ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1731/2020

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea la 13 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., a solicitat:

1) obligarea pârâtei la plata sumei de 1.009.136,69 RON, fără TVA, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate la obiectivul calamitat pe DN 67B km 92+300, Comuna Măciucă, județul Vâlcea, urmând ca TVA-ul aferent să fie achitat în funcție de cota aplicabilă la data facturării;

2) obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 4 si art. 8 alin. (2) din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, cu începere din data de 27.01.2018, până la achitarea integrală a sumei de 1.009.136,69 RON; 3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 27 noiembrie 2018, reclamanta a formulat cerere de modificare a acțiunii, în sensul modificării temeiului juridic al acesteia din art. 8 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în art. 2 coroborat cu art. 53 alin. d1) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări si concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

A susținut că obiectul acțiunii ce face obiectul dosarului nr. x/2018 rămâne același, respectiv, solicită, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1) Obligarea paratei la plata sumei de 1.009.136,69 RON, fără TVA, reprezentând despăgubiri aferente lucrărilor executate la obiectivul calamitat pe DN 67B km 92+300, Comuna Măciucă, județul Vâlcea, urmând ca TVA -ul aferent să fie achitat în funcție de cota aplicabilă la data facturării. x) Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de ari,4 si art. 8 alin. (2) din Legea nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, cu începere din data de 27.01.2018 si pana la achitarea integrala a sumei de 1.009.136,69 RON; 3) Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

Prin sentința nr. 637 din 14 mai 2019, Tribunalul Vâlcea a respins excepția prescripției, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.019.254,88 RON fără TVA, contravaloare lucrări executate la DN 67B KM 92+300, comuna Măciuca, județ Vâlcea. A fost obligată pârâta la plata dobânzii legale penalizatoare la suma menționată, de la data de 27 ianuarie 2018 până la plata integrală și la plata sumei de 6.000 RON, cheltuieli de judecată către reclamanta. Instanța a aplicat art. 44 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, în corelație cu art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, în privința sumei pentru care a fost admisă cererea de ajutor public.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova.

Prin decizia nr. 629/A-COM din 21 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova împotriva sentinței nr. 637 din 14 mai 2019 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

A fost admisă cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L..

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri Craiova și, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris și depus la dosar.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta solicită instanței de recurs să constate că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșita a normelor de drept material, având în vedere că în cauză nu se regăsește situația dispozițiilor generale din materia contractului de antrepriză, așa cum sunt reglementate prin art. 1851, 1874 și urm. din C. civ.

Astfel, voința autorității contractante este subordonată principiilor instituite de legiuitor, prin dispozițiile Legii nr. 98/2016 coroborate cu prevederile Normelor de aplicare a legii ce țin de procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică, respectiv încheierea unui contract de achiziție publică, fapt de care instanța de apel nu a ținut cont absolut deloc.

Or, între recurentă și reclamanta S.C. A. S.R.L. nu exista încheiată nicio convenție din care să rezulte obligația CNAIR S.A. - DRDP Craiova de plata contravalorii unor lucrări, mai mult decât atât, Legea nr. 98/2016, conform prevederilor art. 1 din același act normativ, reglementează modul de realizare a achizițiilor publice, (...) procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică (...) instrumentele și tehnicile specifice care pot fi utilizate pentru atribuirea contractelor de achiziție publică, precum și anumite aspecte specifice în legătură cu executarea contractelor de achiziție publică.

Ca și autoritate contractanta CNAIR S.A. - DRDP Craiova este ținută de respectarea prevederilor Legii nr. 98/2016.

Prin urmare, pârâta se regăsește în situația în care nu mai poate demara o procedură de achiziție publică prevăzută de Legea nr. 98/2016, în condițiile în care se presupune că lucrarea este realizată în integralitate, astfel cum susține reclamanta.

Astfel, elementul esențial care a condus la imposibilitatea din partea CNAIR S.A. - DRDP Craiova de a încheia contractul cu reclamanta este faptul că aceasta a solicitat încheierea unui contract prin negocierea fără publicare a unui anunț de participare. Or, această procedură este reglementată de prevederile art. 104 alin. (1) lit. c) din Legea 98/2016, iar parcurgerea de către autoritatea contractantă a etapelor prevăzute de această procedură ar duce negreșit la încălcarea flagrantă a Legii nr. 98/2016.

Raportat la data la care reclamanta a demarat execuția lucrării, în raport cu data procesului-verbal de calamitate, se poate vedea că nu se poate încadra la extremă urgență, așa cum această stare este definită chiar de Legea nr. 98/2016. Tocmai acest aspect 1-a avut în vedere legiuitorul atunci când a permis autorității contractante să demareze procedura negocierii fără publicarea unui anunț de participare.

Având în vedere aceste aspecte, recurenta consideră că pârâta nu a dat dovadă de rea-credință, însă reclamanta avea obligația legală de a nu demara execuția lucrării, decât după ce se asigura că există demersuri care să asigure perfectarea încheierii unui contract de execuție.

Prin întâmpinarea depusă la 16 martie 2020, intimata-reclamantă S.C. A. S.A. a solicitat pe cale de excepție, anularea recursului, întrucât motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele de nelegalitate, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat si menținerea deciziei atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 28 mai 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 12 iunie 2020, părțile nedepunând punct de vedere.

La termenul din 24 septembrie 2020, completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția nulității recursului invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurentă se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerința nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Așadar, pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 menționat mai sus.

Din analiza memoriului de recurs, se constată că motivele invocate prin memoriul de recurs nu pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., conform cărora, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate.

În speță, se constată că recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI CRAIOVA nu s-au conformat exigențelor art. 489 C. proc. civ., neformulând critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dar, mai mult, reiterează motivele prezentate în cererile de apel, reluându-le în integralitate, folosind metoda copy-paste.

Așadar, simpla indicare a unui text de lege și nemulțumirea părții față de soluția pronunțată, fără a se dezvolta și arăta, în concret, în ce constau greșelile săvârșite de instanță și legea încălcată, pentru a se putea, astfel, verifica încadrarea acestuia în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., nu este suficientă pentru a justifica admiterea recursului, lipsa acestora fiind sancționată de textul de lege invocat cu nulitatea cererii.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Prin urmare, motivele de recurs trebuie să vizeze critica hotărârii judecătorești atacate, în cauză, susținerile recurentei prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei atacate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, dar care deja și-au primit o rezolvare prin hotărârea atacată.

Astfel, fără a face referiri la soluția apelului și fără a arăta în concret motivele de nelegalitate a deciziei atacate, recurenta a reluat de fapt criticile formulate împotriva hotărârii de primă instanță.

Or, prin decizia atacată, s-a răspuns deja acestor critici, potrivit considerentelor pe larg dezvoltate, pe care instanța de apel le-a expus în conturarea soluției adoptate.

Prin urmare, fără a face referiri la soluția apelului, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, și, ca urmare, atunci când criticile formulate nu se raportează punctual la conținutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, este atrasă nulitatea recursului, întrucât, ele nu combat dezlegarea juridică dată problemelor litigioase prin hotărârea instanței de apel.

Așadar, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

În acest circumstanțe, se constată că, recurenta, în cuprinsul cererii de recurs, nu relevă critici de nelegalitate a deciziei instanței de apel, chiar dacă, în mod formal, a indicat ca temei de drept motivul de recurs înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu referire la cererea intimatei-reclamante S.C. A. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată, solicitate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, Înalta Curte, urmează să o respingă ca neîntemeiată, în considerarea dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., potrivit cărora "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Constatând, deopotrivă, că nu sunt nici motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, de către instanța de recurs, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textului de lege invocat, va admite excepția nulității, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI CRAIOVA împotriva deciziei nr. 629/A-COM din 21 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A. și intimatele-interveniente în numele altei persoane S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. - PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI CRAIOVA împotriva deciziei nr. 629/A-COM din 21 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A. și intimatele-interveniente în numele altei persoane S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L..

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatei-reclamante S.C. A. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2020.