ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 914/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 767/09.04.2019 pronunțată în Dosar nr. x/2019 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 formulată de petentul A.; a respins cererea petentului privind strămutarea pricinii ce face obiectul Dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Pentru a se pronunța astfel, instanța învestită cu cererea de sesizare a Curții Constituționale a reținut că în cauză nu este îndeplinită condiția de admisibilitate constând în legătura dintre dispozițiile legii a căror neconstituționalitate se invocă și litigiul pendinte, întrucât norma legală cu privire la care s-a invocat excepția de neconstituționalitate nu vizează instituția strămutării.

S-a mai reținut că petentul nu aduce reale critici de neconstituționalitate ale art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, ci invocă o omisiune legislativă, susținând că acesta este singurul text legal care reglementează modalitatea de înființare a completelor de judecată, fără a exista o altă dispoziție dintr-o lege organică care să reglementeze compunerea completelor de judecată formate din 3 judecători la Înalta Curte.

Or, rolul Curții Constituționale este de a constata o eventuală neconstituționalitate a normelor cu privire la care a fost sesizată, iar nu de a crea sau modifica o normă juridică, o omisiune de reglementare neputând fi suplinită în cadrul controlului de neconstituționalitate.

La data de 11.04.2019, în termen legal, petentul A. a formulat recurs împotriva încheierii menționate, sub aspectul soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, învederând următoarele:

- Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind nelegala compunere a completelor de 3 judecători a fost invocată cu respectarea dispozițiilor art. 29 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, astfel încât cererea de sesizare este admisibilă, respectiv a fost ridicată de către una din părțile procesului și are legătură cu cauza, întrucât același complet a mai respins o cerere de strămutare a aceluiași dosar întemeiată pe un alt motiv, fapt ce confirmă nerepartizarea aleatorie a dosarului și justifică sesizarea Curții Constituționale;

- Hotărârea nr. 80/12.12.2017 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție a aprobat compunerea completelor la toate Secțiile pe anul 2018, hotărâre ce este un act administrativ, iar nu o lege organică, iar prin respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte se opune intrării în legalitate și continuă să încalce Constituția României, așa cum deja s-a stabilit prin Decizia nr. 685/07.11.2018 a Curții Constituționale privind nelegala compunere a completelor de 5 judecători;

- Prin respingerea solicitării de sesizare a Curții Constituționale petentul este grav vătămat în drepturile sale legitime, sens în care se impune casarea încheierii recurate, în sensul admiterii solicitării.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Așa cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, rep., se înțelege că legiuitorul a rezervat instanțelor de judecată în fața cărora se invocă excepții de neconstituționalitate, rolul de prim filtru în privința acestora, a căror trimitere la Curtea Constituțională nu se poate dispune decât sub rezerva constatării întrunirii condițiilor cumulative de admisibilitate instituite prin alin. (1) - (3) din norma menționată. Or, în analiza sa, instanța ce a pronunțat încheierea nu a făcut decât să-și exercite acest rol de prim filtru al sesizării vizând neconstituționalitatea dispozițiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

Astfel, în esență, prima instanță în fața căreia s-a formulat sesizarea vizând neconstituționalitatea dispoziției legale menționate anterior, a apreciat asupra inadmisibilității acesteia întrucât dispoziția legală vizată de excepție nu are legătură cu cauza și întrucât ceea ce se critică pe calea excepției de neconstituționalitate este, de fapt, o omisiune legislativă.

Criticând această soluție, recurentul a susținut pe calea recursului că excepția de neconstituționalitate pe care a invocat-o are legătură cu soluționarea cauzei în dosarul în care a fost invocată deoarece noua cerere de strămutare a fost distribuită aceluiași complet de judecată care a mai respins o cerere anterioară de strămutare a aceluiași dosar, dar întemeiată pe alt motiv, aspect ce confirmă că actualul dosar nu ar fi fost repartizat aleatoriu și justifică sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

Înalta Curte apreciază însă că o astfel de informație nu este aptă să demonstreze ceea ce prima instanță a reținut că lipsește sesizării, respectiv legătura cu cauza, ci, cel mult, demonstrează cauza nemulțumirii recurentului față de împrejurarea că pricina sa a fost repartizată spre soluționare unui complet care a mai judecat anterior a altă cerere similară pe care acesta a formula-o.

Reafirmând argumentele sale de neconstituționalitate a acestei dispoziții legale prin memoriul de recurs, recurentul pretinde că textul în discuție încalcă grav art. 126 alin. (1) și (4) din Constituție, potrivit cu care "justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege" iar "Compunerea Înaltei Curți de Casație și Justiție și regulile de funcționare se stabilesc prin lege organică".

Astfel fiind, aprobarea compunerii completelor de judecată la Înalta Curte de Casație și Justiție prin acte administrative - hotărâri ale colegiului de conducere - iar nu prin lege organică, în condițiile în care "Potrivit Legii nr. 304/2004 rezultă evident că în privința completelor de 3 judecători nu există nicio dispoziție care să prevadă modul de compunere al completelor acestora", după cum însuși recurentul afirmă, este văzut de acesta ca un viciu de neconstituționalitate care trebuie reglat de Curtea Constituțională.

Or, în mod evident, ceea ce se susține prin invocarea excepției de neconstituționalitate, este un caz de absență a reglementării, de vid în reglementare, atâta timp cât o conformitate cu dispoziția din art. 126 alin. (4) din Constituție este înțeleasă de recurent ca presupunând existența unei legi organice care să reglementeze compunerea Înaltei Curți de Casație și Justiție inclusiv la nivel de compunere a completelor de judecată care funcționează la nivelul acesteia.

În jurisprudența sa constantă, fundamentată pe atribuțiile sale constituționale și legale, Curtea Constituțională și-a negat rolul de legiuitor pozitiv, respingând excepții de neconstituționalitate ce criticau situații de nereglementare legală ori de vid legislativ, subliniind că rolul său constituțional este de a verifica și scoate în afara fondului legislativ activ dispoziții de lege sau ordonanțe afectate de viciul neconstituționalității.

Cum ceea ce se critică prin sesizarea de excepție de neconstituționalitate de față este inexistența niciunei dispoziții în Legea nr. 304/2004 care să prevadă modul de compunere al completelor acestora, Înalta Curte reține ca fiind legală soluția primei instanțe, de respingere a sesizării ca inadmisibile pentru argumente expuse anterior.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii de ședință nr. 767 din 9 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A., cu domiciliul în București, str. x, sector 5 împotriva încheierii de ședință nr. 767 din 9 aprilie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatele Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, cu sediul în Suceava, județul Suceava, Comisia locală Preutești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în comuna Preutești, județul Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 15 mai 2019.

GGC - GV