ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 866/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 129 din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 85 și art. 103 din Legea nr. 302/2004, a fost admisă sesizarea formulată de autoritățile judiciare din Portugalia prin intermediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind executarea Mandatului european de arestare nr. 3664/08.3P8LSB (nr. x) emis la data de 12.10.2020 de Instanța Penală Centrală din Lisabona-Circumscripția Lisabona, față de persoana solicitată A.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu consimte să fie predată autorităților judiciare din Portugalia, în baza a mandatului european de arestare nr. 3664/08.3P8LSB (nr. x) emis la data de 12.10. 2020 de Instanța Penală Centrală din Lisabona-Circumscripția Lisabona.

În baza art. 104 alin. (6) din Legea 302/2004, a fost autorizată predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Portugalia, pentru executarea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată de Circumscripția Lisabona prin sentința pronunțată la 29.07.2016, rămasă definitivă la 02.07.2020, în Dosarul nr. x/08.3P8LSB, pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv furt simplu prevăzută de art. 203 alin. (1) din C. pen. portughez și opunere a rezistenței și constrângerea exercitată asupra reprezentantului autorității, prevăzută și pedepsită de art. 347 din C. pen. portughez, fapte comise în data de 17.07.2008.

Conform art. 104 alin. (10) și 13 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 zile și emiterea mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate către autoritatea judiciară din Portugalia, respectiv Instanța Penală Centrală din Lisabona - Circumscripția Lisabona.

Conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară solicitantă până la încetarea executării în regim de detenție a pedepsei rezultante de 9 ani și 3 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 2269 din data de 6.12.2019, pronunțată de Judecătoria Ploiești sau până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate.

Conform art. 109 alin. (3) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară solicitantă până la soluționarea definitivă a Cauzei penale nr. 1560/P/2018 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, în care persoana solicitată are calitatea de suspect pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 77 lit. a) din C. pen., iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Prin excepție, la cererea expresă a statului solicitant, persoana solicitată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul portughez.

S-a dispus ca, în baza art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare să fie pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

De asemenea, s-a dispus ca hotărârea să fie notificată persoanei solicitate, autorității judiciare emitente, Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției Române Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul SIRENE, Penitenciarului Târgșor, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internațională în Materie Penală și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești la data de 16.12.2020 în Dosarul nr. x/2020, s-a solicitat instanței să aprecieze cu privire la dispunerea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate A., față de care autoritățile judiciare din Portugalia au emis un mandat european de arestare, pentru executarea unei pedepse de 2 ani închisoare, aplicate pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt simplu, prevăzută de art. 203 alin. (1) din C. pen. portughez, faptă săvârșită în data de 17 iulie 2008 și a unei infracțiuni de opunere a rezistenței și constrângerea exercitată asupra reprezentantului autorității, prevăzută de art. 347 din C. pen. portughez, faptă săvârșită în data de 7 iulie 2008.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a primit de la autoritățile judiciare din Portugalia mandatul european de arestare în limba statului solicitant și traducerea în limba română, iar la data de 16 decembrie 2020 a solicitat administrației locului de detenție să procedeze la prezentarea persoanei solicitate la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și să fie înaintată situația juridică a persoanei private de libertate.

Ca urmare a acestei solicitări, Penitenciarul Ploiești a comunicat Mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 2571 din data de 13 ianuarie 2020 și Sentința penală nr. 2269 din data de 6 decembrie 2019 emise de Judecătoria Ploiești.

De asemenea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău a trimis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești o adresă din care rezultă că persoana solicitată A. are calitatea de suspect pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat în Dosarul penal nr. x/2018 al unității de parchet mai sus menționate.

La data de 16.12.2020, persoana solicitată a fost prezentată la parchet pentru identificare, conform dispozițiilor art. 100 și următoarele din Legea nr. 302/2004, încheindu-se în acest sens Procesul-verbal nr. x/II/5/2020.

Persoana solicitată a fost ascultată în prezența apărătorului din oficiu, prilej cu care i-a fost adus la cunoștință, în limba română, conținutul mandatului european de arestare și i s-au prezentat drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, încheindu-se în acest sens un proces-verbal. Totodată, i s-a înmânat o copie a mandatului în limba statului solicitant și traducerea în limba română.

Conform referatului întocmit, în cauză nu s-a invocat și nici nu s-a constatat niciunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate înscrise în dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, iar persoana solicitată nu este de acord să fie predată autorităților emitente.

S-a mai arătat că persoana solicitată A. a fost prezentată instanței cu propunerea de luare a măsurii arestării, prin videoconferință. După aducerea la cunoștință a motivului pentru care a fost prezentat în fața instanței, persoana solicitată a arătat că nu renunță la beneficiul principiului specialității.

Examinând actele și lucrările cauzei prin raportare la solicitarea formulată de autoritățile judiciare din Portugalia, privind executarea Mandatului european de arestare nr. 3664/08.3P8LSB (nr. x) emis la data de 12 octombrie 2020 de judecătorul din cadrul Circumscripției Lisabona, Instanța Penală Centrală din Lisabona, curtea de apel a reținut că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene și că decizia judiciară s-a luat în scopul executării unei pedepse de 2 ani închisoare aplicate pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt simplu, prevăzută de art. 203 alin. (1) din C. pen. portughez, săvârșită în data de 17 iulie 2008 și a unei infracțiuni de opunere a rezistenței și constrângerea exercitată asupra reprezentantului autorității, prevăzută de art. 347 C. pen. portughez, săvârșită în data de 7 iulie 2008.

În fapt, în motivarea soluției de condamnare s-a reținut că persoana condamnată A. a săvârșit infracțiunea de furt simplu, constând în aceea că în data de 17 iulie 2008 a abordat un cuplu și a sustras de la aceștia bunuri de valoare, iar în data de 7 iulie 2008 l-a mușcat de mâna stângă pe un agent al Poliției de securitate publică.

Fiind îndeplinite dispozițiile art. 102 din Legea nr. 302/2004 modificată, privind sesizarea instanței de judecată, la termenul fixat pentru soluționarea cererii, s-a procedat la identificarea persoanei solicitate, aceasta neformulând obiecțiuni.

Cu ocazia audierii în ședința publică din 16 decembrie 2020, prin videoconferință, persoana solicitată nu și-a exprimat acordul de a fi arestată și predată autorităților judiciare din Portugalia, întrucât nu dorește să fie pusă la dispoziția acestora pentru continuarea procedurii judiciare, având familia în România.

În raport cu situația de fapt expusă, curtea de apel a reținut că mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare din Portugalia pentru executarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior.

Chiar dacă persoana solicitată A. nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Portugalia, curtea de apel a constatat că infracțiunile pentru care a fost condamnată de autoritățile judiciare portugheze au corespondent în legislația penală română, după cum urmează: pentru furtul simplu, faptă prevăzută de art. 203 alin. (1) din C. pen., infracțiunea prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. român (Furtul), iar pentru infracțiunea de opunere a rezistenței și constrângerea exercitată asupra reprezentantului autorității, prevăzută de art. 347 din C. pen. portughez în infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) din C. pen. român, cu aplicarea art. 193 alin. (1) din C. pen. român (Ultrajul). S-a reținut că pentru ambele infracțiuni, în modalitatea în care au fost săvârșite de persoana solicitată, legislația penală română prevede pedepse maxime de 3 ani închisoare.

Curtea de apel a constatat și faptul că sunt întrunite condițiile legale pentru arestarea preventivă a persoanei solicitate, pentru o perioadă de 30 de zile, urmând ca predarea să fie amânată până la liberarea condiționată din pedeapsa de 9 ani și 3 luni închisoare și până la data finalizării anchetei penale în Dosarul penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău, iar în caz de condamnare cu executare în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a mai reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, prin excepție de la alin. (1), la cererea expresă a statului solicitant, persoana extrădată poate fi predată temporar, pe o durată stabilită de comun acord de autoritățile române și statul solicitant, iar potrivit art. 112 alin. (2) din același act normativ, condițiile privind predarea temporară se stabilesc prin acordul încheiat între autoritățile române și străine competente.

Curtea de apel a respins apărările formulate de persoana solicitată, în sensul intervenirii prescripției răspunderii penale deoarece, fiind vorba de o hotărâre judecătorească rămasă definitivă în fața instanțelor din Portugalia, instanțele din România nu au posibilitatea de a analiza dacă sunt întrunite condițiile pentru prescripția răspunderii penale.

În plus, s-a arătat că o eventuală prescripție a executării pedepsei nu poate fi pusă în discuție, deoarece hotărârea judecătorească de condamnare la pedeapsa de 2 ani închisoare a rămas definitivă la data de 2 iulie 2020.

Curtea de apel a respins, ca nefondată și apărarea referitoare la existența motivului de refuz al executării prevăzut de art. 99 lit. i) din Legea nr. 302/2004, care ar fi fost atras de absența persoanei solicitate de la judecarea cauzei de către instanțele portugheze, arătând că din mandatul european de arestare transmis de autoritățile portugheze rezultă faptul că persoana solicitată a primit o informare oficială despre proces, având cunoștință despre acesta.

S-a mai constatat că situația familială a persoanei solicitate nu este un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare din cauză.

Față de cele arătate, curtea de apel a apreciat că sunt întrunite cumulativ toate condițiile de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare portugheze după rezolvarea celor două afaceri judiciare de pe teritoriul României.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., solicitând a se dispune executarea pedepsei într-un penitenciar din România, având în vedere situația sa familială (are 4 copii minori).

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, potrivit art. 4251 din C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Reglementând procedura de executare a mandatului european de arestare, art. 104 din Legea nr. 302/2004 prevede că, după verificarea identității persoanei solicitate și a împrejurării dacă acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege, mandatul european de arestare și, dacă este cazul, hotărârea de condamnare dată în lipsă, judecătorul legal învestit aduce la cunoștința acesteia drepturile prevăzute de art. 106 din Legea nr. 302/2004, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere, totodată, consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. În situația în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, potrivit alin. (7) al aceluiași articol, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia, care se limitează la consemnarea poziției sale față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Potrivit art. 109 raportat la art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, judecătorul legal învestit soluționează cauza prin sentință, iar, în situația în care admite cererea formulată de autoritățile judiciare solicitante, emite de îndată un mandat de arestare, al cărui conținut și ale cărui condiții de executare sunt prevăzute de dispozițiile C. proc. pen. La luarea hotărârii, judecătorul ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare, verificând, în acest sens, dacă faptele imputate se numără printre cele enumerate de art. 97 din Legea nr. 302/2004, dacă mandatul respectă conținutul și forma prevăzute de art. 87 din actul normativ și dacă, în speță, este aplicabil vreunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării menționate expres de art. 99 din Legea nr. 302/2004, având, totodată, în vedere și poziția persoanei solicitate cu privire la regula specialității, conform art. 117 alin. (4) din Legea nr. 302/2004.

Pe de altă parte, reglementând situațiile care pot determina respingerea cererii autorităților judiciare emitente de punere în executare a unui mandat european de arestare, art. 99 din Legea nr. 302/2004 prevede expres motivele obligatorii (alin. (1) și facultative (alin. (2) de refuz, reținând în alin. (2) lit. c) că judecătorul român poate refuza executarea respectivului mandat când acesta a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent.

Așadar, din interpretarea acestor texte de lege rezultă că reținerea incidenței motivului de refuz reglementat de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 nu este obligatorie pentru instanță, ci facultativă.

Verificând actele dosarului, în raport, cu aceste dispoziții, Înalta Curte constată, din analiza conținutului Mandatului european de arestare nr. 3664/08.3P8LSB (nr. x) întocmit la data de 12 octombrie 2020 de judecătorul din cadrul Circumscripției Lisabona, Instanța Penală Centrală din Lisabona, că acesta a fost emis în vederea executării pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnată numita A. prin sentința pronunțată la 29.07.2016 în Dosarul nr. x/08.3P8LSB de către Circumscripția Lisabona, rămasă definitivă la 02.07.2020, pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt simplu, prevăzută de art. 203 alin. (1) din C. pen. portughez și opunere a rezistenței și constrângerea exercitată asupra reprezentantului autorității, prevăzută de art. 347 din C. pen. portughez, fapte comise în data de 17.07.2008, constând în aceea că a abordat un cuplu și a sustras de la aceștia bunuri de valoare și, respectiv, l-a mușcat de mâna stângă pe un agent al Poliției de securitate publică.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. întrunește condițiile de formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în cuprinsul său fiind menționate toate informațiile enumerate în acest text de lege.

De asemenea, în cauză este îndeplinită și cerința prevăzută de art. 2 alin. (1) din Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13.07.2002, ca durata pedepsei pentru a cărei executare a fost emis mandatul european de arestare să fie de minim 4 luni.

Totodată, se observă că faptele reținute de autoritatea judiciară emitentă sunt incriminate și de legea penală română în art. 228 alin. (1) din C. pen. român (furtul) și, respectiv, art. 257 alin. (1) și (4) din C. pen. român, cu aplicarea art. 193 alin. (1) din C. pen. român (ultrajul), fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de maxim 3 ani, situație în care este întrunită și condiția dublei incriminări prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte are în vedere, de asemenea, faptul că, fiind audiată, la termenul din 16 decembrie 2020, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile emitente ale mandatului, prevalându-se, totodată, de regula specialității și necontestându-și identitatea.

Deopotrivă, se observă că, în speță, nu este incident nici vreunul din motivele, obligatorii sau facultative, de refuz al executării mandatului european de arestare expres reglementate de art. 99 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana solicitată nu face obiectul unei alte proceduri judiciare cu privire la aceeași acuzație în România sau în alt stat, iar executarea pedepsei care motivează mandatul nu este prescrisă, după cum nu a intervenit nici amnistia potrivit legii române.

În ceea ce privește lipsa consimțământului la predare, Înalta Curte subliniază că, așa cum s-a arătat anterior, acesta nu constituie un motiv obligatoriu de refuz al executării, care să atragă automat respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare, ci revine instanței de judecată să aprecieze, de la caz la caz, dacă se impune reținerea incidenței motivului de refuz reglementat de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004. Or, procedând la analizarea acestei împrejurări, judecătorul fondului a apreciat că situația familială a persoanei solicitate și lipsa consimțământului acesteia la predare nu reprezintă motive de refuz al executării mandatului european de arestare din prezenta cauză.

Sub același aspect, Înalta Curte reține, în plus, că predarea nu va avea consecințe grave asupra persoanei solicitate și familiei sale dincolo de cele inerente privării sale de libertate în vederea executării pedepsei, iar privarea de libertate ar avea loc și dacă executarea pedepsei ar avea loc în România. De altfel, autoritățile judiciare din Portugalia, fiind cele care au dispus pedeapsa, vor fi mult mai în măsură să o aplice în litera și spiritul celor dispuse prin hotărârea de condamnare, fără a prejudicia interesele persoanei solicitate.

În plus, se constată că, în cauză, nu este incident nici motivul facultativ de refuz reglementat de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că, potrivit mențiunilor din mandatul european de arestare, deși nu a fost citată personal, persoana solicitată a primit efectiv prin alte mijloace o informare oficială cu privire la data și locul stabilite pentru procesul în urma căruia a fost pronunțată decizia în așa mod încât s-a stabilit fără niciun echivoc faptul că aceasta a avut cunoștință despre procesul stabilit și a fost informată cu privire la faptul că o decizie poate fi pronunțată în cazul în care nu se prezintă la proces.

Față de cele expuse mai sus, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat, în mod corect, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea Mandatului european de arestare nr. 3664/08.3P8LSB (nr. x) întocmit la data de 12 octombrie 2020 de judecătorul din cadrul Circumscripției Lisabona, Instanța Penală Centrală din Lisabona, cu privire la persoana solicitată A., întrucât acesta a fost emis în vederea executării unei pedepse, cuprinde faptele pentru care se solicită predarea și nu există niciun impediment la executare din cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Deopotrivă, se constată că instanța de fond a aplicat judicios și dispozițiile art. 114 și art. 58 din Legea nr. 302/2004, privind amânarea predării, sens în care a reținut că persoana solicitată A. se află în executarea unei pedepse rezultante de 9 ani și 3 luni închisoare, aplicate prin Sentința penală nr. 2269 din data de 06.12.2019, pronunțată de Judecătoria Ploiești, definitivă la 13 ianuarie 2020 (pentru care s-a emis M.E.P.I. nr. 2571/2019 din 13 ianuarie 2020), iar față de aceasta se efectuează cercetări în Cauza penală nr. 1560/P/2018 aflată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău (pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - 229 alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) și art. 77 lit. a) din C. pen.).

Pentru motivele de mai sus, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 129 din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatoarea persoană solicitată se află în culpă procesuală și va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 129 din 16 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 decembrie 2020.

GGC - NN