ÎCCJ, Decizia nr. 137/2018

Asupra apelurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. JUDECATA ÎN FOND

Prin Sentința penală nr. 171 din data de 13 martie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, în baza art. 337 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice.

În conformitate cu art. 67 alin. (1) din C. pen., inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 65 din C. pen., i s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., pe durata pedepsei închisorii.

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 39 din C. pen. s-a dispus că inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

În conformitate cu art. 45 raportat la art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă a închisorii, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii.

În temeiul art. 45 raportat la art. 65 din C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., pe durata pedepsei închisorii.

În baza art. 91 din C. pen., s-a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului A. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 92 din C. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (3) cu referire la art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a dispus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, după cum urmează:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., inculpatului i s-a impus să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Covasna sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 100 de zile, la o instituție stabilită de Serviciul de Probațiune Covasna.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin aceeași sentință, în baza art. 269 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului.

În baza art. 91 din C. pen., s-a suspendat executarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului B. pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 92 din C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În conformitate cu dispozițiile art. 92 alin. (3) cu referire la art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să respecte măsurile de supraveghere și să execute obligațiile ce îi revin, după cum urmează:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., inculpatului i s-a impus să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Brașov sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 70 de zile, la o instituție stabilită de Serviciul de Probațiune Brașov.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpații A. și B. au fost obligați la plata sumei de câte 2.500 RON cheltuieli judiciare către stat pentru faza de urmărire penală și judecata în primă instanță.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/2015 din 30 august 2016 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus, în temeiul art. 327 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. și art. 328 alin. (3) din C. proc. pen., trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. și refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută de art. 337 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și a inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului, faptă prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen.

Ca urmare a trimiterii în judecată a celor doi inculpați, A. și B., cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. x/2016/a1.

Prin încheierea dată în Camera de Consiliu din data de 14.10.2016, Judecătorul de Cameră Preliminară a constatat că, după împlinirea termenului de 20 de zile stabilit pentru a formula cereri și excepții privind legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, inculpații nu au invocat cereri și excepții.

În urma analizării din oficiu a actelor întocmite în faza de urmărire penală, instanța de fond prin încheiere a constatat că au fost respectate toate prevederile legale aplicabile în materie, motiv pentru care a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală în Dosarul de urmărire penală nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și a dispus începerea judecății.

Încheierea a rămas definitivă prin necontestare.

În cursul judecății, după prezentarea în ședință publică a actului de sesizare, la termenul de judecată din 7 martie 2017, instanța de fond, conform art. 374 alin. (2) și (4) din C. pen., le-a explicat inculpaților în ce constă învinuirea, i-a înștiințat cu privire la dreptul de a nu face nicio declarație, atrăgându-li-se atenția că ceea ce declară poate fi folosit și împotriva lor, precum și cu privire la dreptul de a pune întrebări, în mod nemijlocit martorilor, cât și de a da explicații în tot cursul cercetării judecătorești, când socotesc necesar, i-a întrebat dacă doresc ca judecata să se facă numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de aceștia, în cazul în care recunosc în totalitate faptele reținute în sarcina lor, poziția fiecărui inculpat, în acest sens, fiind consemnată într-o declarație.

S-a încuviințat readministrarea probatoriului efectuat în cursul urmăririi penale.

La termenul de judecată din data de 4 aprilie 2017, reprezentantul Ministerului Public a depus un înscris prin care se atesta faptul că inculpatul A. figurează, în cadrul Parlamentului României, ca deputat din partea grupului parlamentar al C., motiv pentru care s-a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin Sentința penală nr. 888 din 15 mai 2017, Judecătoria Brașov a admis excepția de necompetență materială și, în baza art. 47 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 50 din C. proc. pen. cu raportare la art. 48 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca urmare a acestei hotărâri, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, la data de 19 iunie 2017, sub nr. x/2016.

Înalta Curte, verificându-și competența în soluționarea cauzei, a constatat calitatea de deputat a inculpatului A., dobândită în cursul procesului, iar în raport de dispozițiile art. 40 alin. (1) raportat la art. 48 alin. (2) din C. proc. pen. a reținut-o spre soluționare.

Întrucât probatoriul din faza urmăririi penale a cărui legală administrare a fost constatată prin încheiere definitivă în procedură de Cameră preliminară a fost contestat în cursul judecății de către inculpați, instanța de fond a procedat la readministrarea acestuia, concluzionând în urma coroborării cu probele încuviințate la cererea inculpaților, că situația de fapt a fost corect reținută în actul de sesizare a instanței.

Astfel, în esență, instanța de fond a reținut că inculpatul A., în data de 02 mai 2015, în jurul orei 01:10, fiind oprit de organele de poliție pe strada x din municipiul Brașov, în timp ce conducea autoturismul marca (...), cu numărul de înmatriculare x, a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest și recoltării de mostre biologice, iar în data de 13 iunie 2015, în jurul orei 11:40, a fost depistat de organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Vâlcele în timp ce conducea autoturismul marca (...), cu numărul de înmatriculare x, pe DJ 103, în localitatea Araci, județul Covasna, deși dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice i-a fost suspendat, ca urmare a întocmirii dosarului penal pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 337 din C. pen.

În ce-l privește pe inculpatul B., s-a reținut că, fiind audiat de către organele de poliție, în calitate de martor, la data de 11 august 2015, a declarat, în mod nereal, că, în ziua de 02 mai 2015, în jurul orei 01:10, a condus autoturismul marca (...), cu numărul de înmatriculare x, în care se afla împreună cu inculpatul A., iar în momentul în care au fost depistați de un echipaj de poliție rutieră, autoturismul staționa, declarații făcute în scopul împiedicării tragerii la răspundere penală a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 din C. pen.

S-a reținut că faptele inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 337 din C. pen. (refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice) și de art. 335 alin. (2) din C. pen. (conducerea unui vehicul fără permis de conducere).

În apărarea sa, inculpatul A. a susținut că nu este întrunit elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen. (refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice), întrucât agenții de poliție nu i-au solicitat în mod expres să se supună prelevării de mostre biologice, ci doar i-au cerut să fie testat cu aparatul etilotest, fapt care, în opinia sa, ar rezulta și din probele administrate în cauză (declarațiile martorului asistent, D., înregistrarea discuțiilor dintre inculpați și organele de poliție din noaptea de 01/02.05.2015).

Înalta Curte, secția penală, contrar celor învederate de inculpat, a reținut că există probe din care rezultă faptul că organele de poliție i-au solicitat acestuia să se deplaseze la spital pentru prelevare de mostre biologice, însă inculpatul a refuzat categoric, fiind astfel realizat elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen., în modalitatea refuzului de a se supune prelevării de mostre biologice.

Relevante în acest sens au fost apreciate următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit la data de 02.05.2015; declarațiile martorului asistent, D., date, atât în faza de urmărire penală; cât și în fața instanței de judecată; declarațiile agenților de poliție, E. și F.; rapoartele întocmite de aceștia la data de 31.08.2015.

Astfel, în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit la data de 02.05.2015 de către agentul de poliție E., se menționează:

"Dl. A. se afla într-o avansată stare de ebrietate, emana halenă alcoolică persistentă, avea un limbaj incoerent și un echilibru precar, în momentul coborârii sale de la volan. A fost rugat să se supună testului cu alcooltestul, iar la invitația organelor de poliție de a se deplasa la Spitalul Județean Brașov pentru a i se recolta probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, dl A. a refuzat categoric și vehement acest lucru".

Martorul asistent, D., cu ocazia audierii în data de 02.05.2015, a confirmat veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunilor flagrante, arătând:

"Am fost oprit de un echipaj de poliție rutieră în dreptul localului Unirea și rugat să fiu martor la refuzul conducătorului auto al autovehiculului cu nr. de înmatriculare x, aflat în stare avansată de ebrietate și vorbind incoerent, de a se supune testului alcooltest cerut de organele de poliție și de a se deplasa la Spitalul Județean Brașov pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei" .

De asemenea, în declarația dată la 05.10 2015, tot în cursul urmăririi penale, dar în prezența apărătorului ales al inculpatului A., martorul D. și-a menținut aceeași poziție procesuală: "Îmi aduc aminte că cel de la volan a coborât, o persoană mai scundă și grăsuță. Îmi aduc aminte că cel de la volan nu a vrut să fie testat cu fiola în prezența mea. De asemenea nu a vrut să meargă să dea probe."

Totodată, instanța de fond a reținut că agenții de poliție, E. și F., în declarațiile date în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție au reiterat aspectele consemnate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cât și în rapoartele întocmite, arătând:

"I-am explicat care este motivul opririi sale în trafic, după care ne-am îndreptat către conducătorul auto, întrebându-l de față cu martorul dacă este de acord să se supună alcooltestului. Primind un răspuns negativ i-am adresat întrebarea dacă este de acord să se deplaseze la spital în vederea recoltării probei cu sânge pentru stabilirea alcoolemiei. Am primit același răspuns negativ, motiv pentru care am încheiat toate documentele care există la dosar" (declarație E. - dosar instanță).

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut ca fiind reală susținerea inculpatului A. potrivit căreia, din procesul-verbal de transcriere a înregistrării convorbirii, realizată de agentul de poliție F., în data de 02 mai 2015, cu telefonul mobil, nu reiese o astfel de solicitare expresă, apreciind însă că acest fapt nu poate duce la concluzia inexistenței unei asemenea solicitări, în condițiile în care înregistrarea nu acoperă întreaga perioadă în care inculpații au discutat cu organele de poliție, iar în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, întocmit de agentul de poliție E. la data de 02.05.2015, în prezența martorului asistent D. și care nu a fost contestat de către inculpatul A., se face mențiunea că a refuzat să fie condus la unitatea medicală, și este redat conținutul afirmațiilor făcute de inculpat:

"Am consumat alcool. Refuz să suflu în alcooltest și să merg la Spitalul Județean Brașov pentru a mi se recolta probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei".

De altfel, s-a constatat că o explicație a susținerilor inculpatului A. că nu i s-ar fi solicitat de către organele de poliție să se deplaseze la spital pentru recoltarea de mostre biologice reiese din cele afirmate în declarația dată în faza de urmărire penală, în calitate de suspect:

"nu îmi amintesc nimic de cele întâmplate în data de 02.05.2015, din cauza stării avansate de ebrietate în care mă aflam".

Deși cu ocazia audierii de către instanță, inculpatul a avut o poziție procesuală opusă celei din faza de urmărire penală, respectiv a detaliat modul în care s-au petrecut faptele, explicația oferită fiind aceea că:

"o parte din cele relatate astăzi mi le-am reamintit și, de asemenea, la rândul meu am făcut și eu cercetări și am luat legătura cu anumite persoane care au fost prezente în acea seară pentru a afla ce s-a întâmplat" (declarație A. - dos. instanță), Înalta Curte, secția penală a constatat că acest lucru nu schimbă situația de fapt reținută de organele de urmărire penală, în condițiile în care, este dovedit faptul că inculpatului i s-a solicitat de către agentul de poliție să se prezinte la spital în vederea recoltării de probe biologice, iar acesta a refuzat categoric.

De asemenea, chiar inculpatul B., în declarația dată în calitate de martor în faza de urmărire penală, la data de 11 august 2015, a confirmat faptul că organele de poliție i-au solicitat inculpatului A., atât testarea cu alcooltestul cât și să se supună prelevării de mostre biologice:

"Parcă i-au cerut lui A. să sufle în aparatul alcooltest și au zis ceva și de probe".

Martorul G. a arătat că l-a văzut pe B. "la volanul unei mașini de teren pe care a parcat-o în fața restaurantului, iar inculpatul A. s-a urcat în mașină în partea dreaptă a șoferului", precizând că "nu am văzut momentul în care autoturismul a plecat din fața restaurantului, întrucât noi ne-am deplasat în altă direcție".

Prin urmare, în condițiile în care martorul nu a surprins momentul plecării autoturismului din fața restaurantului, astfel încât să poată arăta cu certitudine că, la acel moment, la volanul acestuia se afla B., declarația sa nu a fost apreciată ca fiind relevantă în dovedirea celor susținute de către inculpatul A..

De asemenea, martorul asistent D. în declarația dată la 05.10.2015 a confirmat că inculpatul A., în seara de 01/02 mai 2015, în cadrul discuțiilor avute cu agenții de poliție, nu a susținut faptul că nu ar fi condus autoturismul:

"Cât am fost prezent la fața locului șoferul autoturismului marca (...) nu a spus niciun moment că nu el s-ar fi aflat la volan".

La rândul său, agentul de poliție, E., a arătat "Mașina era condusă de inculpatul A., iar celălalt pasager se afla pe scaunul din dreapta". Totodată, agentul de poliție F. a susținut:

"În momentul în care eu insistam ca inculpatul să se supună testării cu aparatul etilotest, din partea dreaptă a autoturismului a coborât o persoană de sex masculin, cu o constituție subțire, înalt, care încerca prin gesturi de prietenie, să mă determine să-l las în pace pe inculpat".

Mai mult, așa cum reiese din conținutul înregistrării audio, la momentul interpelării celor doi inculpați de către organele de poliție, pe fundal se aude, o perioadă de timp, zgomotul specific produs de un motor la ralanti.

Or, dacă autoturismul se afla staționat, așa cum susțin cei doi inculpați, deoarece inculpatului A. i se făcuse rău și inculpatul B., care până la acel moment a condus autoturismul, coborâse din autoturism pentru a cumpăra o sticlă cu apă, nu se justifică de ce motorul mașinii nu era oprit. De altfel, nici inculpații nu au oferit o explicație pentru acest fapt.

Martorul E., în declarația dată la 14 noiembrie 2017 a arătat:

"În data de 02 mai 2015 îmi efectuam serviciul, respectiv schimbul 3, împreună cu colegul F. Conform ordinelor primite efectuam un filtru pentru depistarea conducătorilor aflați sub influența băuturilor alcoolice. Nu îmi amintesc ora, însă arăt că am oprit un autoturism în trafic, de culoare albă, fără să mai pot preciza numărul de înmatriculare, ne-am apropiat de mașină, conducătorul auto a deschis geamul../../Precizez că mașina (...) condusă de inculpatul A. era în mișcare în momentul în care noi am oprit-o."

Afirmațiile acestui martor sunt susținute de F., care în declarația dată la 13.02.2018, în fața Înaltei Curți, a arătat:

"În seara de 01/01.05.2015, împreună cu colegul meu, E., efectuam un filtru pe strada pe care se află magazinul (...). Colegul meu, E., a fost cel care a oprit mai multe mașini, printre care și mașina condusă de A."

În concluzie, Înalta Curte, secția penală a reținut că afirmațiile inculpaților sunt lipsite de suport probator, cel care a condus autoturismul oprit în trafic fiind inculpatul A. și că sunt întrunite, atât sub aspectul laturii obiective, cât și subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prevăzută de art. 337 din C. pen.

Cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., reținută în sarcina inculpatului A. s-a reținut, în esență, că, în data de 13 iunie 2015, în jurul orei 11:40, acesta a fost depistat de organele de poliție din cadrul Postului de Poliție Vâlcele, în timp ce conducea autoturismul marca (...), cu numărul de înmatriculare x, pe DJ 103, în localitatea Araci, județul Covasna, deși dreptul său de a conduce autovehicule pe drumurile publice a fost suspendat, ca urmare a întocmirii dosarului penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen.

În cauză, s-a constatat că dreptul de a conduce un autovehicul i-a fost suspendat inculpatului A., începând cu data de 02 mai 2015 și până la finalizarea dosarului de cercetare penală, conform procesului-verbal întocmit de organele de poliție la data de 02 mai 2015.

În apărarea sa, inculpatul A. a susținut că organele de poliție nu i-au adus la cunoștință, oficial, că față de el au dispus suspendarea dreptului de a conduce autovehicule.

Înalta Curte, secția penală a apreciat că probele administrate în cauză, în principal înscrisurile oficiale întocmite de agenții de poliție, care nu au fost contestate și care fac dovada celor menționate în cuprinsul lor, până la înscrierea în fals, infirmă susținerea inculpatului.

Astfel, în procesul-verbal întocmit la data de 02 mai 2015, ora 1:30 se menționează că numitului A. i s-a întocmit dosar de cercetare penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 337 din C. pen. și că nu mai are dreptul să conducă autovehicule sau tramvaie pe drumurile publice, începând cu data de 02 mai 2015 și până la finalizarea dosarului penal sau până la prelungirea dovezii de circulație, precum și obligația de a preda permisul de conducere la Serviciul Rutier Brașov, în termen de 5 zile, atrăgându-i-se atenția că:

"în cazul în care în această perioadă va fi depistat conducând autovehicule pe drumurile publice, în conformitate cu prevederile art. 335 alin. (2) din C. pen., fapta constituie infracțiune contra siguranței circulației pe drumurile publice". Se precizează că procesul-verbal a fost încheiat în 2 exemplare, unul fiind înmânat persoanei depistate în prezența martorului asistent, iar persoana depistată (inculpatul A.) " nu a dorit să semneze".

Mai mult, în rapoartele întocmite de către agenții de poliție E. și F. aceștia menționează:

"primul document întocmit la fața locului de către mine a fost procesul-verbal de aducere la cunoștința domnului A. că datorită dosarului de cercetare care i s-a întocmit pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 337 C. pen. nu mai are dreptul să conducă autovehiculul pe drumurile publice, act pe care dl. A. a refuzat să-l semneze" (agent E.). Afirmațiile agentului de poliție E. au fost confirmate de colegul său, agent F. care a învederat că:

"în timpul discuțiilor purtate cu dl. A., colegul meu, agent E., s-a urcat în autoturismul de serviciu și a început să completeze procesul-verbal de constatare a acțiunii flagrante, timp în care eu încercam să-l temperez pe însoțitorul conducătorului auto, care s-a dus lângă geamul echipajului și încerca să-i distragă atenția".

Audiat în fața instanței de judecată, în calitate de martor, agentul de poliție E. a declarat:

"înainte de întocmirea procesului-verbal de constatare a infracțiunii i-am atras atenția conducătorului auto că din acel moment nu mai are voie să conducă întrucât permisul său va fi suspendat, iar fapta sa de a refuza să se supună recoltării de probe de sânge constituie infracțiune. Cred că mențiunea din procesul-verbal în sensul că inculpatul refuză să semneze este reală. Am făcut această mențiune întrucât inculpatul nu a cooperat cu organele de poliție încă de la momentul opririi sale în trafic".

Martorul asistent, D., cu ocazia audierii în fața instanței de judecată la data de 14 noiembrie 2017, referitor la cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal întocmit de organele de poliție, semnat de acesta, nu a făcut afirmații în sensul că ar conține mențiuni necorespunzătoare adevărului, ci a recunoscut că inculpatului i s-a adus la cunoștință conținutul acestuia, semnându-l fără obiecțiuni.

Totodată, Înalta Curte, secția penală a reținut că explicația inculpatului că a aflat de la B. că nu a fost sancționat de organele de poliție în seara respectivă și din acest motiv nu s-a interesat, ulterior, de ceea ce s-a întâmplat în noaptea de 01/02 mai 2015:

"Eu nu m-am interesat la poliție de incidentul din noaptea de 01/02 mai, întrucât B. a venit la mine și mi-a spus că el a condus, iar polițiștii nu ne-au făcut nimic" nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere penală, inculpatul neputând invoca propria culpă în apărarea sa.

În concluzie, Înalta Curte, secția penală a constatat întrunirea elementului material al laturii obiective a infracțiunii prevăzută de art. 337 alin. (2) din C. pen. reținută în sarcina inculpatului A.

În sarcina inculpatului B. s-a reținut săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 269 din C. pen., constând în aceea că, la data de 11 august 2015, cu ocazia audierii, în calitate de martor, în dosarul în care era cercetat inculpatul A., a declarat, în mod nereal, că la data de 02 mai 2015, în jurul orei 1:10, autoturismul marca (...) cu nr. de înmatriculare x, în care se afla împreună cu inculpatul A., staționa, iar anterior acestui moment, el a fost cel care a condus autoturismul din Piața Unirii pe str. x. Toate aceste afirmații, făcute de inculpatul B., conform probelor administrate în cauză, s-au dovedit a fi nereale, făcute cu scopul împiedicării tragerii la răspundere penală a inculpatului A.. Înalta Curte, secția penală a reținut că fapta inculpatului B. întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului, având în vedere scopul pentru care a făcut aceste declarații, respectiv a urmărit împiedicarea tragerii la răspundere penală a inculpatului A., aspect care reiese din contextul faptic reținut în cauză.

Astfel, inculpatul B. a fost cel care l-a însoțit, în noaptea de 01/02 mai 2015, pe inculpatul A., a fost prezent și a asistat la discuțiile avute cu agenții de poliție, după ce autoturismul condus de inculpatul A. a fost oprit în trafic și i s-a solicitat conducătorului auto testarea cu etilotestul, precum și deplasarea la spital în vederea recoltării de mostre biologice, inculpatul B. chiar intervenind în dialogul cu polițiștii.

Deși, așa cum rezultă din probele administrate, a cunoscut că A. a condus autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, la data de 11 august 2015, cu ocazia audierii, în calitate de martor, a făcut declarații contrare realității.

Practic, a reținut instanța de fond, demersul inculpatului B. a fost făcut în scopul împiedicării tragerii la răspundere penală a inculpatului A., realizând un act concret de ajutorare a acestui inculpat, astfel încât activitatea sa se subscrie infracțiunii de favorizarea făptuitorului.

Înalta Curte, secția penală a reținut că susținerile inculpatului B. referitoare la faptul că el a condus autoturismul, că acesta nu se afla în trafic, ci staționa în momentul în care au venit agenții de poliție, sunt infirmate de probele dosarului, argumentele reținute în combaterea apărărilor inculpatului A. pe acest aspect fiind valabile și în cazul acestui inculpat, motiv pentru care nu au mai fost reluate.

În ceea ce privește latura subiectivă, instanța de fond a reținut că infracțiunea de favorizarea făptuitorului se comite numai cu intenție directă sau eventuală, fiind suficient să fi știut că cel căruia îi dă ajutorul este un infractor (făptuitor, adică o persoană care a săvârșit o infracțiune - O.).

Or, inculpatul B. a fost, în noaptea de 01/02 mai 2015, alături de inculpatul A. în momentul în care acesta a fost depistat în trafic de organele de poliție conducând sub influența băuturilor alcoolice, a avut reprezentarea faptelor săvârșite de inculpatul A., astfel încât, cu ocazia depoziției date în calitate de martor a acționat cu vinovăția prevăzută de lege, solicitarea acestuia de a fi achitat pe motiv că fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, fiind nefondată.

În raport cu toate aceste considerații întemeiate pe materialul probator administrat în cauză, Înalta Curte, secția penală a constatat că faptele imputate inculpaților A. și B. există și au fost săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege.

Relativ la circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social al acestora, concretizat în valorile sociale care au fost deopotrivă vătămate și periclitate, respectiv cele referitoare la siguranța circulației rutiere și la înfăptuirea justiției penale.

Astfel, instanța de fond a reținut că gradul de pericol social al faptelor este relevat, în ceea ce-l privește pe inculpatul A., de lezarea relațiilor sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, de modul în care a acționat, de atitudinea avută după săvârșirea faptelor, respectiv că a manifestat un total dezinteres în ceea ce privește evenimentele din seara respectivă, în condițiile în care B. îi relatase ceea ce se întâmplase.

Relativ la circumstanțele personale ale inculpatului A., instanța de fond a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are o stabilitate familială, deține în prezent calitatea de deputat, însă în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești a avut o atitudine de negare a faptelor săvârșite, susținând o stare de fapt nereală, refuzând să-și asume răspunderea pentru activitatea infracțională care a fost dovedită prin probele administrate.

Totodată, faptele inculpatului sunt cu atât mai grave, cu cât la data săvârșirii lor era consilier județean, ceea ce presupunea o responsabilitate în modul de a se manifesta, o respectare a dispozițiilor legale, astfel încât să conștientizeze importanța deosebită a valorilor sociale pe care le-a periclitat și vătămat prin faptele sale, cât și starea de pericol creată.

Mai mult, așa cum rezultă din înregistrarea dialogului avut de inculpat cu agenții de poliție în noaptea de 01/02 mai 2015, acțiunea inculpatului A. nu reprezintă un act izolat, relevantă fiind în acest sens afirmația agentului de poliție E.:

"e a nu știu câta oară când eu vă prind în situația asta, da?".

În concluzie, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, atitudinea procesuală a inculpatului, instanța de fond a apreciat că nu se justifică reținerea în favoarea acestuia a împrejurărilor care, potrivit art. 75 din C. pen., reprezintă circumstanțe atenuante.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B., Înalta Curte, secția penală a reținut că prin fapta sa, a adus atingere relațiilor sociale privind înfăptuirea justiției, negând săvârșirea faptei în pofida existenței unor probe indubitabile. Atitudinea procesuală adoptată de inculpat, modul în care a comis fapta și rațiunea care a stat la baza săvârșirii acesteia conferă infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată un grad ridicat de pericol social.

Înalta Curte, secția penală, constatând dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpați, potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 337 din C. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., urmând ca inculpatul, conform art. 38 alin. (1) C. pen. raportat la art. 39 din C. pen. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care a adăugat un spor de 4 luni închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare, iar pe inculpatul B. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 269 din C. pen.

În urma analizării circumstanțelor reale ale comiterii faptei, cât și a celor personale ale inculpaților, a conduitei pe care aceștia au înțeles să o adopte, instanța de fond a apreciat că aplicarea unui tratament sancționator cu executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate poate asigura, în viitor, reinserția socială a acestora, precum și o reacție promptă a opiniei publice adecvată gradului de pericol pe care-l reprezintă săvârșirea unor asemenea fapte.

Astfel, s-a reținut că suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare, în cazul inculpatului A., pe un termen de încercare de 4 ani, cât și a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare pe un termen de 3 ani pentru inculpatul B. este aptă să asigure îndreptarea atitudinii inculpaților față de comiterea de infracțiuni, resocializarea acestora, precum și o reacție socială adecvată în diminuarea săvârșirii unui asemenea gen de infracțiuni.

Pe durata termenului de supraveghere inculpații au fost obligați să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna/Brașov la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea acestora;

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. s-a impus inculpaților să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Brașov/Covasna sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

Având în vedere consimțământul inculpaților A. și B. de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, conform art. 93 alin. (3) C. pen., instanța de fond a obligat pe inculpatul A. să presteze o astfel de muncă pe o perioadă de 100 de zile, la o instituție stabilită de Serviciul de Probațiune Covasna, iar pe inculpatul B. pe o perioadă de 70 zile la o instituție stabilită de Serviciul de Probațiune Brașov.

Totodată, având în vedere durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului A., precum și natura, gravitatea infracțiunilor comise, circumstanțele personale ale inculpatului, calitatea deținută la data săvârșirii faptelor (consilier județean), consecințele faptelor sale, instanța de fond a apreciat ca fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit, aplicarea pedepselor complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și i) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule, pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

De asemenea, în temeiul art. 65 C. pen., a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) din C. pen. pe durata prevăzută de art. 45 alin. (5) din C. pen.

B. JUDECATA ÎN APEL

I. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel inculpații A. și B.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 mai 2018, fiind fixat primul termen de judecată la data de 25 iunie 2018.

II. Sinteza criticilor formulate de către apelanți:

Prin motivele de apel formulate în scris și susținute oral cu ocazia dezbaterilor, inculpații A. și B. au criticat sentința instanței de fond pentru netemeinicie sub aspectul soluției de condamnare dispusă pentru infracțiunile de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, faptă prevăzută de art. 337 din C. pen., de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen. cu referire la inculpatul A. și respectiv a infracțiunii de favorizarea făptuitorului, faptă prevăzută de art. 269 alin. (1) din C. pen., reținută în sarcina inculpatului B.

Astfel, solicitând achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 337 din C. pen. reținută în sarcina sa, inculpatul A. a arătat, în esență, că pentru a fi în prezența acestei infracțiuni este necesar a fi realizate două condiții: autorul faptei să fie conducătorul vehiculului aflat în trafic, iar această persoană să exprime, în mod efectiv, refuzul de a se supune testării, respectiv prelevării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Totodată, apărarea a arătat că situația reținută în speță, constând în prezența unei persoane la volanul unei mașini staționate nu realizează premisa infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. proc. pen., apărarea inculpatului A. a solicitat achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., arătând, în esență, că în urma evenimentului din 02 mai 2015 nu i-a fost remis niciun document din care să rezulte că nu are dreptul să conducă autovehicule, că este urmărit penal pentru infracțiunea prevăzută de art. 337 C. pen., dovadă fiind faptul că procesul-verbal din seara respectivă nu poartă semnătura inculpatului și nici nu există vreo probă din care să rezulte că i-ar fi fost comunicat la adresa de domiciliu.

Susținându-și nevinovăția, inculpatul B., prin apărător ales a solicitat achitarea, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., arătând că nu a avut nicio intenție de a-l proteja pe inculpatul A.. De altfel, probatoriul administrat infirmă acuzațiile aduse, reieșind o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu, inculpatul fiind cel care a condus autoturismul, așa cum a declarat și martorul G.

III. Procedura în fața Completului de 5 Judecători

La termenul din data de 25 iunie 2018, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, având în vedere imposibilitatea obiectivă de prezentare a apărătorului ales al apelanților inculpați, constatând întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei, văzând și concluziile reprezentantului Ministerului Public în același sens, a admis-o cu precizarea că potrivit art. 356 alin. (3) din C. proc. pen. se acordă un singur termen pentru lipsă de apărare.

La termenul din data de 24 septembrie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a dispus începerea cercetării judecătorești cu audierea apelanților inculpați A. și B. Conform art. 420 alin. (4), respectiv art. 379 alin. (1) C. proc. pen., inculpații, pe rând, au dat declarație în fața instanței, fiind lăsați să declare tot ceea ce știu despre acuzațiile ce le-au fost aduse. Totodată, instanța de control judiciar a acordat apărătorului ales și reprezentantului Ministerului Public posibilitatea să adreseze întrebări inculpaților audiați.

La acest termen, nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probatorii de administrat, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a declarat încheiată cercetarea judecătorească și, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. (6) și 11 raportat la cele ale art. 388 din C. proc. pen., a acordat cuvântul în dezbateri.

Susținerile apărătorului ales al apelanților inculpați făcute cu ocazia dezbaterilor în apel, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ultimul cuvânt al apelanților inculpați au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

IV. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 C. proc. pen. cu referire la art. 420 C. proc. pen., prin raportare la probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești în primă instanță și în apel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție reține următoarele:

IV.1. Criticând soluția de condamnare dispusă de către instanța de fond, cu privire la infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzută de art. 337 C. pen., inculpatul A. a pus în discuție neîntrunirea cerințelor normei de incriminare, arătând că nu el a fost conducătorul automobilului aflat în trafic, iar prezența la volanul unei mașini staționate nu realizează premisa infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen. Totodată, inculpatul a susținut că, refuzul de a se supune testării cu aparat etilotest nu a fost exprimat în mod efectiv, organele de poliție având obligația de a proceda potrivit dispozițiilor legale, care prevăd pentru această situație imobilizarea persoanei și de a o transporta la cea mai apropiată unitate medicală în vederea prelevării de probe biologice.

Reevaluând materialul probator administrat pe parcursul procesului penal, prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători constată că prima instanță în mod judicios a reținut împrejurările factuale cu trimitere la elementele probatorii corespunzătoare și încadrarea juridică a faptei, apreciind justificat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 337 din C. pen., și dispunând, în mod întemeiat, condamnarea acestuia pentru săvârșirea faptei pentru care a fost cercetat și dedus judecății.

Susținerile și apărările punctuale ale inculpatului A. cu referire la infracțiunea prevăzută de art. 337 din C. pen. au fost cenzurate de către instanța de fond în mod detaliat, prin evaluarea tuturor mijloacelor de probă și prin valorificarea numai a acelor elemente de fapt a căror existență și configurație au fost neechivoc dovedite.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, reevaluând particularitățile cauzei reține că, în baza întregului material probator administrat, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești în primă instanță și apel, prezumția de nevinovăție de care inculpatul A. a beneficiat, conform dispozițiilor art. 4 C. proc. pen., art. 23 alin. (11) din Constituție și art. 6 paragraf 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a fost indubitabil răsturnată, iar probele administrate pe parcursul procesului penal și reevaluate în etapa apelului nu au avut aptitudinea de a schimba, fie și parțial, situația de fapt reținută de prima instanță.

Fără a relua prezentarea stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, pe care instanța de control judiciar și-o însușește în întregime, posibilitate conferită de practica Curții Europene și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanței inferioare (cauza Helle împotriva Finlandei), se vor analiza criticile formulate în apel.

Potrivit art. 337 C. pen., infracțiunea de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice constă în refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorității competente, aflat în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenței unor substanțe psihoactive.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în refuzul conducătorului de vehicul de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei, urmarea imediată o reprezintă starea de pericol cu privire la siguranța circulației care este garantată și prin obligația celor care sunt suspectați de consumul de alcool sau substanțe psihoactive de a se supune la prelevarea de mostre biologice, iar legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă ex re, din însăși materialitatea faptei.

Refuzul de a se supune prelevării desemnează atitudinea subiectului activ de a nu accepta solicitarea organului competent de a i se recolta mostre biologice, iar sustragerea reprezintă acțiunea de a evita o astfel de activitate.

Contrar celor învederate de inculpat, instanța de control judiciar apreciază că există probe din care rezultă faptul că organele de poliție, după ce au constatat că inculpatul A. emană halenă alcoolică și refuză să se supună testului alcooltest i-au solicitat acestuia să se deplaseze la spital pentru prelevare de mostre biologice, însă inculpatul a refuzat în mod categoric, fiind astfel realizat elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 337 din C. pen., în modalitatea refuzului de a se supune prelevării de mostre biologice.

Probele administrate în cauză, astfel cum vor fi descrise în cele ce urmează converg în sensul celor ce preced și întăresc soluția de condamnare pronunțată de instanța de fond.

În analiza criticilor formulate se reține că materialul probator administrat în cauză a evidențiat că refuzul manifestat de inculpatul A. a fost precedat de propunerea organului de politie de a se supune prelevării de mostre biologice, organele de poliție solicitându-i inculpatului să se deplaseze la spital pentru prelevare de mostre biologice.

Relevant în acest sens este procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante din data de 02 mai 2015, întocmit de către agentul de poliție E., în prezența martorului asistent D., proces-verbal ce nu a fost contestat de către inculpatul A., în care se menționează că "Dl. A. se afla într-o avansată stare de ebrietate, emana halenă alcoolică persistentă, avea un limbaj incoerent și un echilibru precar, în momentul coborârii sale de la volan", fiind redat conținutul afirmațiilor făcute de acesta:

"Am consumat alcool. Refuz să suflu în alcooltest și să merg la Spitalul Județean Brașov pentru a mi se recolta probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei".

În același sens sunt și declarațiile martorului asistent D. date, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, care a susținut, în esență:

"am fost oprit de un echipaj de poliție rutieră în dreptul liceului (...) și rugat să fiu martor la refuzul conducătorului auto nr. x de a se supune testului alcooltest și de a se deplasa la Spitalul Județean Brașov pentru a i se preleva probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. (…) Am fost de față când A., aflat în stare avansată de ebrietate și vorbind incoerent a refuzat să se supună testului alcooltest și să se deplaseze la Spitalul Județean Brașov pentru a i se preleva probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, afirmând că a consumat alcool."

Martorul a declarat:

"Îmi aduc aminte că cel de la volan a coborât, o persoană mai scundă și grăsuță. Îmi aduc aminte că cel de la volan nu a vrut să fie testat cu fiola în prezența mea. De asemenea nu a vrut să meargă să dea probe."

Totodată, agentul de poliție, E. în declarația dată în faza cercetării judecătorești a arătat că "(…) l-am rugat pe conducătorul auto să se supună alcooltestului, acesta a coborât din mașină amânând momentul efectuării testării. Mi-am dat seama că o să urmeze ceva mai complicat, moment în care am oprit prima mașină care se apropia de noi, i-am explicat motivul opririi în trafic după care ne-am îndreptat către conducătorul auto întrebându-l de față cu martorul dacă este de acord să se supună alcooltestului. Primind un răspuns negativ i-am adresat întrebare dacă este de acord să se deplaseze la spital în vederea recoltării probei cu sânge pentru stabilirea alcoolemiei. Am primit același răspuns negativ, motiv pentru care am încheiat toate documentele care există la dosar. I-am adus la cunoștință inculpatului faptul că dacă nu se supune recoltării probelor de sânge i se va întocmi dosar penal și permisul de conducere i se va suspenda."

În acest sens este și declarația martorului F. care a arătat că "i-am învederat inculpatului faptul că trebuie să meargă la spital pentru recoltarea de mostre biologice și acesta a refuzat. I-am învederat și faptul că fapta constituie infracțiune încă din momentul în care a refuzat să se supună testării cu aparatul alcooltest."

De altfel, și inculpatul B., în declarația dată în calitate de martor în faza de urmărire penală, la data de 11 august 2015, confirmă faptul că organele de poliție i-au solicitat inculpatului A., atât testarea cu alcooltestul, cât și să se supună prelevării de mostre biologice:

"Parcă i-au cerut lui A. să sufle în aparatul alcooltest și au zis ceva și de probe".

Pe de altă parte se reține că inculpatul A. în declarația din faza de urmărire penală a arătat "nu îmi amintesc nimic de cele întâmplate în data de 02 mai 2015, din cauza stării avansate de ebrietate în care mă aflam".

Cu privire la susținerea apelantului inculpat în sensul că, pentru a putea fi reținută infracțiunea prevăzută de art. 337 din C. pen., refuzul trebuia exprimat la spital și nu în fața organelor de poliție, instanța de control judiciar reține că nici această critică