ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 213/2021

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 12 din data de 25 februarie 2021 a Curții de Apel, Alba Iulia, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și în baza art. 104 alin. (7), art. 109 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 3 februarie 2021 de către Parchetul federal din Belgia în dosar nr. x pe numele persoanei solicitate A. cetățean român, posesor al cărții de identitate seria x, numărul x, emis la data de 16 noiembrie 2020 de SPCLEP Blaj, cu valabilitate până la data de 9 septembrie 2030, precum și predarea persoanei solicitate către autoritățile competente ale statului emitent.

S-a constatat că persoana solicitată nu a renunțat la beneficiul conferit de regula specialității.

În baza art. 104 alin. (10) și alin. (13) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus arestarea persoanei solicitate pe o durată de 30 de zile în vederea predării către autoritățile judiciare ale statului solicitant începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare și a fost revocată măsura controlului judiciar dispusă prin Încheierea penală nr. 19/2021 din 12 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2021.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută începând cu 11 februarie 2021 ora 15:08 și până la data de 12 februarie 2021 ora 13:18.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției, către Baroul Galați, a sumei de 450 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu .

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, prin Adresa nr. x/2021 din data de 12 februarie 2021, a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 3 februarie 2021 de autoritățile judiciare din Belgia, respectiv Parchetul federal din Belgia pe numele persoanei solicitate A., în Dosarul de referință nr. x și arestarea acestuia în vederea predării către autoritățile judiciare belgiene.

La data de 3 februarie 2020, autoritățile judiciare din Belgia (Parchetul federal din Belgia) au emis mandatul european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în Dosarul de referință nr. x. Mandatul european de arestare a fost emis de către autoritățile judiciare din Belgia pe numele persoanei solicitate, în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și înșelăciune prevăzute de art. 324bis, art. 324ter și art. 496 din C. pen. belgian, pentru care sunt prevăzute pedepse de maxim 5 ani închisoare.

În fapt, autoritățile judiciare din Belgia au reținut că:

"La data de 1 ianuarie 2020, în Antwerp (Belgia) și la data de 11 ianuarie 2020 în Gesves (Belgia), în asociere cu alte persoane, persoana solicitată a înșelat victimele, a sustras un autoturism marca x în valoare de 10.000 euro și un autoturism x în valoare de 6.450 euro."

Cauza a fost soluționată în ședință publică, în prezența persoanei solicitate A..

Drepturile persoanei solicitate reglementate de art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 11 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 au fost respectate prin prezența apărătorului ales B..

Persoana solicitată A. a confirmat că a primit copia mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare belgiene și o copie a hotărârii de condamnare pronunțate în lipsă, traduse în limba română .

Verificând mandatul european de arestare, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Parchetul federal din Belgia, în Dosarul de referință nr. x, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din aceeași lege.

De asemenea, s-a constatat că infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 și 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, fiind sancționate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei încriminări.

Din actele dosarului a rezultat că nu există niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, motive expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată și, prin urmare, cererea formulată de autoritățile judiciare belgiene, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.

Prezent în instanță și asistat de avocat ales, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităților judiciare belgiene. Fiind audiat în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților belgiene deoarece nu a comis faptele pentru care a fost condamnat de autoritățile belgiene.

Persoana solicitată a invocat motivul de refuz facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 302/2004, motivat de faptul că nu a avut cunoștință de procesul penal în care a fost condamnat, neprimind la domiciliu nicio citația și nici hotărârea de condamnare și că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, el aflându-se în România în perioada săvârșirii acelor infracțiuni, sens în care a și depus la dosar o declarație pe proprie răspundere.

Cât privește posibila incidență a motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, s-au reținut următoarele:

Potrivit acestui text legal autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată.

De la acest motiv de refuz al executării mandatului european de arestare au fost prevăzute un 4 excepții, incidente în care autoritatea judiciară emitentă informează că, în conformitate cu legislația statului emitent:

(i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la faptul că poate fi pronunțată o hotărâre în cazul în care nu se prezintă la proces; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, l-a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și i s-a adus la cunoștință că, potrivit legii, cauza poate fi rejudecată sau că hotărârea este supusă unei căi de atac și că poate fi verificată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în eventualitatea admiterii căii de atac, poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la rejudecarea cauzei ori la exercitarea căii de atac, fie nu a solicitat rejudecarea ori nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac; sau (iv) persoanei condamnate nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna personal respectiva hotărâre și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Prin urmare, s-a constatat că, așa cum rezultă din mandatul european de arestare (dar și din hotărârea de condamnare), persoana solicitată a fost judecată în lipsă, nu a fost înștiințată despre proces, nu a mandatat vreun avocat să o reprezinte nu s-a făcut dovada că i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, dar i s-a dat garanția că i se va comunica hotărârea de condamnare după predare și va putea exercita calea de atac în termen de 15 zile de la comunicare. Prin urmare, instanța constată că este incidentă excepția de la pct. iv al art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, astfel că motivul de refuz de executare nu poate fi incident.

Cât privește posibila incidență a motivului de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, neinvocat de persoana solicitată, dar analizat din oficiu, acesta există atunci "când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent". Instanța arată că în ipoteza unui astfel de motiv de refuz de executare instanța română este obligată să procedeze la recunoașterea hotărârii de condamnare conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 în vederea executării pedepsei de 37 luni închisoare aplicată persoanei solicitate în România, însă, raportat la împrejurările cauzei, la susținerile persoanei solicitate că nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnată, instanța, ținând seama și de caracterul facultativ al acestui motiv de refuz de executare, nu va reține acest motiv de refuz.

Instanța a mai constatat că în cauză nu este incident niciunul din celelalte motive de refuz obligatoriu sau facultativ al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, s-a mai reținut că nu există niciun motiv de amânare a predării, din fișa de cazier rezultând că persoana solicitată nu figurează cu mențiuni.

Drept urmare, s-a constatat că în cauză, ulterior reținerii persoanei solicitate (12 februarie 2021) și în vederea depunerii mandatului european de arestare și a sentinței de condamnare, traduse în limba română, a fost luată prin Încheierea penală nr. 19 din 12 februarie 2021 măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 30 de zile de la 12 februarie 2021 până la 13 februarie 2021, iar la acest moment față de necesitatea executării mandatului european de arestare, s-a apreciat că se impune luarea măsurii arestării provizorii.

Având în vedere că, pe de o parte, scopul pentru care a fost dispusă măsura controlului judiciar a fost realizat, iar, pe de altă parte, faptul că măsura controlului judiciar nu poate coexista cu arestarea în vederea predării, instanța a revocat cea dintâi măsură, urmând a-și produce efectele numai măsura arestării

Împotriva Sentinței penale nr. 12 din data de 25 februarie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2021, a formulat contestație persoana solicitată A..

Contestația a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 1 martie 2021.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți, apărătorul contestatorului a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 302/2004, întrucât judecarea persoanei pentru care se solicită extrădarea a avut loc în lipsa acesteia în Belgia. De asemenea, a arătat că față de contestator se poate dispune orice altă măsură, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar, cu mențiunea că inițial a fost dispusă față această din urmă o astfel de măsură, iar contestatorul s-a prezentat la instanța de judecată.

În ultimul cuvânt, contestatorul a solicitat Înaltei Curți admiterea căii de atac promovate, arătând că are un loc de muncă, o familie și un copil bolnav.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că autoritățile judiciare din Belgia (Parchetul federal din Belgia), au emis, la data de 3 februarie 2021, în Dosarul de referință nr. x, un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A., în vederea efectuării urmăririi penale sau a executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Mandatul european de arestare preventivă se întemeiază pe hotărârea executorie din 17 decembrie 2020, emisă de Judecătoria Namur, Divizia Namur, având următoarele referințe: număr de ordine 2020/x, număr de sistem x și număr de comunicare x.

Prin această hotărâre persoana solicitată A. a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni și înșelăciune, prevăzute de art. 324bis, art. 324ter și art. 496 din C. pen. belgian, în raport cu următoarea situație de fapt:

"Persoana solicitată, la Anvers pe data de 1 ianuarie 2020 și la Gesves, pe data de 11 ianuarie 2020, a săvârșit o înșelăciune referitoare la un autoturism marca x, în valoare de 10.000 euro și o altă înșelăciune referitoare la un autoturism marca x, în valoare de 6.450 euro. Aceste înșelăciuni au fost săvârșite de un grup infracțional organizat, din care persoana solicitată făcea parte, care realiza "pseudo-tranzacții" printr-o aplicație bancară. S-a mai arătat că persoana solicitată a jucat un rol important prin faptul că a servit drept intermediar între complicii lui și victime. Persoana solicitată a fost recunoscută, în mod formal, în baza unui panou fotografic pentru cele două fapte."

Hotărârea de condamnare a fost pronunțată în lipsa persoanei solicitate, care nu a fost citată personal sau informată altfel cu privire la data și locul ședinței de judecată care a dus la hotărârea pronunțată în lipsă, dar beneficiază de garanții juridice, respectiv de posibilitatea de a ataca hotărârea pentru a rejudeca dosarul, în baza art. 187 alin. (1) C. proc. pen. belgian.

În cauză, infracțiunile pentru care a fost judecat în lipsă contestatorul persoană solicitată sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) pct. 1, 3 și 9 din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind vorba despre fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, sancționate cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supuse verificării îndeplinirii condiției dublei încriminări.

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că, în cauză, mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004 și nu există niciun motiv, obligatoriu sau opțional, de refuz al executării acestuia, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Potrivit art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, despre consimțământul acesteia se întocmește un proces-verbal, în cuprinsul căruia se menționează dacă persoana solicitată a renunțat sau nu la drepturile conferite de regula specialității. Conform alin. (6) al aceluiași articol, în cazul prevăzut la alin. (5), dacă nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării prevăzute la art. 99, judecătorul se poate pronunța prin sentință, potrivit art. 109, deopotrivă asupra arestării și predării persoanei solicitate.

Dispozițiile art. 104 alin. (7) din aceeași lege prevăd că, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea.

În cauză, în fața instanței de fond, persoana solicitată nu a formulat obiecții în ceea ce privește identitatea și, fiind ascultată, după ce i-au fost aduse la cunoștință posibilitatea de a consimți la predare, caracterul irevocabil al unui astfel de consimțământ, precum și conținutul și efectele regulii specialității, a declarat că nu este de acord să fie predată către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, afirmațiile sale fiind consemnate în cuprinsul procesului-verbal de audiere întocmit în ședința publică din data de 25 februarie 2021.

În acest context, Înalta Curte constată că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului european de arestare emis de Parchetul federal din Belgia, la data de 3 februarie 2021, pe numele persoanei solicitate A., hotărârea atacată, de predare a acesteia către autoritățile judiciare solicitante, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității, fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.

Împrejurarea că persoana solicitată a fost judecată în lipsă de către autoritățile judiciare din Belgia, nu a fost citată personal sau informată altfel cu privire la data și locul ședinței de judecată în urma căreia a fost condamnată în lipsă, nu a mandatat vreun avocat să o reprezinte și nu s-a făcut dovada că i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, nu echivalează cu încălcarea dreptului la apărare și nu constituie un motiv de refuz la predarea persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă.

Având în vedere că i s-a dat garanția că i se va comunica hotărârea de condamnare după predare și că va putea exercita calea de atac în termen de 15 zile de la comunicare, Înalta Curte constată că nu este aplicabil motivul opțional de refuz a executării mandatului european de arestare prev. de art. 99 alin. (2), lit. i) din Legea 302/2004, republicată, fiind dovedită existența situației prevăzută de art. 99 alin. (2) lit. i) pct. IV din Legea nr. 302/2004, republicată. Motivul opțional de refuz referitor la judecata în lipsă a persoanei condamnate nu este aplicabil în cazul în care acesteia nu i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare, însă, imediat după predarea sa, acesteia i se va înmâna persona respectiva hotărâre de condamnare și i se va aduce la cunoștință că hotărârea de condamnare este supusă, într-un termen determinat, unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă va putea verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, iar, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată.

Evaluând și cererea formulată de contestatorul persoană solicitată prin intermediul apărătorului ales, reiterată și de acesta din urmă în ultimul cuvânt, de dispunere a unei măsuri preventive mai puțin intruzive, Înalta Curte o constată neîntemeiată.

Potrivit art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, în cazul în care instanța dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.

Totodată, potrivit art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004:

"După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a acestor texte de lege rezultă că, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare, instanța dispune și arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, prin hotărârea de predare neputându-se lua o altă măsură.

Dispozițiile art. 104 alin. (9) - (11) din Legea nr. 302/2004, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211 - 222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, iar nu și după rămânerea definitivă a hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu, arestarea persoanei solicitate în vederea predării, măsură provizorie care se menține până la predarea efectivă a persoanei solicitate.

În acest sens, Înalta Curte reține că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Pentru considerentele expuse, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 12 din data de 25 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 79 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 12 din data de 25 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 79 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2021.

GGC - CP