ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4209/2018

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția I civilă, la data de 6 iulie 2016, ulterior precizată, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata SC B. SRL a solicitat anularea Deciziei civile nr. 1275/19.05.2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/2015 și rejudecarea cauzei.

Prin încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2016, Curtea a dispus suspendarea cauzei, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

După formularea cererii de repunere pe rol de către contestator, prin încheierea de ședință din data de 16 noiembrie 2016, instanța a dispus suspendarea judecății cauzei în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la o nouă stăruință a părților, având în vedere că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

Prin încheierea de ședință din data de 7 decembrie 2016 a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de contestator la data de 23 noiembrie 2016, fiind menținută măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea de ședință de la termenul din data de 16 noiembrie 2016, cu motivarea că, deși legal citate pentru acest termen, niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Astfel, instanța a apreciat, față de dispozițiile art. 417 C. proc. civ., că demersul părții - cererea de repunere pe rol - nu poate fi valorificat drept act de procedură făcut în vederea judecării procesului.

Prin cererea formulată la data de 24 februarie 2017, contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 22 martie 2017, fiind menținută măsura suspendării cauzei dispusă prin încheierea de ședință de la termenul din data de 16 noiembrie 2016, pentru aceleași considerente, și anume că nu poate fi valorificată ca act de procedură făcut în vederea judecării procesului cererea de repunere pe rol formulată de contestator.

La data de 29 mai 2017, contestatorul a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că a dispărut cauza care a dus la suspendarea procesului, respectiv lipsa de stăruință a părților în judecată și a solicitat în temeiul prevederilor art. 244 alin. (2) C. proc. civ. soluționarea în lipsă a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstituționalitate invocate.

Prin Decizia nr. 2200/2017 din 28 iunie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins cererea de repunere pe rol formulată de contestatorul A. și a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestator împotriva Deciziei civile nr. 1275 din 19 mai 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în Dosarul nr. x/2015.

Contestatorul A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 2200/2017 din 28 iunie 2017, precum și împotriva încheierilor de ședință din 5.10.2016, 16.11.2016, 7.12.2016 și 22.03.2017 (de suspendare a cauzei și de respingere a repunerii pe rol), hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Recurentul a solicitat, în baza motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., casarea hotărârilor atacate și repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

În motivarea cererii de recurs a arătat că instanța a încălcat prevederile art. 215 și art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., precum și art. 121 alin. (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 1375/2015, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În speță, s-a făcut o greșită aplicare și a dispozițiilor art. 417 C. proc. civ., deoarece, în opinia recurentului, a îndeplinit numeroase acte de procedură în vederea judecării procesului, prin care termenul de perimare a fost întrerupt.

A susținut că decizia este nelegală și din perspectiva motivului de recurs prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât instanța de apel a încălcat regulile de procedură.

Astfel, după suspendarea cauzei în ședința din 5.10.2016, contestatorul a solicitat judecarea în lipsă, prin cererea depusă la data de 6.10.2016, însă instanța nu a dispus repunerea pe rol, astfel cum prevăd dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., situație care s-a repetat și la celelalte termene fixate.

De asemenea, instanța a încălcat prevederile art. 420 alin. (1) C. proc. civ., recurentul nefiind citat pentru dezbaterea perimării, așa încât acesta s-a aflat în imposibilitate să se apere pe excepția perimării invocată, din oficiu, de către instanță, fiind astfel încălcat și principiul contradictorialității, prevăzut de art. 14 C. proc. civ.

Recurentul a invocat și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând că instanța nu a motivat încheierile criticate, care nici nu i-au fost comunicate.

Recursul a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 10, care a dispus, la 14 septembrie 2017, efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ. și întocmirea, de către magistratul-asistent, a raportului asupra admisibilității, în principiu a recursului, potrivit art. 493 C. proc. civ.

După întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, acesta a fost comunicat părților pentru ca acestea să depună un punct de vedere la raport, conform rezoluției completului de filtru din 14 noiembrie 2017.

În raport, s-a reținut că decizia atacată în prezenta cauză are deschisă calea de atac a recursului, în timp ce încheierile de ședință din 5.10.2016, 16.11.2016, 7.12.2016 și 22.03.2017 nu sunt supuse recursului, atât timp cât cursul judecării procesului a fost încheiat prin pronunțarea Deciziei nr. 2200 din 28 iunie 2017 de către Curtea de Apel Pitești.

Nu s-au formulat puncte de vedere la raport.

Prin încheierea din 14 martie 2018, completul de filtru a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestator împotriva încheierilor de ședință din 5.10.2016,16.11.2016, 7.12.2016 și 22.03.2017 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, admis în principiu recursul declarat împotriva Deciziei civile nr. 2200 din 28 iunie 2017 pronunțat de aceeași instanță de apel și a fixat termen pentru judecata lui pe fond la data de 25 aprilie 2018.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierilor de ședință, Înalta Curte a reținut că prin încheierile de ședință din 5.10.2016 și 16.11.2016, pronunțate în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a suspendat judecarea cauzei, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la o nouă stăruință a părților, având în vedere că părțile nu s-au înfățișat la strigarea cauzei, deși legal citate, și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.

Prin încheierile de ședință din 7.12.2016 și 22.03.2017, pronunțate în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a respins cererile de repunere pe rol a cauzei, fiind menținută măsura suspendării.

În conformitate cu prevederile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., "Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Alin. (2) al aceluiași articol statuează că "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendare, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Înalta Curte a reținut că, în speță, cauza a fost soluționată prin pronunțarea Deciziei nr. 2200/2017 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, așa încât nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 414 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât recursul declarat împotriva încheierilor de ședință a fost respins, în filtru, ca inadmisibil.

La termenul de judecată din 25 aprilie 2018, judecata recursului împotriva Deciziei nr. 2200/2017 a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recurentul a formulat, la 21.10.2018, cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând judecata în lipsă, iar prin rezoluția din 22.10.2018 s-a acordat termen de judecată la 5 decembrie 2018.

Recursul declarat împotriva Deciziei nr. 2200/2017 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Recurentul a criticat decizia atacată invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8. și 5 C. proc. civ.

Sub un prim aspect, Înalta Curte apreciază că criticile recurentului se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât pct. 8 se referă la dispoziții de drept material, iar nu la cele de drept procesual.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

În speță, prin încheierea din 5 octombrie 2016, judecata contestației în anulare a fost suspendată pentru lipsa părților, care nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin cererea din 6 octombrie 2016, recurentul a solicitat repunerea cauzei pe rol, iar instanța a acordat termen de judecată în 16 noiembrie 2016.

Nici la acest termen părțile nu au fost prezente, astfel încât în lipsa unei cereri de judecată în lipsă, instanța a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Urmează o nouă cerere a contestatorului de repunere pe rol a cauzei, formulată în 23 noiembrie 2016 și se acordă termen de judecată în 7 decembrie 2016, în vederea discutării cererii de repunere pe rol.

Prin cererea transmisă prin e-mail în 1 decembrie 2016, contestatorul a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 268 alin. (1) pct. a C. muncii.

Prin încheierea de ședință din 7 decembrie 2016, Curtea de Apel Pitești a respins cererea de repunere pe rol și a menținut măsura suspendării de la termenul din 16 noiembrie 2016, întrucât nici de această dată părțile, legal citate, nu au fost prezente și nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

După o nouă cerere de repunere pe rol formulată de contestator în 24.02.2017, instanța, prin încheierea de ședință din 22 martie 2017, a respins cererea și, constatând că părțile legal citate nu s-au prezentat, iar contestatorul a stăruit în a nu solicita judecarea cauzei în lipsă, a menținut măsura suspendării.

La 26 mai 2017, contestatorul a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând judecarea în lipsă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată la 1 decembrie 2016.

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Odată îndeplinite condițiile stabilite de textul legal anterior menționat, instanța de judecată este obligată să dispună suspendarea judecății. Măsura de suspendare a judecății se întemeiază pe voința prezumată a părților de a nu mai continua procedura judiciară. O atare prezumție este dedusă din faptul neprezentării părților la termenul de judecată la care au fost legal citate și din inexistența la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.

În cuprinsul dispozițiilor art. 415 pct. 1 C. proc. civ. se prevede remediul procedural în cazul în care a fost dispusă măsura suspendării cauzei, însă una dintre părți dorește continuarea judecății. Astfel, judecata cauzei suspendate se reia prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor.

Cererea de repunere pe rol a cauzei se depune la instanța care a dispus măsura suspendării, însă, înainte de împlinirea termenului de perimare prevăzut de dispozițiile art. 416 C. proc. civ.

Totodată, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții.

Aceasta este și situația în speță unde părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății contestației în anulare, de la data suspendării acestuia în data 16 noiembrie 2016, acesta fiind ultimul act de procedură îndeplinit în speță.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-contestator s-a aflat într-o culpă procesuală întrucât a formulat cu întârziere cerere de reluare a judecății, la data de 29 mai 2017, când a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, peste termenul de perimare de 6 luni, prevăzut de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Faptul că recurentul a depus la dosarul cauzei, formal, mai multe cereri de repunere pe rol a cauzei, afirmând în cuprinsul fiecăreia dintre ele că va fi cu certitudine prezent la termenul de judecată ce se va acorda, nu a fost, în mod corect, apreciată de curtea de apel drept un act întreruptiv al cursului perimării, atât timp cât acesta nu s-a prezentat la termenele de judecată și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, manifestări de voință care ar fi determinat convingerea instanței că este interesat în judecarea cauzei și nu în tergiversarea sau lăsarea ei în nelucrare.

Cum ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 16.11.2016, iar de la această dată cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părții care justifică un interes, Curtea a făcut în mod legal aplicarea dispoz. art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și va respinge critica recurentului întemeiată pe acest motiv de casare.

Nici cea de a doua critică formulată în recurs, privind încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectarea atrage sancțiunea nulității, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este fondată.

Recurentul susține, pe de o parte, că la data suspendării cauzei a fost prezent în sală, dar nu s-a consemnat prezența sa și nu are cum să dovedească această împrejurare, iar, pe de altă parte, că nu a fost citat legal pentru termenul în care instanța a rămas în pronunțare pe excepția perimării.

A criticat lipsa de rol activ a instanței, care trebuia să cerceteze, inclusiv analizând înregistrarea video din sala de ședință, faptul că a fost prezent la termenul de judecată în care s-a dispus suspendarea pentru lipsa părților.

Cu privire la afirmația privind prezența sa în sala de ședință la data suspendării cauzei, ce nu a fost consemnată, se reține că rolul activ al instanței se raportează la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă. Astfel, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare.

Sub acest aspect, rolul activ al judecătorului nu trebuie să afecteze dreptul de disponibilitate al părții, ci trebuie să se armonizeze cu inițiativa părților, în scopul stabilirii adevărului. Totodată, judecătorul nu poate suplini lipsa de interes a părții, care dacă a fost prezentă în sală trebuia să răspundă la apelul părților sau să își semnaleze prezența.

De altfel, această critică pune în discuția instanței de recurs un aspect de netemeinicie și nu de nelegalitate.

Or, în recurs poate fi cercetată numai conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, motiv pentru care critica nu poate fi primită.

Cu privire la existența unui viciu de procedură, se constată că părțile au fost în mod legal citate pentru termenul de judecată din 28 iunie 2017, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar de apel.

În considerarea acestor argumente, constatând că nu este dovedită incidența motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2200/2017 din 28 iunie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2018.

GGC - GV