ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 140 din data de 21 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 336 alin. (1) din C. pen., s-a stabilit în privința inculpatului A., adresa indicată pentru comunicarea actelor în Târgoviște, B-dul x, nr. 9, județul Dâmbovița, pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

În baza art. 83 din C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepsei stabilite anterior pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani stabilit conform art. 84 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a dispus că inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Dâmbovița, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza dispozițiilor art. 83 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului cu privire la consecințele nerespectării măsurilor de supraveghere, a obligațiilor ce îi revin sau în cazul săvârșirii unei infracțiuni.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2017 din data de 27 iunie 2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de "conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe" prevăzută și pedepsită de art. 336 alin. (1) C. pen.

Prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului A. că la data de 04 iulie 2017, ora 15:03, a condus autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x pe DN 72 pe raza localității Răzvad, județul Dâmbovița având o alcoolemie de 1,00 gr.‰ la prima probă recoltată, respectiv 0,85 gr. ‰ la a doua probă recoltată.

S-a menționat că în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 04 iulie 2017; buletin de analiză toxicologică nr. x iulie 2017 emis de către Serviciul de Medicină Legală Dâmbovița; cerere de analiză nr. x din data de 04 iulie 2017; proces-verbal de recoltare mostre biologice din data de 04 iulie 2017; examen clinic din data de 04 iulie 2017; fișa nr. x din data de 04 iulie 2017 emisă de Spitalul Județean Târgoviște; proces-verbal din data de 04 iulie 2017 din care reiese că inculpatul nu a putut fi testat cu etilotestul și a fost de acord să i se recolteze probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei; proces-verbal întocmit cu ocazia examinării fizice a persoanei la data de 04 iulie 2017; declarațiile inculpatului A.; raportul de expertiză medico-legală nr. x din data de 13 decembrie 2017 privind estimarea retroactivă a alcoolemiei întocmit de către Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" București; adresa x/2018 din data de 11 aprilie 2018 emisă de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală " Mina Minovici" București; adresa nr. x/18 mai 2018 a Postului de Poliție Răzvad și înscrisurile anexate acesteia; adresa nr. x/08 mai 2018 a Serviciului Județean de Medicină Legală Dâmbovița și înscrisurile anexate acesteia.

Prima instanță a apreciat că pentru dovedirea elementelor de fapt, au fost administrate suficiente mijloace de probă pe de o parte, iar pe de altă parte, astfel cum așa cum s-a menționat în considerentele încheierii din data de 11 septembrie 2018, definitivă, în procedura de cameră preliminară, nu s-a indicat de apărare și nici din oficiu nu s-a constatat încălcarea vreunei norme legale cu privire la administrarea probelor efectuate în cursul urmăririi penale.

Analizând întregul material probator administrat în cauză judecătorul instanței de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Potrivit procesului-verbal de constatare, la data de 04 iulie 2017, în jurul orei 15:03, organele de poliție din cadrul Poliției Mun. Târgoviște, secția 1 Poliție Rurală Târgoviște aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu au oprit pentru control autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x pe Drumul Național 72 pe raza localității Răzvad, județul Dâmbovița care din direcția Municipiului Târgoviște pe DN 72 Răzvad a virat stânga către strada x/Fețe (jud. Dâmbovița), întrucât conducătorul auto care se afla singur în autoturism nu purta centura de siguranță, stabilindu-se că persoana care se afla la volanul autoturismului se numește A..

Întrucât acesta emana halenă alcoolică, i s-a solicitat să fie testat cu aparatul etilotest Drager, conducătorul auto fiind de acord. După încercări repetate, testarea cu aparatul etilotest nu a putut fi efectuată, inculpatul A. invocând o problemă de sănătate, respiratorie sub tratament, fiind de acord să i se recolteze mostre biologice în vederea stabilirii îmbibației alcoolice.

În acest sens, a fost condus de către organele de poliție la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște unde a fost examinat clinic potrivit fișei înregistrată sub nr. x din 4 iulie 2017 și au fost recoltate două mostre de sânge la ora 16:00, respectiv 17:00 potrivit procesului-verbal de recoltare mostre biologice, probe care au fost sigilate în trusa standard de prelevare seria x etichetată și sigilată, eliberându-se în copie fișa medicală nr. 43053.

Din același proces-verbal rezultă că întrebat fiind dacă a condus mașina după consumarea de băuturi alcoolice, inculpatul a declarat că nu dorește să răspundă la această întrebare decât în momentul în care va fi audiat, declarație pe care o va da numai asistat de un avocat ales.

S-a arătat că din buletinul de analiză toxicologică nr. x din 5 iulie 2017 întocmit de Serviciul, Județean de Medicină Legală Dâmbovița rezultă că inculpatul a prezentat la prima probă recoltată la ora 16:00 o alcoolemie de 1,00 gr. 0/00, respectiv 0,85 gr 0/00 la a doua probă de sânge recoltată la ora 17:00.

Audiat la data de 12 octombrie 2017, în calitate de suspect, în prezența unui avocat ales, inculpatul a declarat că în cursul zilei de 4 iulie 2017 în jurul orei 14:00, fiind singur s-a oprit la un restaurant unde a consumat, în interval de circa 10 - 12 minute, o ciorbă de burtă cu ardei usturat, smântână și un pic de oțet, precum și o friptură de ceafă de porc cu cartofi natur, fără salată, iar în jurul orei 14:15 a plecat de la restaurant.

A precizat că în intervalul de timp cât a servit masa la restaurant nu a consumat băuturi alcoolice și că, după ce a plecat spre casă, conducând mașina circa 1 km, s-a oprit la un magazin și a cumpărat o sticlă de vin Fetească Regală Jidvei de 750 ml și o apă minerală. S-a așezat la una dintre mesele aflate în fața magazinului unde a consumat sticla cu vin amestecată cu apă (șpriț), precizând că în paharele în care punea conținutul lichid adăuga și gheață, consumând singur întreg conținutul sticlei cu vin dar și al sticlei cu apă minerală, consumul având loc în intervalul de timp 14:20 - 14:45.

Inculpatul a menționat că de circa un an și jumătate ia zilnic următoarele medicamente: lokren, tertensiv, atacand, devaricid, norvasc, pentru circulație și pentru inimă, medicamente pe care le-a luat și în ziua în care a fost oprit de către organele de poliție și că în aceeași zi a consumat și alte alimente la micul dejun în intervalul 7:30 - 8:00 și fructe în jurul orei 10:00 - 11:00.

Având în vedere declarația inculpatului, în cursul urmăririi penale s-a încuviințat cererea formulată de acesta privind efectuarea expertizei medico-legale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. x din 13 decembrie 2017 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici", la punctul 5 intitulat "precizări metodologice" membrii comisiei au menționat că în conformitate cu Hotărârea nr. 2 din 18 septembrie 2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală prin care au fost aprobate "Reperele metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei" calculul retroactiv al alcoolemiei se poate efectua cu un grad mare de siguranță doar pentru momentele care aparțin fazei de eliminare a alcoolului din organism. Această condiție este îndeplinită atunci când consumul de băuturi alcoolice a încetat cu cel puțin 45 de minute pe stomacul gol (fără conținut alimentar) și cu cel puțin 90 de minute pe stomacul cu conținut alimentar înainte de evenimentul de trafic rutier care a impus prelevarea mostrelor de sânge.

Faza de absorbție este grevată de numeroase interferențe și factori subiectivi, neobiectivali, fără posibilitatea de cuantificare matematică precisă, ceea ce conferă un grad mare de incertitudine încercării de evaluare/calcul.

În consecință, în conformitate cu prevederile art. 4.1 - diferența mai mică de 0.10 gr. 0/00 dintre cele două alcoolemii, art. 4.2 - alcoolemia în creștere sau în cazul în care din datele de consum puse la dispoziție rezultă că alcoolul se afla în fază de absorbție, expertiza medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei, nu se pronunță cu privire la valorile teoretice translatate momentului cu semnificație juridică.

Corelând datele ce reies din documentația înaintată Institutului Național "Mina Minovici", s-a reținut că la momentul evenimentului de trafic rutier asupra căruia se solicită efectuarea estimării retroactive a alcoolemiei, ora 15:03 din data de 4 iulie 2017, alcoolul se afla în organismul inculpatului în fază de absorbție (la acel moment consumul de băuturi alcoolice încetase cu 18 minute înainte de producerea evenimentului rutier, în condițiile unui stomac cu conținut alimentar, conform declarației de consum) și în coroborare cu cele menționate în capitolul "precizări metodologice", indicată de instanță în paragraful anterior, s-a comunicat că estimarea retroactivă nu se efectuează pentru că nu este de natură a oferi date susținute științific - în acel moment curba alcoolemiei fiind puternic influențată de factori lipsiți de un grad rezonabil de siguranță sau obiectivare.

S-a menționat, totodată, că medicația nu putea influența alcoolemiile stabilite la analiză, acestea provenind exclusiv din consumul de băuturi alcoolice.

În cuprinsul sentinței atacate s-a mai arătat că prin adresa din 11 aprilie 2018 a Institutului Național "Mina Minovici", urmare a obiecțiunilor formulate de către inculpat, Comisia Superioară Medico-Legală, a avizat raportul de expertiză medico-legal nr. 1622 din 13 decembrie 2017 cu precizarea că expertiza a fost efectuată cu respectarea reperelor metodologice stabilite de Consiliul Superior de Medicină Legală.

În mod suplimentar, s-a precizat că există o discordanță majoră între cantitatea de băutură declarată a fi fost consumată și alcoolemiile stabilite la analiză, în sensul că o persoană de 140 kg și 180 cm ar fi putut atinge o alcoolemie maximă de 0,39 0/00 la ora 16:00, ora primei recoltări, aspect discordant cu alcoolemia de 1,00 gr. 0/00 stabilită obiectiv științific prin analiză la aceeași oră (în condițiile consumului declarat). Având în vedere că inculpatul neagă alt consum de băutură anterior intervalului de consum declarat, s-a reținut că alcoolemia stabilită la analiză, de 1 gr 0/00 la ora 16:00 provine din alt consum de băuturi alcoolice decât cel declarat.

Prima instanță a reținut că deși inculpatul a contestat pe tot parcursul procesului penal concentrația de alcool stabilită potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie, este evident că declarația acestuia privind cantitatea și felul băuturii alcoolice consumate înainte de momentul depistării sale în trafic nu corespunde situației faptice, în condițiile în care, astfel cum s-a constatat în faza camerei preliminare, nu au fost constatate încălcări ale normelor legale în ceea ce privește administrarea mijloacelor de probă care au stabilit valoarea alcoolemiei; pe de altă parte, s-a arătat că nu există date care să confirme susținerile inculpatului în sensul că la stabilirea valorii alcoolemiei nu a fost avută în vedere metoda de calcul legală sau că ar fi fost încălcată procedura vizând păstrarea mostrelor biologice, după recoltarea acestora.

S-a mai menționat în cuprinsul sentinței apelate că, după ce i s-au adus la cunoștință concluziile științifice exprimate de Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul "Mina Minovici", prin adresa din 11 aprilie 2018, inculpatul A. a declarat că își menține declarațiile date anterior, inclusiv în ce privește cantitatea și felul băuturii alcoolice consumate la data de 4 iulie 2017, la intervalul de timp în care a consumat băuturile alcoolice, la alimentele pe care le-a consumat, susținând că rezultatul alcoolemiei este incorect, că are valori mai mari în raport de cantitatea de băuturi alcoolice consumată, susținând că aduce critici metodei pe baza căreia s-a stabilit alcoolemia, respectiv dacă aceasta a fost stabilită pe baza metodei reacției de viraj sau prin utilizarea aparatului gazcromatograf care se află în dotarea Serviciului de Medicină Legală sau prin metoda încrucișată, contestând totodată, procedura privind modul în care au fost păstrate ulterior prelevării, probele de sânge.

Instanța de fond a mai reținut că prin adresa din 18 mai 2018 Poliția Municipiului Târgoviște, secția nr. 1 Poliție Rurală Târgoviște - Postul de Poliție Răzvad a comunicat că există frigider la Poliția Municipiului Târgoviște în care se depun, imediat după recoltare, trusele standard în care se găsesc sigilate probele de sânge recoltate de la conducătorii auto, în acel frigider fiind introdusă și trusa ce conținea probele de sânge recoltate de la inculpatul A.. În registrul constituit și aflat la camera ofițerului de serviciu din cadrul Poliției Municipiului Târgoviște, s-a consemnat introducerea trusei de către agentul de poliție B. și că aceasta a fost introdusă în frigider în aproximativ 7 minute de la momentul plecării de la Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, unde i-au fost recoltate probe de sânge.

Totodată, din adresa din 10 mai 2018 a I.P.J. Dâmbovița - Serviciul Rutier, reiese că în urma verificărilor efectuate s-a constatat că trusa de prelevare seria x a fost introdusă în frigiderul ce se afla în camera ofițerului de serviciu de la Poliția Municipiului Târgoviște, la data de 4 iulie 2017, de către agentul de poliție B., fapt menționat în registrul nr. x/29 decembrie 2017 la poziția 600, trusa fiind preluată la data de 5 iulie 2017 fără a se menționa numele lucrătorului și ora la care a fost preluată, după care a fost transportată la Serviciul de Medicină Legală Dâmbovița în lada frigorifică pe care o deține Biroul Rutier, trusa de prelevare fiind predată unui lucrător de la S.M.L. Dâmbovița care a semnat de primirea acesteia.

De asemenea, din adresa nr. x/8 mai 2018 a S.M.L. Dâmbovița rezultă că toată sticlăria Laboratorului de Toxicologie din cadrul S.J.M.L Dâmbovița este certificată clasa A; cantitatea de sânge a fost suficientă pentru determinarea alcoolemiei, conform metodei oficiale; nu au date privind gradul de eroare al metodei oficiale; că nu se pot face aprecieri asupra consecințelor referitoare la valoarea cantității de alcool în sânge în cazul în care trusa standard securizată, după recoltarea mostrelor biologice de sânge, nu a fost păstrată cu respectarea condițiilor prev. de art. 21 din O.M.S. nr. 1512/2013, anterior predării, către instituția medico legală pentru efectuarea analizei toxicologice.

În cuprinsul fișei nr. 43053 din 4 iulie 2017 emisă de Spitalul Județean Târgoviște, cu privire la inculpatul A., s-a consemnat că au fost respectate normele de recoltare a probelor biologice de sânge.

Instanța a concluzionat, prin urmare, în raport de relațiile înaintate, că fiind respectate dispozițiile referitoare la recoltarea probelor biologice de sânge, depozitarea și păstrarea acestora, respectiv metoda legală de stabilire a alcoolemiei, valoarea alcoolemiei stabilită prin buletinul de analiză toxicologică alcoolemie se situează peste limita legală.

La termenul de judecată din data de 10 decembrie 2018, cu ocazia dezbaterilor, avocatul ales al inculpatului a invocat excepția nulității absolute a actelor procesuale întocmite în fază de urmărire penală, solicitând să se constate că toate actele sunt lovite de nulitate absolută în raport de înregistrarea dosarului de urmărire penală ulterior întocmirii ordonanței de începere a urmăririi penale și a actelor procedurale din data de 04 iulie 2018 și necompetența materială după calitatea persoanei a organelor de cercetare penală.

Verificând actele și lucrările din dosar, Curtea a constatat că după depistarea în flagrant a inculpatului, respectiv la data de 04 iulie 2017 prin ordonanța din data de 04 iulie 2017 s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la faptă, fiind efectuate acte de cercetare care nu puteau fi amânate, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. pen., respectiv conducerea inculpatului la unitatea spitalicească în vederea recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei și întocmirea actelor aferente acestei activități.

Deși sesizarea organelor de poliție a fost înregistrată inițial la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște la data de 17 iulie 2017, s-a reținut că verificările efectuate după această dată au vizat doar calitatea deținută de inculpat, prin adresa nr. x din data de 19 iulie 2017, Baroul Dâmbovița comunicând Inspectoratului de Poliție al Județului Dâmbovița că acesta este înscris în Baroul Dâmbovița, după această dată nefiind întocmite, sub coordonarea parchetului inițial învestit, acte procesuale sau procedurale, toate probele solicitate de inculpat fiind încuviințate de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, învestit prin ordonanța din data de 25 septembrie 2017.

Față de cele expuse, prima instanță a constatat, că au fost respectate normele procedurale vizând competența după calitatea persoanei în fază de urmărire penală, în raport de calitatea de avocat a inculpatului A..

Referitor la susținerea inculpatului în sensul că de la momentul depistării în trafic, respectiv la data de 04 iulie 2017 ora 15:03 și până la momentul recoltării primei probe de sânge, ora 16:00 a trecut un interval de timp de oră și că devin aplicabile prevederile Deciziei nr. 732/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, instanța de fond a reținut că nici această nu poate fi primită. Astfel, cu privire la intervalul de timp în care trebuia efectuată recoltarea probelor biologice, a constatat că potrivit dispozițiilor art. 190 alin. (8): "În cazul conducerii unui vehicul de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe, recoltarea de probe biologice se efectuează din dispoziția organelor de constatare și cu consimțământul celui supus examinării de către un medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de specialitate, în cel mai scurt timp, într-o instituție medicală, în condițiile stabilite de legile speciale".

Având în vedere că de la momentul depistării în trafic a inculpatului pe raza localității Răzvad județul Dâmbovița, în data de 04 iulie 2017 ora 15:03 și până la momentul recoltării primei probe biologice de sânge, care a avut loc la ora 16:00, a trecut un interval de timp de mai puțin de oră, astfel că nu au fost încălcate considerentele Deciziei nr. 732/2014, conducerea la instituția medicală fiind efectuată fără întârzieri.

Constatând, așadar, că au fost îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, s-a arătat că în cauză operează răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea comisă.

În drept, s-a arătată că fapta inculpatului A., care la data de 04 iulie 2017 ora 15:03, a condus autoturismul marca x, cu număr de înmatriculare x, pe DN 72, pe raza localității Răzvad, județul Dâmbovița, având o alcoolemie de 1,00 gr.‰ la prima probă recoltată, respectiv 0,85 gr.‰ la a doua probă recoltată, întrunește, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute dispozițiile art. 336 alin. (1) din C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate, prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 74 din C. pen., a ținut seama de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, de starea de pericol creată pentru valorile ocrotite, natura și gravitatea rezultatului produs, natura și frecvența infracțiunilor care au constituit antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

S-a constatat că inculpatul A. nu are antecedente penale, este avocat în cadrul Baroului Dâmbovița, fiind integrat în societate, s-a prezentat în fața instanței la toate termenele de judecată acordate, și-a manifestat acordul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității, însă a susținut că se află în incapacitate de a presta munca, depunând la dosar adeverința medicală din data de 13 martie 2015/704 eliberată de Spitalul Județean de Urgență Târgoviște - Cabinet Ortopedie. Astfel, judecătorul fondului a apreciat că infracțiunea săvârșită reprezintă un incident izolat, prezentul proces fiind de natură a-l conștientiza cu privire la relațiile sociale pe care a înțeles să le încalce prin comiterea infracțiunii.

Totodată, prima instanță a avut în vedere că, prin fapta comisă, nu s-au produs niciun fel de urmări și că valoarea alcoolemiei (de 1,00 g‰ alcool pur în sânge) a fost una redusă, așa încât s-a apreciat că aplicarea pedepsei cu închisoarea este de natură să asigure scopul preventiv educativ al pedepsei.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 83 din C. pen., instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei în condițiile în care în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și posibilitățile sale de îndreptare. Astfel, s-a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu ar fi necesară, dar că se impune supravegherea conduitei inculpatului pe o perioadă determinată.

În situația dată, circumstanțele concrete ale săvârșirii infracțiunii, astfel cum au fost descrise anterior, precum și circumstanțele personale favorabile inculpatului, nu reprezintă motive suficiente și pertinente care să conducă la concluzia că aplicarea imediată a unei pedepse este necesară.

Pentru infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 336 alin. (1) din C. pen., reținută în sarcina inculpatului, pedeapsa maximă este de 5 ani închisoare, nefiind, așadar, exclusă de la aplicarea dispozițiilor art. 83 din C. pen.

Judecătorul fondului a constatat că în cauză au fost îndeplinite și celelalte condiții privind persoana inculpatului, care nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii și a fost de acord cu privire la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

Instanța a reținut că legalitatea și temeinicia hotărârii de condamnare este dată de existența proporției juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și gradul de pericol social al faptei, precum și persoana inculpatului.

În prezenta cauză, prima instanță a reținut în sarcina inculpatului că a condus un autovehicul având o alcoolemie relativ redusă, de 1,00 g‰ alcool pur în sânge la prima probă, cu 0,20 g‰ peste limita maximă admisă de legea penală. Cuantumul redus al alcoolemiei, coroborat cu persoana inculpatului care nu are antecedente penale, fiind integrat în viața socială a comunității din care face parte, având vârsta de 62 de ani, au format convingerea judecătorului că dispunerea amânării aplicării pedepsei de 1 an închisoare este suficientă pentru asigurarea scopului sancțiunii de drept penal.

De asemenea, prima instanță nu a dispus obligarea inculpatului la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, apreciind că această obligație nu este necesară, în contextul circumstanțelor reale ale cauzei, dar și a celor personale ale inculpatului, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 85 alin. (2) din C. pen., impunerea unei astfel de obligații este facultativă, iar nu imperativă.

Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul A., la data de 11.01.2019.

Criticile inculpatului formulate în cuprinsul motivelor de apel au vizat, în esență, următoarele:

- necompetența materială după calitatea persoanei a organelor de cercetare penală și, implicit, nulitatea absolută a actelor procesuale întocmite în fază de urmărire penală, în raport de înregistrarea dosarului de urmărire penală ulterior întocmirii ordonanței de începere a urmăririi penale și a actelor procedurale din data de 04 iulie 2017;

- incidența Deciziei nr. 732/2014 a Curții Constituționale, în raport de care valoarea alcoolemiei în cauză trebuia stabilită la momentul opririi în trafic, iar nu la momentul prelevării mostrelor biologice;

- metodele folosite privind depozitarea și prelucrarea probelor biologice pentru testarea alcoolemiei.

Apelantul inculpat a susținut că în lipsa unor dovezi clare care să confirme că valoarea alcoolemiei din sânge depășea limita de 0,8 g/l, se impune a se da eficiență principiului conform căruia, orice dubiu profită inculpatului.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței primei instanțe și achitarea sa, în baza art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. Totodată, cu prilejul dezbaterilor orale pe fondul cauzei a solicitat achitarea în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor existente la dosar, precum și din oficiu, conform art. 417 din C. proc. pen., în limitele prevăzute de acest text de lege, Înalta Curte constată următoarele:

Criticile formulate de inculpat referitoare la competența după calitatea persoanei a organelor de cercetare penală, precum și legalitatea actelor efectuate în cursul urmăririi penale sunt neîntemeiate.

Verificând actele din dosar, Înalta Curte reține că, în data de 04 iulie 2017, după depistarea în trafic a inculpatului A., a fost începută urmărirea penală în rem, fiind efectuate în mod legal doar acele acte de cercetare ce nu puteau fi amânate în conformitate cu art. 306 alin. (2) din C. proc. pen., respectiv conducerea inculpatului la unitatea medicală specializată în vedere recoltării de probe biologice pentru stabilirea alcoolemiei și întocmirea documentelor aferente acestei activități (proces-verbal 04.07.2017, fila x d.u.p.).

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că aceste critici cu privire la competența organelor de urmărire penală nu au fost invocate de către inculpat în procedura camerei preliminare și nici pe parcursul cercetării judecătorești din fața instanței de fond, fiind invocate pentru prima data cu ocazia dezbaterilor. Criticile vizând neregularitățile actelor și măsurilor dispuse la urmărirea penală nu pot fi invocate în calea de atac a apelului, ci pe calea contestației în faza de cameră preliminară, moment procesual care în speță a fost finalizat cu mult timp în urmă.

Oricum, analiza dosarului evidențiază că ulterior efectuării actelor de cercetare ce nu sufereau amânare și a căror efectuare era obligatorie pentru organele de cercetare penală, cauza s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, unde au fost efectuate doar verificări cu privire la calitatea de avocat a inculpatului, aspect în raport de care s-a dispus în mod legal declinarea competenței de soluționare către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești (ordonanță de declinare nr. x/P/2017).

Ulterior, toate actele procesuale întocmite în cauză (continuarea urmăririi penale in personam, punerea în mișcare a acțiunii penale și, în final, emiterea rechizitoriului), precum administrarea probelor (audierea în calitate de suspect, audierea în calitate de inculpat, administrarea probei cu înscrisuri, efectuarea unei expertize medico-legale privind estimarea retroactivă a alcoolemiei) au fost efectuate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține că, potrivit art. 336 alin. (1) din C. pen., conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Înalta Curte reamintește că infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului este o infracțiune de pericol menită să asigure siguranța circulației pe drumurile publice.

Sub aspectul situației de fapt, instanța de apel constată că aceasta a fost corect reținută de judecătorul fondului, probatoriul administrat fiind interpretat și coroborat în mod temeinic. De asemenea, încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat este corectă.

Este dovedit în cauză că, la data de 04 iulie 2017, ora 15:03, inculpatul A. a condus autoturismul marca x cu număr de înmatriculare x pe DN 72 pe raza localității Răzvad, județul Dâmbovița, având în sânge la momentul depistării (ora 15:03) o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l.

Astfel, fiind oprit în trafic, inculpatul a fost de acord să fie testat cu aparatul etilotest, însă, după mai multe încercări această testare nu a putut fi efectuată, întrucât inculpatul a invocat o problemă medicală (respiratorie).

Prin urmare, inculpatul a fost condus de către organele de poliție al Spitalul Județean de Urgență Târgoviște, unde i-au fost recoltate probe biologice de sânge la ora 16:00 și la ora 17:00.

Din buletinul de analiză toxicologică nr. x emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Dâmbovița, a rezultat că inculpatul A. a avut, la ora 16:00 (proba 1) o alcoolemie de 1.00 (unu) g ‰, iar la ora 17:00 (proba 2) o alcoolemie de 0,85 g ‰.

Deși nu neagă că în ziua respectivă a consumat băuturi alcoolice și apoi a condus autoturismul, inculpatul a invocat, în mod constant, existența unui dubiu în ceea ce privește concentrația de alcool avută în sânge la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice.

Înalta Curte reține, însă, că probele administrate în cauză dovedesc săvârșirea de către inculpatul A. a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., fiind îndeplinite condițiile de tipicitate ale acestei infracțiuni.

Prima instanță a procedat la o analiză temeinică și argumentată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză, pe care le-a enumerat și interpretat în mod detaliat, motiv pentru care instanța de apel nu va reitera prezentarea acestora, urmând a aprecia doar asupra conținutul anumitor mijloace de probă, raportat la motivele de apel și la apărările invocate de inculpat.

Aceste apărări se întemeiază, în esență, pe împrejurarea că nu s-a putut stabili cu certitudine dacă, în momentul în care inculpatul a fost oprit de organele de poliție, îmbibația alcoolică în sânge a depășit 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Potrivit art. 97 alin. (1) din C. proc. pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. De asemenea, potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

Înalta Curte constată că, în cauză, inculpatul a solicitat estimarea retroactivă a alcoolemiei prin efectuarea unei expertize medico-legale având ca obiectiv stabilirea gradului de concentrație alcoolică avută la momentul săvârșirii faptei.

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. x din 13.12.2017, Institutul Național de Medicină Legală "Mina Minovici" a comunicat împrejurarea că nu se poate efectua calculul retroactiv solicitat întrucât, conform "Reperelor metodologice cu privire la expertiza medico-legală efectuată pentru estimarea retroactivă a alcoolemiei" aprobate prin Hotărârea nr. 2 din 18.09.2015 a Consiliului Superior de Medicină Legală, calculul retroactiv al alcoolemiei se poate efectua numai dacă consumul a încetat cu cel puțin 90 minute înaintea evenimentului rutier în cazul consumului pe mâncate sau cu 45 minute în cazul consumului pe stomacul gol fără conținut alimentar.

Acest răspuns a avut în vedere declarația inculpatului cu privire la cantitatea de băuturi consumată, intervalul de timp al consumului, precum și medicamentația zilnică administrată.

Pe de altă parte, s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 4.1 - diferența mai mică de 0.10 gr.‰ dintre cele două alcoolemii, art. 4.2 - alcoolemia în creștere sau în cazul în care din datele de consum puse la dispoziție rezultă că alcoolul se afla în fază de absorbție, expertiza medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei nu se pronunță cu privire la valorile teoretice translatate momentului cu semnificație juridică.

Corelând datele ce reies din documentația înaintată Institutului Național "Mina Minovici", s-a reținut că, la momentul evenimentului de trafic rutier asupra căruia se solicită efectuarea estimării retroactive a alcoolemiei, ora 15:03 din data de 4 iulie 2017, alcoolul se afla în organismul inculpatului în fază de absorbție (la acel moment consumul de băuturi alcoolice încetase cu 18 minute înainte de producerea evenimentului rutier, în condițiile unui stomac cu conținut alimentar, (conform declarației de consum) și în coroborare cu cele menționate în capitolul "precizări metodologice", s-a comunicat că estimarea retroactivă nu se efectuează pentru că nu este de natură a oferi date susținute științific - în acel moment curba alcoolemiei fiind puternic influențată de factori lipsiți de un grad rezonabil de siguranță sau obiectivare.

Totodată, s-a precizat că medicația administrată nu putea influența alcoolemiile stabilite la analiză.

În cauză, inculpatul a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar prin adresa din 11 aprilie 2018 a Institutului Național "Mina Minovici", Comisia Superioară Medico-Legală, a avizat raportul de expertiză medico-legal nr. 1622 din 13 decembrie 2017 cu precizarea că expertiza a fost efectuată cu respectarea reperelor metodologice stabilite de Consiliul Superior de Medicină Legală.

În mod suplimentar, s-a precizat că există o discordanță majoră între cantitatea de băutură declarată că ar fi fost consumată și alcoolemiile stabilite la analiză, în sensul că o persoană de 140 kg și 180 cm, ar fi putut atinge o alcoolemie maximă de 0,39 g ‰ la ora 16:00 (ora primei recoltări), aspect discordant cu alcoolemia de 1,00 gr ‰ stabilită obiectiv științific prin analiză la aceeași oră (în condițiile consumului declarat). Având în vedere că inculpatul neagă alt consum de băutură anterior intervalului de consum declarat, s-a reținut că alcoolemia stabilită la analiză, de 1,00 g ‰ la ora 16:00, provine din alt consum de băuturi alcoolice decât cel declarat.

Totodată, s-a reținut că în condițiile punerii la dispoziție a unei declarații nesincere de consum, nu pot fi oferite alte date cu caracter obiectiv științific.

Din cuprinsul relațiilor aflate la dosar cu privire la custodia trusei standard în care s-au aflat sigilate probele de sânge recoltate de la conducătorul auto, Înalta Curte constată că au fost respectate dispozițiile referitoare la recoltarea probelor biologice de sânge, depozitarea și păstrarea acestora, de asemenea, fiind folosită metoda legală de stabilire a alcoolemiei.

Având în vedere faptul că testarea cu aparatul etilotest Drager nu a putut fi efectuată la momentul surprinderii în trafic, la ora 15:03, însă la ora 16:00 inculpatul avea o concentrație de 1,00 g‰ alcool în sânge, că valoarea alcoolemiei a fost în scădere la a doua recoltare, că potrivit Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul Institutului Național "Mina Minovici" există o discordanță majoră între cantitatea de băutură declarată a fi fost consumată și alcoolemiile stabilite de analiză, Înalta Curte constată că la data când a condus autovehiculul pe DN 72, pe raza localității Răzvan, jud. Dâmbovița, respectiv la momentul depistării în trafic, inculpatul A. avea o alcoolemie în sânge mai mare decât 0,80 g/l.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014 (publicată în M. Of. nr. 69/27.01.2015) s-a constatat că sintagma "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională, reținându-se în considerente că "stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale și convenționale".

Însă, astfel cum s-a arătat în considerentele ce preced, alcoolemia luată în considerare ca element de tipicitate a infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen. este cea de la momentul depistării în trafic a inculpatului, probele dovedind că aceasta era mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Față de toate probele administrate în cauză, instanța de apel, constată că solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., este nefondată.

În egală măsură, Înalta Curte reține că soluția primei instanțe privind amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani, este una favorabilă inculpatului, având în vedere natura infracțiunii săvârșite.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 140 din data de 21 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și alin. (6) din C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 140 din data de 21 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 220 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06 martie 2019.

GGC - GV