ÎCCJ, Decizia nr. 194/2020

Asupra recursului de față, reține următoarele:

I. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 1006 din 20 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. S.R.L., în nume propriu și în numele B. S.R.L. - VIAPONTE, C. S.A., împotriva deciziei nr. 409 din 12 august 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva deciziei instanței de revizuire, A. S.R.L., în nume propriu și în numele B. S.R.L. - VIAPONTE, C. S.A. a declarat recurs, fără să indice și să dezvolte motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, menționând doar că le va depune după comunicarea deciziei recurate.

Intimatele Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. și D. au depus întâmpinări prin care au invocat excepția nulității recursului și au solicitat obligarea societății A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, în temeiul art. art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Conform art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, recursul trebuie să fie motivat, în caz contrar fiind incidentă sancțiunea nulității.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că în cuprinsul cererii de recurs nu au fost indicate și nici dezvoltate motive de nelegalitate împotriva deciziei atacate, recursul fiind nemotivat.

Ca atare, cererea de recurs nu întrunește cerința imperativă prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Nefiind întrunită cerința imperativă anterior evocată, devine incidentă sancțiunea nulității recursului instituită de art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ.

Mențiunea din cuprinsul cererii de recurs, în sensul că motivele de recurs vor fi depuse după comunicarea hotărârii atacate, nu este de natură să înlăture aplicarea acestei sancțiuni, de vreme ce recursul trebuie motivat prin însăși cererea de recurs, astfel cum impune art. 487 alin. (1) din C. proc. civ.. În plus, motivele respective nu au fost depuse nici până la împlinirea termenului de recurs, calculat de la data comunicării deciziei recurate.

Pentru aceste considerente, constatând că recursul este nemotivat și că nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, va constata nul recursul declarat împotriva Deciziei nr. 1006 din 20 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Cu privire la cererea intimatelor de obligare a societății A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Conform art. 452 din C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs conform art. 494 din C. proc. civ., se constată că intimatele nu au depus la dosarul cauzei dovezi care să ateste efectuarea cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinări.

Nefiind făcută dovada efectuării acestor cheltuieli, astfel cum impune art. 452 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători va respinge cererile formulate de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. și D. privind obligarea A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. S.R.L., în nume propriu și în numele B. S.R.L. - VIAPONTE, C. S.A., împotriva Deciziei nr. 1006 din 20 februarie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Respinge cererile formulate de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. și D. privind obligarea A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2020.