nesusținută.

Dispozițiile art. 141 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, reglementează durata și obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești străine în vederea transferării persoanelor condamnate, deținute în state terțe, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, iar la alin. (5) al acestui articol se prevede că dacă, înainte de soluționarea definitivă a cauzei, statul emitent își retrage cererea, instanța de judecată o respinge ca nesusținută.

Norma evocată reglementează, așadar, în mod expres, atât momentul până la care manifestarea de voință a statului de condamnare urmează a fi valorificată juridic, în mod necondiționat, de către statul de condamnare (acesta fiind momentul rămânerii definitive a hotărârii), cât și efectele juridice ale acestei poziții (respectiv respingerea cererii).

Prin urmare, față de opțiunea statului britanic de a-și retrage certificatul în speță, Înalta Curte nu mai are abilitarea legală de a cenzura aspecte de legalitate ori de temeinicie a sentinței primei instanțe, urmând să constate că absența susținerii cererii de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești străine impune respingerea ca atare a acesteia și implicit, modificarea hotărârii apelate sub acest aspect.

În consecință, pentru argumentele anterior expuse, Înalta Curte va admite apelul formulat de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 10 din 18 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Va desființa sentința penală mai sus menționată și rejudecând:

Va respinge, conform art. 141 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 cu modificările și completările ulterioare, ca nesusținută, cererea formulată de către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1159 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul formulat de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 10 din 18 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Desființează sentința penală mai sus menționată și rejudecând:

Respinge, conform art. 141 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 cu modificările și completările ulterioare, ca nesusținută, cererea formulată de către autoritățile judiciare din Regatul Unit al Marii Britanii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1159 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2025.