ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 330/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub numărul de dosar x/2021, condamnatul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 443 și urm. C. proc. pen. raportat la dispozițiile art. 449 alin. (4) C. proc. pen., lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 243/RC din 23 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2012, în ceea ce privește indicarea ultimului act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat în esență că, prin decizia menționată, Înalta Curte de Casație Justiție a admis recursurile în casație, a casat în parte decizia penală atacată, numai în ceea ce privește latura penală și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța numai cu privire la recurenții inculpați persoane fizice. Casarea în parte a vizat numai latura penală a Deciziei nr. 285/P/26.03.2019 a Curții de Apel Constanța, cu consecința anulării mandatului de executare a pedepsei, Înalta Curte de Casație Justiție înțelegând, astfel, să anuleze pedeapsa aplicată în întregul său.

A susținut că latura penală a procesului penal se confundă cu însăși acțiunea penală, tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârșit infracțiuni realizându-se o singură dată în raport de toate faptele reținute în sarcina acestora, astfel că se impune indicarea ultimului act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să își reia cursul, ca urmare a trimiterii cauzei spre rejudecare.

II. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, condamnatul B. a formulat contestație la executare împotriva Deciziei penale nr. 243/RC din 23 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2012, solicitând lămurirea dispozitivului acesteia, respectiv a sintagmei "numai în ceea ce privește latura penală", care se regăsește în al doilea paragraf al dispozitivului.

În motivarea contestației, contestatorul a învederat, în esență, că prin decizia menționată, Înalta Curte de Casație Justiție a dispus casarea "numai în ceea ce privește latura penală și [...] numai cu privire la inculpații C., B. și A.", fără ca în dispozitiv să se menționeze "numai cu privire la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) C. pen.".

Mandatul de executare a pedepsei nr. 932/2018 din 26 martie 2019 emis de Tribunalul Constanța, secția penală, a fost anulat în totalitate, acesta fiind pus în libertate imediat, până la rejudecarea apelului, așadar fără a se considera ca există o autoritate de lucru judecat cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen.

A susținut că se impune lămurirea dispozitivului Deciziei penale nr. 243/RC din 23 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul de a se preciza dacă sintagma "numai în ceea ce privește latura penală" se referă la ambele infracțiuni aflate în concurs pentru care a fost trimis în judecată, (infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 244, alin. (1) C. pen., și infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.), ori se referă numai la infracțiunea de înșelăciune, astfel cum a apreciat Curtea de Apel Constanța cu ocazia rejudecării cauzei.

În drept, cererea formulată de condamnatul B. a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte, având în vedere motivele invocate de condamnatul A., constată că și cererea formulată de acesta are natura unei contestații la executare în temeiul dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., întrucât se invocă necesitatea lămuririi înțelesului hotărârii instanței de recurs în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută (...)"

Analizând contestațiile la executare formulate de condamnații A. și B., prin prisma dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen. și în baza actelor dosarului, se constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 243/RC din 23 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-au admis recursurile în casație declarate de inculpații C., B. și A. împotriva Deciziei penale nr. 285/P din 26 martie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2012.

S-a casat, în parte, decizia penală atacată, numai în ceea ce privește latura penală și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Constanța, numai cu privire la inculpații C., B. și A.

S-au anulat mandatele de executare a pedepselor cu închisoarea aplicate inculpaților C., B. și A. prin Sentința penală nr. 531 din 05 noiembrie 2018 a Tribunalului Constanța, și s-a dispus punerea de îndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Din considerentele decizie rezultă în esență că, analizând recursurile în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile formulate de recurenții inculpați în temeiul cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., prin care au invocat faptul că au fost condamnați în mod nelegal pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută în art. 244 alin. (1) C. pen., fapta reținută în sarcina acestora nefiind prevăzută de legea penală.

Totodată, s-a apreciat că sunt întemeiate criticile formulate de recurenții inculpați în temeiul cazului de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin care au invocat faptul că pedepsele de 6 (șase) ani închisoare, aplicate acestora de instanța de apel pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută în art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Constatând că nelegalitatea referitoare la pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea de înșelăciune nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanța de recurs în casație, cauza a fost trimisă spre rejudecare, doar sub acest aspect, la instanța de apel, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.

Criticile formulate în calea extraordinară de atac a recursului în casație nu au vizat condamnarea pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., ci doar legalitatea condamnării, respectiv a pedepsei aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută în art. 244 alin. (1) C. pen., iar conform dispozițiilor art. 442 alin. (2) C. proc. pen., "Instanța de recurs în casație examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute la art. 438, invocate în cererea de recurs în casație".

Raportat la cele menționate, se constată că Decizia penală nr. 243/RC din 23 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este clară, neechivocă și nu necesită vreo lămurire suplimentară, astfel cum solicită contestatorii condamnați A. și B.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 597 C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, contestațiile la executare formulate de contestatorii condamnați A. și B.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorii condamnați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestațiile la executare formulate de contestatorii condamnați A. și B. împotriva Deciziei nr. 243/RC din 23 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Obligă contestatorii condamnați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat A., în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 aprilie 2021.

GGC - NN