ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 466/2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 15 februarie 2019 pe rolul Judecătoriei Craiova, reclamanta Casa Județeană de Pensii Dolj a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a adeverinței nr. x/26.04.2007 eliberată de S.C. B. S.A..

În motivare a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. x/02.02.2010, pârâtul a solicitat acordarea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă depunând în acest sens adeverința nr. x/26.04.2017 prin care atesta vechimea în muncă și veniturile obținute în calitate de ziler în perioada 1992/2004. Cererea a fost soluționată prin emiterea deciziei nr. 316468/05.01.2012 prin care a fost acordată pensia pentru limită de vârstă, dar adeverința mai sus menționată nu a fost valorificată la determinarea punctajului mediu anual și al stagiului de cotizare realizat.

Totodată, a mai arătat că prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 27.02.2015 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2015 s-a constatat faptul că unitatea emitentă a adeverinței, respectiv S.C. B. S.A. a fost radiată la data de 18.03.2010, iar după data radierii arhiva societății nu a fost preluată de nimeni aceasta rămânând la dispoziția numitului C..

Prin expertiza tehnico-științifică grafică efectuată în cadrul dosarului nr. x/2015 s-a constatat faptul că numitul C. a eliberat în mod ilegal adeverința nr. x/26.04.2007 semnând acest înscris atât la rubrica " director executiv " cât și la rubrica "întocmit" deși la data emiterii nu mai există unitatea emitentă.

Prin sentința civilă nr. 9128 din 9 septembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Craiova a fost admisă excepția de necompetență materială a instanței și a fost declinată competența soluționării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Casa Județeană de Pensii Dolj, în contradictoriu cu pârâtul A., în favoarea Tribunalului Dolj.

Prin sentința civilă nr. 163 din 19 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Casa Județeană de Pensii Dolj, în contradictoriu cu pârâtul A..

Prin decizia nr. 2235 din 18 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva sentinței civile nr. 163 din 19 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât A..

Împotriva deciziei nr. 2235 din 18 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, reclamanta Casa Județeană de Pensii Dolj a formulat recurs.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă Casa Județeană de Pensii Dolj a arătat că "soluția nu este temeinică și legală întrucât instanța de apel a apreciat eronat starea de fapt și chiar de drept".

După ce a prezentat situația de fapt, a precizat că în mod eronat instanța de apel a reținut că la data emiterii adeverinței numitul C. avea calitatea de reprezentant al persoanei juridice și avea dreptul legal de a semna astfel de documente. În aprecierea recurentei-reclamante adeverința trebuia semnată de lichidatorul judiciar desemnat de către judecătorul sindic, persoană care era și conducătorul legal al unității și nu de către domnul C.. Adeverința nr. x/2007 nu poate produce efecte și trebuie anulată, având în vedere că a fost emisă cu încălcarea tuturor dispozițiilor legale care reglementează emiterea unor astfel de documente, sub aspectul competenței și calității de reprezentant al persoanelor semnatare, indicând practica judiciară a Curții de Apel Craiova în care acțiunile având ca obiect constatarea refuzului de valorificare a adeverințelor au fost respinse irevocabil.

Pentru aspectele prezentate, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și schimbarea soluției pronunțate, în sensul admiterii acțiunii și constatării nulității adeverinței nr. x/2007.

În drept, au fost indicate dispozițiile art. 483 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 9 noiembrie 2020, fiind aleatoriu repartizat spre soluționare completului de judecată nr. 5.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (15 februarie 2019), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 11 martie 2021, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând recursul în raport de excepția nulității, invocată de intimatul-pârât, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidențiate, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă a prezentat situația de fapt, susținând că "soluția nu este temeinică și legală întrucât instanța de apel a apreciat eronat starea de fapt și chiar de drept".

În continuare, partea a arătat că instanța de apel ar fi reținut în mod eronat că la data emiterii adeverinței numitul C. avea calitatea de reprezentant al persoanei juridice și avea dreptul legal de a semna astfel de documente, iar adeverința nr. x/2007 a fost emisă cu încălcarea tuturor dispozițiilor legale care reglementează emiterea unor astfel de documente, sub aspectul competenței și calității de reprezentant al persoanelor semnatare.

Înalta Curte constată că aprecierile recurentei-reclamante din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță.

Nemulțumirile părții vizând modul în care instanța de apel a reținut unele aspecte de fapt nu suplinesc obligația legală de motivare a recursului, iar aspectele prezentate de recurenta-reclamantă nu reprezintă o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci o critică de netemeinicie ce nu poate fi cenzurată de către instanța de control judiciar, reprezentând o chestiune de fapt, ce este analizată în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii.

În aceste condiții, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Casa Județeană de Pensii Dolj împotriva deciziei civile nr. 2235 din 18 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2021.