ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1749/2020

Ședința publică din data de 23 septembrie 2020

Deliberând, asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, la data de 28 ianuarie 2020, sub nr. x/2020, petenta A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Judecătoriei Botoșani, cu termen de judecată la data de 29 ianuarie 2020, în temeiul dispozițiilor art. 140 alin. (2) C. proc. civ., pentru motive de bănuială legitimă.

Prin cererea depusă la data de 10 martie 2020, petenta A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ., articol care, după modificarea adusă prin Legea nr. 310/2018, contravine art. 21 din Constituție, care consfințește accesul liber la justiție, și art. 44 din Constituție, care garantează dreptul de proprietate privată.

În motivare, a arătat că, anterior modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, art. 402 din C. proc. civ. statua regula pronunțării în ședință publică a hotărârii judecătorești în materie civilă, iar art. 396 alin. (2) din același C. proc. civ. constituia excepția, aplicabilă doar în ipoteza amânării pronunțării.

A mai susținut petenta că modificarea adusă art. 402 C. proc. civ. a creat posibilitatea ca prin grefa instanței, în numele judecătorului, să fie puse la dispoziția părților hotărâri falsificate de către persoane rău intenționate.

Prin încheierea din 30 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de petenta A. privind sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ.

Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că, din conținutul art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru invocarea excepției de neconstituționalitate a unei prevederi legale, printre care și aceea ca excepția să aibă ca obiect prevederi legale ce au legătură cu soluționarea cauzei, mai precis dispozițiile legale a căror neconstituționalitate se cere a fi constatată, trebuie să fie de natură să producă un efect real, concret, asupra soluției ce urmează a se pronunța în cauză.

S-a mai reținut că dispozițiile art. 402 C. proc. civ., a căror neconstituționalitate s-a invocat, nu au nicio legătură cu soluționarea cererii de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă, prin care se exprimă îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor.

Constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de sesizare a Curții Constituționale, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel Suceava a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petenta A., prin care a învederat că, prin încheierea din 30 iunie 2020, instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, fără a menționa că este inadmisibilă.

A mai arătat că obiectul dosarului nr. x/2020 este cererea de strămutare a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Botoșani, dosar în care la ultimul termen de judecată, din 29 ianuarie 2020, a ridicat, de asemenea, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ., după modificarea adusă prin Legea nr. 310/2018.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2020/a1, și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare completului nr. 10.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani, care, la data de 13 iulie 2020, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât Curtea de Apel Suceava a adus argumente temeinice și legale în susținerea respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ., reținând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de sesizare, potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Analizând recursul declarat în cauză, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte constată că acesta este nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Prin cererea formulată în cadrul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă, având ca obiect "strămutare", petenta A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ., articol care, în opinia acesteia, după modificarea adusă prin Legea nr. 310/2018, contravine art. 21 din Constituție, care reglementează accesul liber la justiție, și art. 44 din Constituție, care garantează dreptul de proprietate privată.

Dispoziițile art. 402 C. proc. civ., a căror neconstituționalitate se invocă, statuează în sensul că:

"Hotărârea se poate pronunța în ședință publică, la locul unde s-au desfășurat dezbaterile, de către președinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând și calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii sau se poate pronunța prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței."

Prin încheierea din 30 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă cererea formulată de petenta A. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ., reținându-se, în esență, că nu este îndeplinită condiția de admisbilitate prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992, care impune să existe o legătură cu cauza a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ., a căror neconstituționalitate a fost invocată.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de control constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Corelativ, alin. (5) din același articol, dispune că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată de textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, la constatarea condițiilor de admisibilitate, respectiv excepția să fie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial, de către părți, instanță din oficiu sau de procuror, în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; prevederile a căror neconstituționalitate se invocă să nu fi fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și legea sau ordonanța ori dispoziția din lege sau din ordonanță să aibă legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dar analiza lor este graduală, astfel încât dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În cauza dedusă judecății, curtea de apel, având a aprecia asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, întrucât nu sunt întrunite cerințele textului legal care să facă posibilă sesizarea, respectiv, dispozițiile invocate de către recurentă, ca fiind neconstituționale, nu au legătură cu soluționarea cererii de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă, prin care se exprimă îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 402 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, se referă la pronunțarea hotărârii judecătorești, fie în ședință publică, fie prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, și nu au, în concert, nicio înrâurire în soluționarea cererii strămutare a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Botoșani.

Modificarea adusă articolului 402 din C. proc. civ., prin Legea nr. 310/2018, constă în extinderea aplicabilității dispozițiilor legale referitoare la pronunțarea hotărârii prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței la toate situațiile, inclusiv când pronunțarea nu este amânată; în reglementarea inițială a C. proc. civ., această posibilitate era prevăzută numai pentru situația amânării de pronunțare (art. 396 alin. (2) C. proc. civ.).

Distinct de considerentele curții de apel, Înalta Curte reține și că soluția legislativă a făcut obiectul controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională respingând, prin Decizia nr. 454/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 836 din 01 octombrie 2018, obiecția de neconstituționalitate în legătură cu art. 402 C. proc. civ., reținând în motivare caracterul alternativ al procedurii, instanța de judecată având posibilitatea de a lege între pronunțarea în manieră "clasică" (citirea minutei în ședință publică, de către unul dintre membrii completului de judecată) și varianta punerii soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea încheierii recurate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de petenta A., prin mandatar B., împotriva încheierii din 30 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de petenta A., prin mandatar B., împotriva încheierii din 30 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 septembrie 2020.