ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 680/2019

Ședința publică din data de 28 martie 2019

Asupra cererii de recurs de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29.09.2010 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta S.C. A. S.R.L. Rm. Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L. Rm. Vâlcea, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 113.704,50 RON, reprezentând lucrări executate și neachitate.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr. 6575/14.11.2013, a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, prin contractul de prestări servicii nr. x/2009, reclamanta în calitate de executant s-a obligat să execute mai multe lucrări: reabilitare DJ 665 km 0+0, șanțuri betonate cu dren 11600 m, șanțuri betonate 9500 m, șanțuri pământ 6600 m, curățiri șanțuri betonate 5200 m, în contractul depus la dosar, pârâta având calitatea de beneficiar al lucrărilor.

S-a reținut că în art. IV din contract s-a menționat că valoarea lucrărilor executate de reclamantă este de 550.000 RON fără TVA. Prețul nu a fost detaliat pe lucrări, așa cum însăși reclamantul a precizat în acțiunea formulată.

Lucrările a căror contravaloare se solicită au fost menționate în contract că se efectuează în perioada 08.07.2009-31.12.2009.

Expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul C., a reținut - dosar, că însăși părțile nu au mai putut preciza cu exactitate zonele în care s-ar fi efectuat aceste lucrări.

La fila x, același expert a precizat că numai reclamanta a depus dovezi pentru lucrările efectuate în dosar, însă pentru confirmarea datoriei sunt necesare mai multe documente pe care le-a solicitat deja părților (proiect de lucrări, procese-verbale de recepție finală, etc.). Pentru ca părțile să depună aceste acte menționate de expert s-au acordat mai multe termene în proces.

În completarea raportului de expertiză depusă la dosar, expertul C. a precizat că pârâta din proces nu a încheiat un contract cu S.C. D. S.R.L. pentru lucrarea reabilitare drumuri județene DJ665 și DJ675C. Beneficiarul acestei lucrări a fost o altă firmă - S.C. D. S.R.L..

Prima instanță a reținut că, într-adevăr, contractul din data de 03.07.2009, depus la fila x și următoarele dosar, nu cuprinde această lucrare.

Față de susținerile reclamantei din cererea formulată, că beneficiarul lucrărilor nu era pârâta, ci S.C. D. S.R.L., s-a concluzionat că reclamanta (executantul lucrărilor - dosar) nu a executat în favoarea acestei din urmă firme lucrarea cea mai amplă din litigiu - reabilitare DJ 665 km 0 + 54 . În acest context s-a apreciat că nici nu poate să pretindă prețul lucrărilor.

Împotriva sentinței de fond s-a formulat apel de către reclamanta S.C. A. S.R.L., astfel cum a fost calificat prin încheierea de ședință din data de 18 septembrie 2014 de către Curtea de Apel Pitești, în raport de prevederile art. 84 C. proc. civ. coroborate cu art. 3 și 7 din Legea nr. 76/2012 și art. 725 și 282

1

C. proc. civ., iar, observând dispozițiile art. 99 alin. (3) din ROI, cauza a fost trecută în completul de apel.

Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 835/A-C/din 29 octombrie 2015 a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 6575 din 14 noiembrie 2013, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut următoarele:

Apelanta reclamantă susține că a executat întocmai obligațiile contractuale prevăzute în contractul nr. x/2009, încheind situațiile de lucrări doveditoare ale acestora, însă pârâta a refuzat recepționarea lucrărilor pe considerentul că nu corespund cantitativ și calitativ cu cele prevăzute în contract, astfel că a procedat la concilierea directă, conform art. 720

1

C. proc. civ., pentru rezolvarea amiabilă a situației litigioase intervenite, convocare la care pârâta nu a răspuns, motiv pentru care a procedat la încheierea procesului-verbal prin care consemnează acest aspect.

Ca atare, a susținut reclamanta că a fost nevoită să înainteze pârâtei rapoartele de lucru și situația de lucrări pentru zona Novaci, prin fax.

Cuantumul acestor lucrări este menționat de către reclamantă în cuprinsul facturii nr. x/03.12.2009, reprezentând 113.704,50 RON, factură de asemenea expediată pârâtei prin poștă.

În contextul dat, față de refuzul de plată a sumei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, reclamanta s-a adresat instanței de judecată, unde s-au depus înscrisurile reprezentând situația de lucrări, raportul de lucru, s-au audiat martori și s-a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară pentru a se stabili lucrările efectuate în baza contractului dintre părți, cantitățile de materiale folosite, calitatea acestora, valoarea lucrărilor executate, existența vreunei contribuții a pârâtei și suma datorată reclamantei.

Concluzia expertului prezentată în fața instanței de fond a fost în sensul că execuția lucrărilor menționate în contractul nr. x/2009 revenea reclamantei, iar materialele trebuiau puse la dispoziție de antreprenorul general.

Reclamanta a întocmit situațiile de lucrări, dar pârâta nu și le-a însușit, astfel că nu au fost prezentate nici procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor și nici de recepție finală.

Instanța de fond a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada executării lucrărilor menționate, astfel că nu poate pretinde prețul lucrărilor respective.

Critica de esență a acestei sentințe constă în faptul că în mod greșit instanța de fond a respins cererea sa, cu toate că a probat cu înscrisuri executarea lucrărilor și calitatea acestora, înscrisuri confirmate de către expertul desemnat în cauză, astfel că pretențiile sale sunt justificate.

Totodată, se susține că proba cu expertiză nu era necesară în cauză, față de volumul mare al înscrisurilor existent la dosar, în raport de care constatările personale ale expertului își pierd valoarea.

Curtea, observând clauzele contractului invocat de către apelanta reclamantă și înscrisurile depuse în susținerea pretențiilor sale, coroborate cu concluziile celor doi experți, constată că aceasta nu a respectat obligațiile ce îi reveneau cu privire la întocmirea documentelor privind lucrărilor efectuate și a documentelor de plată, precum și a modalității de justificare a lucrărilor.

Art. 4 din contractul încheiat între părți prevede modalitatea de recepționare a lucrărilor, făcând trimitere la legislația aplicabilă; se stipulează că recepția lucrărilor se va efectua de către comisia de recepție, conform prevederilor în vigoare întocmindu-se cu această ocazie procesul-verbal de recepție și predare a lucrărilor către beneficiar.

Pornind de la obiectul contractului, care este reabilitarea unor porțiuni de drumuri județene, Curtea constată că legislația aplicabilă cu privire la obligativitatea și modalitatea de efectuare a recepției este reprezentată de Legea 50/1991 și Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții si instalații aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994.

Potrivit art. 37 alin. (2) și alin. (5) din Legea 50/1991, lucrările de construcții autorizate se consideră finalizate dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția la terminarea lucrărilor. Efectuarea recepției la terminarea lucrărilor este obligatorie pentru toate tipurile de construcții autorizate, inclusiv în situația realizării acestor lucrări în regie proprie. Recepția la terminarea lucrărilor se face cu participarea reprezentantului administrației publice, desemnat de emitentul autorizației de construire. Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate.

Lucrările care fac obiectul contractului x/08.07.2009 cad sub incidența Legii 50/1991, astfel cum se prevede la art. 3 lit. c), care se referă la lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare privind căile de comunicație de orice fel, lucrările hidrotehnice, lucrările de instalații de infrastructură.

Potrivit din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, recepția constituie o componentă a sistemului calității în construcții și este actul prin care investitorul declară că acceptă, preia lucrarea cu sau fără rezerve și că aceasta poate fi data în folosință. Prin actul de recepție se certifică faptul că executantul și-a îndeplinit obligațiile în conformitate cu prevederile contractului și ale documentației de execuție. Recepția lucrărilor de construcții de orice categorie și instalații aferente acestora se efectuează atât la lucrări noi, cât și la intervențiile în timp asupra construcțiilor existente (reparații capitale, consolidări, modificări, modernizări, extinderi etc.) (art. 1, art. 3).

Art. 5 din Regulament prevede că recepția se poate face prin acordul părților sau, în cazul când părțile nu ajung la un acord pentru rezolvarea neînțelegerilor ivite cu ocazia încheierii procesului-verbal de recepție, ele se pot adresa instanței judecătorești competente.

Toate documentele depuse în cauză și verificate de experții desemnați atât în fața primei instanțe, cât și la instanța de control, emană de la reclamantă, fără a fi însușite de către pârâtă, cu încălcarea dispozițiilor normative precitate, considerent pentru care instanța va înlătura parte din concluziile expertizei E..

Or, refuzul pârâtei de a onora plata facturii în discuție, cu nr. x/03.12.2009, s-a datorat faptului că aceasta nu a fost însoțită de situația de lucrări lunare și documentele de recepție, care trebuiau întocmite, așa cum rezultă din clauza stipulată la art. 3 din contract.

Ambii experți au precizat că apelanta reclamantă nu le-a pus la dispoziție procesele-verbale doveditoare a realizării lucrărilor și nici procese-verbale de recepție purtând semnătura beneficiarului de lucrări, astfel că aceștia nu au putut stabili cu exactitate lucrările pretins a fi efectuate și calitatea acestora.

Concluzia lor privind pretenția reclamantei a fost stabilită prin comparație cu celelalte documente prezentate de către pârâtă beneficiarului final S.C. D. S.R.L. și Consiliul Județean Gorj, din care a rezultat că beneficiarul lucrărilor, Consiliul Județean Gorj nu a avut obiecțiuni la recepția lucrărilor ce i-au fost predate de către S.C. D. S.R.L., așa cum s-a precizat în procesul-verbal de recepție din iunie 2011.

Curtea constată că în raportul de lucru cu nr. x/02.09.2009, întocmit de S.C. A. S.R.L., punctele de reper menționate prin numărul picheților nu se regăsesc pe situațiile de plată dintre S.C. B. S.R.L. și antreprenorul S.C. D. S.R.L., ceea ce contrazice susținerile apelantei privind realizarea acestor lucrări, cu respectarea clauzelor contractuale, aceste înscrisuri neputând fi opozabile pârâtei în raport de modalitatea de întocmire a acestora.

De asemenea, câtă vreme părțile au stipulat în contractul x/2009 un preț global pentru totalitatea lucrărilor efectuate, art. 3 - 550.000 RON fără TVA, fără a defalca prețul unitar, pe metrul liniar de șanțuri executate sau curățite, pârâta, care a efectuat numai o parte din lucrări, nu se poate prevala, pentru determinarea prețului aferent părții de lucrări pretins executate, de prețul unitar (44 ron/ml pentru șanțuri și rigole din beton; 25 ron/ml pentru drenuri de adâncime sub șanțuri și rigole; 6 ron/ml pentru șanțuri noi de pământ și 16 ron/ml curățire manuală șanțuri perete, la care se adaugă TVA-ul aferent) dintr-un contract în care nu este parte, nr. J11/03.07.2009, între D. S.R.L. București în calitate de beneficiar și B. S.R.L. Rm. Vâlcea în calitate de executant, opunându-se principiul relativității convențiilor.

Or, reclamanta, la emiterea facturii nr. x/2009, a cărei contravaloare o solicită, a calculat prețul parțial preluând prețul unitar din contractul în care nu este parte, ceea ce face ca pretențiile sale să fie lipsite de temei, câtă vreme factura în cauză nu a fost acceptată expres sau tacit de către partea căreia i se opune.

Pârâta s-a apărat în sensul că față de modalitatea în care reclamanta a înțeles să execute lucrarea, a trebuit să contacteze o altă societate, sens în care a depus la dosar înscrisurile din care rezultă că lucrările contractate au fost executate de S.C. F., iar apelanta nu a afirmat că acestea ar fi perfectate pro causa.

Curtea, constată că argumentele pârâtei vizând culpa reclamantei în executarea lucrărilor sunt confirmate și prin acordul de reziliere a contractului de lucrări din 03.07.2009 dintre S.C. D. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., încheiat în 20.11.2009.

Așadar, rezultă că reclamanta nu și-a dovedit pretențiile prin depunerea documentelor expres prevăzute în clauzele contractuale ca dovadă a executării lucrărilor contractate, deși aceasta constituie o obligație stipulată prin lege, conform art. 1169 vechiul C. civ., potrivit căruia cine face o afirmație trebuie să o și dovedească, prin probe pertinente, situație care profită pârâtei din cauză, ca urmare a lipsei de diligență manifestate de apelantă.

Pe de altă parte, potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere obligatorie între părțile contractante, principiu în virtutea căruia o trăsătură caracteristică a contractelor, în general, este forța lor obligatorie.

C. civ. precizează în conținutul art. 977 că interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, astfel că până la dovada contrară se consideră că manifestarea de voință exprimată în clauzele contractuale corespunde pe deplin voinței reale.

Revine așadar, părții interesate sarcina de a dovedi că voința reală este alta decât cea care s-a reușit a se exprima prin cuvinte, de pildă în cauză împrejurarea că voința reală a părților a fost ca executarea lucrărilor să nu mai presupună întocmirea documentelor prevăzute expres la art. 3 din contract, respectiv procese-verbale de recepție etc., sau prețul unitar să fie cel stipulat în contractul încheiat de pârâtă cu o altă societate având ca obiect aceleași lucrări.

Curtea observă și faptul că între părți au existat mai multe contracte, ale căror clauze au fost respectate, pârâta achitând contravaloarea lucrărilor executate, ceea ce dovedește buna sa credință, mai puțin pretențiile rezultate din contractul nr. x/2009, justificat de neîndeplinirea corespunzătoare a lucrărilor contractate de reclamantă.

Împotriva deciziei nr. 835/A-C din 29 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar G. IPURL Râmnicu Vâlcea, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În temeiul acestor motive de nelegalitate, recurenta-reclamantă a solicitat în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței în tot și pe fond admiterea acțiunii, iar în subsidiar casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea de ședință din data de 02.06.2016 Înalta Curte a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 75 din Legea 85/2014 având în vedere că prin sentința comercială nr. 1775/C din 14 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2015 s-a respins contestația debitoarei S.C. B. S.R.L..

S-a admis cererea formulată de către creditorul S.C. A. SRL- societate în insolvență, prin administrator judiciar G. IPURL.

În temeiul art. 72 alin. (6) din Legea privind procedura insolvenței;

A dispus deschiderea procedurii generale împotriva debitorului S.C. B. S.R.L., astfel cum a rezultat din copia conformă cu originalul eliberată de Tribunalul Vălcea, secția a II a Civilă.

Ca urmare a referatului arhivă întocmit la data de 12.12.2018, cauza a fost repusă pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și s-a dispus efectuarea unei adrese către Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă pentru a comunica dacă sentința comercială nr. 1775/C din 14 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2015 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului S.C. B. S.R.L. a rămas definitivă.

Potrivit adresei emise la data de 05.12.2018 de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, sentința comercială nr. 1775/C din 14 octombrie 2015, a devenit definitivă prin decizia nr. 132/A/COM din 25 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Pitești.

În raport cu această împrejurare și cu obiectul acțiunii judiciare formulate de reclamantă, ce vizează realizarea creanțelor asupra averii debitoarei, constatând că procedura insolvenței pârâtei a fost deschisă sub imperiul Legii nr. 85/2014, se reține incidența în cauză a art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Art. 75 alin. (1) din Legea 85/2014, reglementează un caz de suspendare legală obligatorie a acțiunilor propriu-zise care vizează stabilirea unui drept de creanță împotriva debitorului, dar și a urmăririlor silite individuale împotriva averii debitorului, urmărindu-se prezervarea caracterului concursual, colectiv și egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitând astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acțiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanțelor creditorilor, eliminând incertitudinea asupra masei pasive.

Potrivit art. 75 alin. (1) teză ultimă din Legea nr. 85/2014 de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează.

Constatând că potrivit adresei emisă de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, sentința comercială nr. 1775/C din 14 octombrie 2015 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2015 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului S.C. B. S.R.L., a rămas definitivă la data de 25.02.2016, având în vedere dispozițiile legale mai sus citate, Înalta Curte va dispune încetarea recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR G. IPURL RÂMNICU VÂLCEA.

Față de soluția juridică dispusă, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs formulate de recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Încetează judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. - PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR G. IPURL RÂMNICU VÂLCEA împotriva deciziei nr. 835/A-C din 29 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2019.