Decizia nr. 2461/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 6770/2019 a Judecătoriei Craiova

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 15 februarie 2019, reclamanta Casa Județeană de Pensii Dolj a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a adeverinței nr. x/20.01.2008 eliberată de S.C. B. S.A.. Prin sentința nr. 6770 din 4 iunie 2019, Judecătoria Craiova a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Dolj, secția I civilă.

Sentința pronunțată de tribunal Prin sentința nr. 540 din 16 octombrie 2020, Tribunalul Dolj, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul A..

Decizia pronunțată de curtea de apel Prin decizia nr. 31 din 17 februarie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

Calea de atac a recursului formulată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Casa Județeană de Pensii Dolj, considerând că soluția nu este temeinică și legală, întrucât instanța de apel a apreciat eronat starea de fapt și de drept. A susținut că, în mod greșit, curtea de apel a motivat că numitul C., la data emiterii adeverinței contestate, avea calitatea de reprezentant și dreptul legal de a semna ast­fel de documente. A arătat că nu este de acord cu această opinie, întrucât la data la care s-a emis adeverința în cauză, societatea angajatoare era în procedura falimentului, având desemnat deja lichidator. A opinat în sensul că adeverința trebuia semnată de către lichidatorul judiciar, desemnat de către judecătorul sindic, persoana care era și conducătorul legal al unității și nu de către C., așa cum prevăd dispozițiile art. 25 lit. b) din Legea nr. 85/2006. De asemenea, instanța de judecată a reținut faptul că nu se mai poate verifica efectiv conținutul adeverinței din cauza "stării deplorabile în care se găsește arhiva". Or, în conformitate cu legislația asigurărilor sociale, casele teritoriale de pensii nu pot acorda drepturi de pensie de­cât în baza unor acte verificabile. Datele din adeverința nr. x/20.01.2008 nu pot fi certificate cu alte acte primare, întrucât arhiva unității nu mai există, iar persoana care a eliberat aceste documente s-a dovedit a fi de rea-credință, prin urmare, se impune a se reține lipsa veridicității adeverinței. Recurenta a mai opinat în sensul că adeverința nu poate produce efecte juridice și trebuie anulată având în vedere faptul că a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează emiterea unor astfel de documente sub aspectul competenței și calității de reprezentant al persoanelor ce au semnat astfel de documente. A apreciat că analiza soluției de fond referitoare la competența și calitatea de reprezentant al per­soanelor ce semnează astfel de documente trebuie făcută și prin ra­portare la practica Curții de Apel Craiova, respectiv la soluțiile pronunțate în dosarele nr. x/2017, nr. y/2017 și nr. 1109/63/2019. Prin completarea la motivele de recurs, reclamanta a considerat că, în mod eronat, instanța de judecată a respins cererea de anulare a adeverinței nr. x/20.01.2008, ca fiind lipsită de interes. A învederat faptul că în baza deciziei de pensie nr. x/22.10.2014, pârâtul A. a fost înscris la categoria de pensie pentru limita de vârstă. La stabilirea drepturilor de pensie ale acestuia nu au fost avute în vedere mențiunile din adeverința nr. x/20.01.2008 emisă de S.C. B. S.A. Dăbuleni, întrucât acesta a depus în susținerea cererii de înscriere la pensie numai adeverința nr. x/20.09.2013 emisă de Primăria comunei Amărăștii de Jos. Având în vedere acest aspect, interesul CJP Dolj pentru anularea adeverinței nr. x/20.01.2008 subzistă și în prezent, întrucât pârâtul are posibilitatea de a solicita recalcularea drepturilor de pensie cu valorificarea elementelor din această adeverință, prin urmare, pârâtul ar beneficia de o majorarea nejustificată a cuantumului pensiei, care ar duce la prejudicierea bugetului asigurărilor sociale de stat. A solicitat admiterea recursului și schimbarea soluției pronunțate în sensul admiterii acțiunii cu consecința constatării nulității adeverinței nr. x/20.01.2008.

Apărările formulate în cauză Intimatul - pârât A. nu a formulat întâmpinare în cauză. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În ceea ce privește recursul declarat, se constată imposibilitatea încadrării aspectelor deduse judecății în criticile de nelegalitate subsumabile dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. fiind incidentă, ca atare, sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) din cod. Art. 489 C. proc. civ. stipulează în sensul că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cauzelor de ordine publică, aceeași sancțiune intervenind și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din cod, care la alin. (1) pct. 1-8 enumeră limitativ motivele de nelegalitate pentru care se poate solicita casarea unor hotărâri. În speța dedusă judecății, se constată că motivele recursului nu pot fi încadrate în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., în condițiile în care recurenta nu a criticat în vreun fel soluția instanței de apel, reiterând în mare parte motivele de apel prin care a criticat cele statuate și reținute, în realitate, prin hotărârea primei instanțe. Astfel, prin decizia atacată, instanța a constatat că apelanta nu a formulat motive prin care să critice hotărârea tribunalului care, potrivit acesteia, ar fi soluționat cauza pe baza unei excepții peremptorii, respectiv cea a lipsei de interes, înțelegând să preia motivele cererii de chemare în judecată sub forma unor critici din apel. Însă, nici această dezlegare a instanței de apel ce a fundamentat soluția de respingere, ca nefondată, a căii de atac a apelului nu a fost criticată în calea de atac a recursului, constatându-se că prin memoriul de recurs recurenta a prezentat o serie de argumente în sprijinul lipsei veridicității adeverinței, care, în opinia sa, nu poate produce efecte juridice, reiterate din apel, iar pe de altă parte, a prezentat argumentele pentru care a considerat că are interes în a solicita anularea respectivei adeverințe. Or, prin eventualele critici ale considerentelor curții de apel care au condus la adoptarea soluției din decizia atacată, recurenta ar fi trebuit să demonstreze de ce este eronat raționamentul instanței prin care s-a constatat că nu au fost aduse critici soluției tribunalului prin care s-ar fi respins acțiunea ca lipsită de interes. Se reține, în aceste condiții, că recurenta nu a dedus judecății critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ. și prin care să arate în ce mod, concret, de ce este eronat raționamentul instanței care a pronunțat hotărârea atacată. Înalta Curte constată că susținerile recurentei nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor legale, care trebuie interpretate, atât în sensul indicării, prin motivele de recurs, a unuia dintre cazurile de nelegalitate prevăzute limitativ la art. 488 C. proc. civ., cât și a argumentării juridice a acestuia, prin formularea unor critici propriu-zise cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul trebuie să îndeplinească condiția legală a dezvoltării motivelor ceea ce implică determinarea greșelilor imputate instanței, o minimă argumentare a criticii în fapt și drept, precum și indicarea raționamentelor pe care se bazează. În cauză, însă, ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunțată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluției, recurenta nu a criticat această hotărâre. Ca atare, în raport de dispozițiile art. 489 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va constata nulitatea căii de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.