ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 162 din data de 30 mai 2019 a Judecătoriei Năsăud în baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de 12.02.2017, în jurul orei 01:10, inculpatul A. s-a deplasat pe DN 17 D, pe direcția de mers Maieru spre Șanț, la volanul autoturismul marca x,cu număr circulație provizoriu x, proprietatea tatălui său, martorul B., fiind însoțit de martorul C., iar în localitatea Rodna, inculpatul a fost oprit pentru control de un echipaj de poliție rutieră, compus din agentul de poliție rutieră D. și plutonierul major E. din cadrul I.J.J Bistrița-Năsăud, postul de Jandarmi Sîngeorz-Băi.

În acest context, prin actul de sesizare a instanței, se reține că, agentul de poliție a constatat faptul că inculpatul A., emana halenă alcoolică, motiv pentru care agentul de poliție rutieră i-a solicitat acestuia acordul pentru a i se testa respirația cu aparatul alcooltest, însă inculpatul a refuzat și, totodată, agentul de poliție i-a solicitat inculpatului acordul pentru prelevarea de mostre biologice la Spitalul Orășenesc Năsăud, aducându-i-se la cunoștință faptul că refuzul prelevării de mostre biologice constituie infracțiune, însă inculpatul a refuzat și acest lucru.

De asemenea, în actul de sesizare a instanței se reține că, inculpatului i-a fost solicitat din nou acordul pentru a fi testat aparatul alcooltest marca x, în prezența martorilor - agent principal de poliție F., agent principal de poliție G., din cadrul secției 7 Poliție Rurală Sîngeorz-Băi și plutonier major E. din cadrul I.J.J Bistrița-Năsăud, postul de Jandarmi Sîngeorz-Băi, însă inculpatul a refuzat și de această dată, iar ulterior, se reține că, la scurt timp, inculpatul s-a urcat în autoturismul marca x, cu numerele de circulație provizorie x și a plecat de la fața locului înspre localitatea Șanț, iar echipajul de poliție a plecat în urmărirea acestuia, însă nu putut fi ajuns.

Instanța a reținut că, din probatoriul testimonial administrat în cursul urmăririi penale și în cursul judecății, rezultă cu certitudine faptul că inculpatul a refuzat să sufle în aparatul alcooltest, la solicitarea expresă a agentului de poliție rutieră, atât la momentul opririi sale în trafic, în localitatea Rodna, cât și ulterior, la Postul de Poliție Șanț.

S-a reținut că din probele administrate în cauză însă, nu rezultă cu certitudine că, la momentul opririi în trafic, sau ulterior opririi, în localitatea Rodna, până la momentul la care inculpatul s-a urcat din nou la volanul autoturismului și și-a continuat deplasarea înspre localitatea Șanț, inculpatului i s-a solicitat de către agentul de poliție rutieră să se deplaseze/să însoțească agentul de poliție la Spital, pentru prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Instanța a reținut că, declarațiile martorilor audiați în cauză sunt contradictorii și că în urma evaluării întregului material probatoriu administrat în cauză, s-a apreciază, că nu a fost dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, împrejurarea că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, a fost cu adevărat săvârșită de acesta, respectiv că inculpatul a refuzat sau s-a sustras de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Judecătorul fondului a mai reținut că în condițiile în care, probele administrate pe parcursul procesului penal, nu confirmă mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice a fost comisă de inculpatul A., instanța nu poate dispune condamnarea sa. Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 4 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora, după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea inculpatului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii, cu privire la achitarea inculpatului A. și pronunțând o nouă hotărâre, să se dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută de art. 337 din C. pen.

Prin Decizia penală nr. 771/A din 16 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală, în Dosarul nr. x/2017 a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Năsăud împotriva Sentinței penale nr. 162 din data de 30 mai 2019 a Judecătoriei Năsăud care a fost desființată în totalitate și, rejudecând cauza:

A fost condamnat inculpatul A., pentru comiterea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 din C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 91 și art. 92 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.

S-a dispus ca supravegherea inculpatului să fi efectuată de Serviciul Probațiune Bistrița Năsăud.

Pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a), b), c), d), e) din C. pen. constând în prezentarea la Serviciul Probațiune Bistrița Năsăud la termenele care se vor fixa, primirea vizitelor consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea, anunțarea în prealabil a schimbării domiciliului sau a oricărei deplasări pe o durata mai mare de 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă și să comunice informațiile și documentele de natura să permită verificarea mijloacelor de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probațiune.

În temeiul prevederilor art. 93 alin. (3) din C. pen. s-a dispus ca inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe durata de 60 de zile în cadrul Primăriei localității Șanț, județul Bistrița Năsăud sau a unei unități de cult din aceeași localitate.

În baza art. 404 din C. proc. pen. a fost atrasă atenția inculpatului asupra prevederilor art. 96 din C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare la judecata pe fond.

S-a stabilit ca suma de 250 RON cheltuieli de deplasare pentru prezența la termenul din data de 17.12.2019 a martorului G. să fie achitată martorului din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul a consumat alcool anterior depistării sale în trafic, având deci un motiv întemeiat de a se sustrage de la prelevarea de probe biologice. Apoi inculpatul părăsește fără nici un motiv și fără încuviințarea agentei de poliție locul faptei, împreună cu singurul martor prezent, revenind când a considerat de cuviință, de această dată foarte deschis înspre a i se preleva probe biologice.

S-a arătat că inculpatul a refuzat atât testarea cu etilotestul cât și prelevarea celei de-a doua probe biologice. Conduita sa este tipică pentru evitarea tragerii sale la răspundere penală pentru oricare dintre infracțiunile prevăzute de art. 336 sau 337 din C. pen., folosindu-se de cunoștințele dobândite în cadrul profesiei avute. A refuzat testarea cu etilotestul, cunoscând că nu atrage vreo sancțiune penală sau contravențională, iar apoi a încercat să întârzie cât mai mult momentul prelevării probei biologice, astfel încât alcoolemia să scadă sub limita infracțională, folosindu-se de un pretext conceput de așa natură încât conduita sa să nu fie calificată drept un refuz de prelevare a probelor biologice. Apoi inculpatul refuză prelevarea celei de-a doua probe. Alături de refuzul testării cu etilotestul, se împiedica în acest mod orice posibilitate de recalculare a alcoolemiei.

Instanța de apel a reținut că din conduita sa rezultă că inculpatul știa foarte bine care este procedura care trebuie urmată în vederea stabilirii alcoolemiei sale. Mai rămâne de stabilit un detaliu: dacă inculpatului i s-a solicitat prelevarea de probe biologice și dacă a fost încunoștințat de agenta de poliție că eventualul refuz constituie infracțiune. Chiar dacă inculpatul cunoștea în mod cert aceste două chestiuni, obligația agentei de poliție de a i le comunica subzista cu certitudine.

Dovada aducerii la cunoștință a acestor chestiuni se face în principiu cu martori, lucru impus și de regulile interne. Spunem în principiu, întrucât pot exista situații în care acest lucru este imposibil. O situație de acest gen a creat chiar inculpatul în speța de față. Acesta pleacă de la fața locului fără încuviințarea agentei de poliție, însă nu singur, ci însoțit de singurul martor care putea atesta refuzul său. În acest mod inculpatul însuși a împiedicat urmarea procedurii impuse de procedura internă. Inculpatul invocă însă în favoarea sa această împrejurare, ceea ce nu poate fi acceptat. În ipoteza în care este imposibilă identificarea unui martor, care să ateste refuzul de prelevare a probei biologice, urmează ca acesta să fie probat cu alte mijloace, dacă este posibil. În cauza de față, au fost administrate mai multe probe care dovedesc refuzul explicit al inculpatului de a i se preleva probe biologice. Avem pe de o parte actele de constatare - raportul de incident și procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, iar pe de altă parte declarațiile constante ale martorilor E. și D..

În cele din urmă, se pune problema relevanței consimțământului dat de inculpat tardiv pentru prelevarea de probe biologice. În mod evident că un astfel de consimțământ nu poate, în principiu, să aibă vreun efect exonerator de răspundere penală. Conducătorul auto oprit în trafic de organele de poliție este dator să se spună prelevării de probe biologice la momentul la care i se solicită acest lucru de către agentul de poliție. Dacă s-ar lăsa la latitudinea conducătorului auto momentul la care s-ar efectua prelevarea probelor biologice, ar fi imposibilă constatarea unei asemenea infracțiuni, iar textul de incriminare ar fi inutil.

Acordul dat de inculpat, pentru prelevarea de probe biologice, la un interval de timp de peste 1 oră și 15 minute de la data solicitării acestui lucru de către agenta de poliție, nu mai are nici o relevanță juridică în cauză, infracțiunea prevăzută de art. 337 din C. pen. consumându-se la momentul exprimării refuzului.

Instanța de apel a mai reținut că inculpatul, de profesie polițist, avea, printre altele, îndatorirea de a asigura buna desfășurare a circulației rutiere, iar conduita sa s-a poziționat în contradicție flagrantă cu îndatoririle avute respectiv a comis o faptă de natură a pune în pericol circulația pe drumurile publice. Mai mult, inculpatul s-a folosit de cunoștințele dobândite în exercitarea profesiei pentru a se sustrage de la răspunderea penală.

Împotriva Deciziei penale nr. 771/A din 16 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2017 inculpatul A., a declarat recurs în casație, la data de 2 noiembrie 2020, prin avocat H..

În motivarea scrisă a cerii sale inculpatul A. a arătat că, în cază, este incident cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. -"inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală", arătându-se că instanța de apel a dispus condamnarea, deși fapta pe care a săvârșit-o nu este prevăzută de legea penală.

Apărătorul a arătat că inculpatul s-a deplasat împreună cu agentul de poliție D. la Spitalul Năsăud, și i-a fost prelevată o mostră de sânge la ora 3:55, conform procesului de recoltare mostre biologice din data de 12.02.2017.

În condițiile în care inculpatului i-au fost prelevate mostre biologice, fiind însoțit de agentul de politie D. la Spitalul Năsăud, nu se poate reține un refuz de la recoltare, astfel, lipsește chiar elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen.

Inculpatul, prin apărător, arată că momentul prelevării mostrelor biologice nu a fost lăsat la latitudinea sa. Dimpotrivă, arată că așa cum rezultă din declarațiile martorilor, inculpatul a solicitat în mod explicit să fie transportat pentru recoltate mostre biologicei. Deși era târziu, după ora 2 noaptea, agenta D. a avut o convorbire lungă cu procurorul de supraveghere, după ce inițial refuzase să îl ducă la spital pentru recoltarea probelor. Doar după discuția cu procurorul și, probabil la indicațiile acestuia, agenta D. a fost de acord sa meargă la Spitalul Năsăud pentru a-i fi recoltate mostre biologice.

S-a mai arătat că martorii aflați în Postul de Poliție Șanț au declarat că inculpatul a solicitat și cu această ocazie să fie dus la o unitate medicală pentru a-i fi prelevate mostre biologice, iar agentul D. l-a transportat la Spitalul Năsăud doar după ce a dat mai multe telefoane, în condițiile în care inițial a refuzat, spunând că îmi va face dosar penal pentru că am refuzat să fiu testat cu aparatul etilotest.

În concluzie: inculpatul a arătat că nu sunt întrunite cerințele laturii obiective a infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen., solicitând admiterea recursului în casație și achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).

Prin încheierea din data de 27 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 771/A din 16 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 în compunere de 3 judecători și s-a fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 24 martie 2021.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24 martie 2021, concluziile părților fiind consemnate în partea introductivă a prezentei, nemaifiind reluate.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 771/A din 16 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În calea de atac a recursului în casație formulat, inculpatul A. invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea decizie și, în rejudecare, achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., susținând că fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală.

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege".

În concordanță cu aceste dispoziții, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obține o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situații de fapt.

Prin urmare, instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, potrivit art. 337 din C. pen., constă în refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive.

Elementul material poate fi realizat fie prin refuzul, fie prin sustragerea conducătorului, a instructorului ori a examinatorului de la prelevarea unor mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive.

Refuzul subiectului activ constă într-o respingere sau neacceptare a propunerii organelor de poliție de a se supune prelevării de mostre biologice.

Pentru existența refuzului este necesară solicitare expresă de a se supune prelevării de mostre biologice. Nu are relevanță dacă refuzul este comunicat agentului de poliție sau medicului. Sustragerea subiectului activ presupune o activitate de eschivare a subiectului activ al infracțiunii, fără a exista un refuz manifestat expres.

Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care făptuitorul refuză sau se sustrage de la prelevarea de mostre biologice.

Inculpatul, prin apărător susține că instanța de apel a analizat în mod eronat materialul probator și reiterează pe larg opinia sa personală cu privire la ansamblul probator, inexistența faptei și a elementelor de tipicitate ale infracțiunii cu privire la care a fost condamnat, arătând că probele biologice au fost recoltate cu întârziere exclusiv din culpa agentului constatator D..

Curte de Apel a reținut că, în data de 12.02.2017, în jurul orei 01:10, după momentul depistării sale în trafic de agenții de poliție, inculpatului A. i s-a solicitat acordul pentru a i se testa respirația cu aparatul alcooltest, însă inculpatul a refuzat. Totodată, agentul de poliție i-a solicitat inculpatului acordul pentru prelevarea de mostre biologice la Spitalul Orășenesc Năsăud, aducându-i-se la cunoștință faptul că refuzul prelevării de mostre biologice constituie infracțiune, însă inculpatul a refuzat și acest lucru, iar la scurt timp, a părăsit locul faptei, fără încuviințarea agentei de poliție, pentru a aduce de acasă documentele autoturismului, revenind după aproximativ 1 oră.

Materialul probator aflat la dosarul cauzei relevă fără niciun dubiu faptul că inculpatul A. a refuzat constant atât testarea cu etilotestul cât și prelevarea celei de-a doua probe biologice, chiar și după ce i s-a adus la cunoștință că i se va întocmi dosar penal.

În cauza de față, instanța de apel, a administrat mai multe probe care dovedesc refuzul explicit al inculpatului de a i se preleva probe biologice. Au fost reținute, pe de o parte, actele de constatare - raportul de incident și procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, iar pe de altă parte, declarațiile constante ale martorilor E. și D..

Înalta Curte constată că, criticile inculpatului A. nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului în casație, ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanța de apel a reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția și participația inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen.

Or, recursul în casație este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară pe fond a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel. În consecință, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate, nu mai pot constitui motive de examinare din partea instanței supreme pe calea recursului în casație.

Recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că din situația de fapt astfel cum a fost reținută, cu titlu definitiv, de către instanța de apel, rezultă că, fapta inculpatului A., care în data de 12.02.2017, în jurul orei 01:10, fiind depistat de agenții de poliție în timp ce conducea pe DN 17 D, pe raza localității Rodna, autoturismul marca x și fiindu-i solicitat acordul pentru prelevarea de mostre biologice de sânge la Spitalul Orășenesc Năsăud, a refuzat în mod repetat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.

În consecință, Înalta Curte constată că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul prin decizia recurată întrunește condițiile de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, iar criticile recurentului privesc chestiunile de fapt analizate de instanța de fond, respectiv de apel, chestiuni ce excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 771/A din data de 16 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Potrivit art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 771/A din data de 16 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală, în Dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 martie 2021.

GGC - OB