ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța nr. 277/P/2015 din data de 14 martie 2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rap. la art. 314 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., și în temeiul art. 315 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. și art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen. și complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 C. pen.

Totodată, s-a dispus și sesizarea Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova în vederea desființării următoarelor înscrisuri: Hotărârea 8/14.03.2006 a Comisiei Locale de Fond Funciar Jiana, Hotărârea nr. 276/16.03.2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar Mehedinți, procesul-verbal depunere în posesie nr. x/29.03.2006 și Titlul de Proprietate nr. x/30.03.2006

În temeiul art. 275 alin. (5) rap. la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare, în cuantum de 35.000 de RON, au rămas în sarcina statului.

La data de 08.10.2018, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/2018, cauza având ca obiect sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova prin ordonanța nr. 277/P/2015 din data de 14 martie 2018, privind desființarea următoarelor înscrisuri: hotărârea nr. 8/14.03.2006 a Comisiei Locale de Fond Funciar Jiana, hotărârea nr. 276/16.03.2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar Mehedinți, procesul-verbal de punere în posesie nr. x/29.03.2006, Titlul de Proprietate nr. x/30.03.2006.

Prin sentința penală nr. 270/19.12.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Craiova s-a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel Craiova în soluționarea cauzei penale având ca obiect sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova prin ordonanța nr. 277/2015 din data de 14 martie 2018, privind desființarea următoarelor înscrisuri: Hotărârea nr. 8/14.03.2006 a Comisiei Locale de Fond Funciar Jiana, Hotărârea nr. 276/16.03.2006 a Comisiei Județene de Fond Funciar Mehedinți, procesul-verbal de punere în posesie nr. x/29.03.2006, Titlul de Proprietate nr. x/30.03.2006, și s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Mehedinți.

În motivarea acestei soluții, s-a arătat că, potrivit art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de desființare a unui înscris în cazul clasării este cea căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența "să judece cauza în primă instanță".

Prin urmare, competența materială a instanței se stabilește prin raportare la dispozițiile art. 13 din Ordonanța 42/2002 R (referitoare la competența DNA) și dispozițiile art. 36 și 38 C. proc. pen. care reglementează competența materială a tribunalului și a curții de apel.

În ceea ce privește cauzele instrumentate de DNA, competența generală de judecată în primă instanță revine tribunalului, potrivit disp. art. 36 lit. c) C. proc. pen., competența curții de apel fiind atrasă fie de calitatea persoanei (art. 38 lit. c) și urm. C. proc. pen.) fie de natura infracțiunilor care au făcut obiectul urmăririi penale (art. 38 lit. a) și b) C. proc. pen.).

Atunci când se stabilește competența de judecată pe fond,ca urmare a emiterii actului de sesizare (rechizitoriu) de către structura specializată de parchet, iar în raport cu diferiți făptuitori ori diferite fapte competența aparține unor instanțe de grad diferit (pentru unele competența materială ar aparține tribunalului iar pentru altele curții de apel) conform art. 44 C. proc. pen. operează prorogarea de competență în favoarea instanței superioare, nefiind admisibilă fragmentarea actului de sesizare, astfel încât instanțe diferite să se pronunțe strict cu privire la infracțiunile care intră în competența lor.

S-a arătat că, nu aceeași rezolvare se poate da însă atunci când se analizează competența specială reglementată de disp. art. 5491 C. proc. pen., în aprecierea instanței în aceste situații noțiunea de "cauză" referindu-se la faptele sau persoanele direct implicate în săvârșirea faptelor care se presupune că au dus la emiterea, întocmirea sau folosirea înscrisului a cărui desființare se solicită.

Nefiind emis un rechizitoriu ca act de sesizare a instanței nu există nici un temei pentru a opera prorogarea de competență reglementată de art. 44 C. proc. pen. în acele situații în care se dispun soluții de clasare, întrucât nu a fost săvârșită o infracțiune sau o faptă prevăzută de legea penală de către o persoană care are calitatea specială ce ar putea atrage competența curții de apel.

Cu atât mai mult, o astfel de concluzie se impune în acele situații în care efectuarea urmăririi penale în cadrul aceluiași dosar pentru mai multe fapte și mai mulți făptuitori nu este rezultatul unei dispoziții de reunire emisă în baza art. 43 C. proc. pen., nefiind incidente nici dispozițiile referitoare la infracțiunea continuată ori concurs ideal de infracțiuni, nici situațiile reglementate de art. 43 alin. (2) lit. a) și b) C. proc. pen., respectiv comiterea mai multor infracțiuni de aceeași persoană, sau participarea a două sau mai multe persoane la săvârșirea aceleiași infracțiuni, ci o împrejurare determinată în principal de reclamarea prin același act de sesizare (denunț sau plângere) a posibilității comiterii unor infracțiuni distincte, de către autori diferiți, fără o legătură evidentă între ele.

În prezenta cauză RNP ROMSILVA a formulat plângere penală prin care s-au reclamat pe de o parte posibile nereguli în activitatea CLFF Jiana și CJFF Mehedinți care ar fi dus la greșita reconstituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 1.235,75 ha teren în favoarea numitelor A. și B. (fapte cu privire la care s-a dispus o soluție de clasare întemeiată pe dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen., constatându-se că nu au fost comise cu vinovăție în forma prevăzută de lege), iar pe de altă parte împotriva magistraților judecători care, la aproximativ 4 ani de la data reconstituirii dreptului de proprietate, au respins acțiunea formulată de RNP ROMSILVA având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. x/30.03.2006 emis pe numele acelorași persoane (fapte în privința cărora s-a dispus o soluție de clasare, constatându-se că nu sunt prevăzute de legea penală).

Între faptele reclamate de petentă nu există nici o legătură aparentă care ar fi putut justifica reunirea cauzelor, singurul punct comun fiind presupusa afectare a patrimoniului aparținând aceleiași persoane vătămate, urmărirea penală fiind realizată în același dosar doar ca urmare a faptului că actul de sesizare (plângerea) a fost unul comun.

Prin urmare nefiind în ipoteza prevăzută în mod expres de art. 44 alin. (1) C. proc. pen., întrucât nu au fost săvârșite infracțiuni de către persoane a căror calitate să atragă competența curții de apel, iar actele a căror desființare se solicită sunt actele emise de către Comisia Locală de Fond Funciar și Comisia Județeană de Fond Funciar, nu actele emise de magistrații judecători, s-a apreciat că nu există nici o rațiune pentru care competența de judecată în primă instanță a unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 5491 C. proc. pen. să revină instanței superioare, competentă doar după calitatea persoanei, ci acelei instanțe care ar fi competentă să judece presupusa infracțiune care a generat în mod direct și nemijlocit înscrisul sau înscrisurile considerate false.

Prin încheierea din 19 martie 2019 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția Penală în dosarul nr. x/2018 s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Mehedinți în soluționarea cauzei penale având ca obiect sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, prin ordonanța nr. 277/2015 din 14.03.2018, privind desființare înscrisuri, și s-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Craiova.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a dispune astfel, examinând excepția de necompetență materială a Tribunalului Mehedinți, invocată din oficiu, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mehedinți a reținut următoarele:

Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. pen., clasarea se dispune când nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și formă esențiale ale sesizării și când există unul dintre cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1), iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, ordonanța de clasare cuprinde mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2), precum și dispoziții privind: ridicarea sau menținerea măsurilor asigurătorii; restituirea bunurilor ridicate sau a cauțiunii; sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare a măsurii de siguranță a confiscării speciale; sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris; sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de luare ori, după caz, de confirmare, de înlocuire sau de încetare a măsurilor de siguranță prevăzute de art. 109 sau 110 din C. pen. cheltuielile judiciare.

Articolul 5491 C. proc. pen., reglementează procedura de urmat în cazul soluționării unei sesizări formulate de parchet cu privire la propunerea de desființare totală sau parțială a unui înscris în cazul clasării.

Potrivit art. 36 C. proc. pen., tribunalul judecă în primă instanță, printre altele, infracțiunile cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sau Direcția Națională Anticorupție, dacă nu sunt date prin lege în competența altor instanțe ierarhic superioare, iar art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., stabilește o competență materială după calitatea persoanei, respectiv, infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe sunt de competența, în primă instanță, a curții de apel.

În cauză, cercetarea penală nu s-a finalizat cu emiterea unui rechizitoriu, însă, a aprecia că, competența de judecată pe fond - în raport cu diferiții făptuitori ori diferitele fapte cercetate - este diferită în cazul emiterii rechizitoriului și în cazul emiterii unei ordonanțe de clasare, înseamnă a adăuga la lege, câtă vreme din niciun text de lege nu rezultă o astfel de dispoziție/îndrumare.

Împrejurarea că, printr-o ordonanță, s-a dispus soluția de clasare - întrucât s-a apreciat de către procuror că fapta sesizată nu constituie o infracțiune sau nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege, ca în speța de față - nu conduce la schimbarea competenței de judecare a cauzei în primă instanță.

De altfel, în speță, există situația în care efectuarea urmăririi penale în cadrul aceluiași dosar pentru mai multe fapte și mai mulți făptuitori - făptuitori care atrăgeau competențe diferite - nu a fost rezultatul unei dispoziții de reunire, ci, în primul rând, a fost o împrejurare determinată de reclamarea prin același act de sesizare (denunț sau plângere) a posibilității comiterii unor infracțiuni distincte, de către autori diferiți, însă în legătură cu stări de fapt care au condus spre același rezultat (presupusa afectare a patrimoniului aparținând aceleiași persoane vătămate), fiind evident că, în al doilea rând, cercetarea împreună a faptelor și persoanelor reclamate s-a făcut în scopul unei bune înfăptuiri a justiției, fiind incidente inclusiv dispozițiile art. 44 alin. (1) teza finală C. proc. pen.

Faptul că soluția de clasare a avut un temei juridic diferit pentru magistrații judecători față de membrii comisiilor de fond funciar, de asemenea, nu conduce la scindarea competenței de soluționare a cauzei în primă instanță, fiind evident că, soluționarea unei eventuale sesizări din partea procurorului sau a unei eventuale plângeri formulate de către o persoană nemulțumită de soluția de clasare vizează o competență exclusivă, respectiv, nu se poate adresa, în conformitate cu dispozițiile legii, decât judecătorului de cameră preliminară de la instanța cărei i-ar fi revenit competența să judece cauza în primă instanță.

Cauza având ca obiect conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți a fost înregistrată pe rolul secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub numărul x/2018.

Analizând conflictul negativ de competență invit între Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Mehedinți, cu privire la competența de soluționare a cauzei având ca obiect sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova prin ordonanța nr. 277/P/2015 din data de 14 martie 2018, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 5491 alin. (1) C. proc. pen., "În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, și sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale sau a desființării unui înscris, ordonanța de clasare sau, după caz, ordonanța prin care s-a dispus renunțarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoțită de dosarul cauzei, se înaintează instanței căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, după expirarea termenului prevăzut la art. 339 alin. (4) ori, după caz, la art. 340 sau după pronunțarea hotărârii prin care plângerea a fost respinsă ori prin care a fost confirmată ordonanța de renunțare la urmărire penală."

Conform prevederilor legale menționate, instanța competentă să se pronunțe asupra cererii de desființare a unui înscris în cazul clasării este instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența "să judece cauza în primă instanță".

Noțiunea de "cauză" la care se referă textul de lege, vizează faptele și/sau persoanele în legătură cu care s-a formulat o plângere la organele de urmărire penală, s-au efectuat cercetări și s-a dispus o soluție (de clasare, de renunțare la urmărirea penală sau de trimitere în judecată), iar nu faptele sau persoanele direct implicate în săvârșirea faptelor care se presupune că au dus la emiterea, întocmirea sau folosirea înscrisului a cărui desființare se solicită.

Împrejurarea că, în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, cercetarea penală nu s-a finalizat cu emiterea unui rechizitoriu, ci s-a dispus, prin ordonanță, soluția de clasare, nu determină schimbarea competenței de judecare a cauzei în primă instanță.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 5491 alin. (1) și art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că, instanța competentă să judece sesizarea în vederea desființării de înscrisuri, formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, prin ordonanța nr. 277/P/2015 din 14.03.2018, este Curtea de Apel Craiova, instanță care, de altfel, a soluționat, în dosarul penal nr. x/2018, plângerea formulată de petenta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA, în temeiul dispozițiilor art. 340 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petenta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA în favoarea Curții de Apel Craiova, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA în favoarea Curții de Apel Craiova, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 aprilie 2019.