ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1930/2019

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, cu nr. x/2015 reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale din Cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.04.2015, emis de către pârâtă, până la momentul pronunțării hotărârii în ceea ce privește fondul cauzei; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.04.2015, ca nelegal și netemeinic; anularea Deciziei nr. 22203/23.04.2015, de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal, ca nelegală și netemeinică; constatarea nulității absolute și înlăturarea, din Contractul de finanțare Nr. C312 x/04.05.2010, a următoarelor prevederi contractuale: art. 2 pct. 2(8) din contract, iar din Anexa I: art. (3) pct. 3(1) primul și cel de-al treilea (ultimul) paragrafe, -Art. 11 pct. 11(3) paragraful final, art. 13 pct. 13(2), art. 16 pct. 16(3) primul paragraf, cu constatarea, pe cale de consecință, a încetării, prin ajungerea la termen, în data de 04.05.2015, a Contractului de finanțare sus-precizat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 3219 din 03 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale din Cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, s-a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 22203/23.04.2015 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.04.2015 emis de pârâtă. S-a respins cererea de anulare parțială a prevederilor din contractul de finanțare nr. x/04.05.2010 ca neîntemeiată. S-a dispus suspendarea executării procesului-verbal nr. x/23.04.2015 până la rămânerea definitivă a sentinței.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. In recursul declarat privind acțiunea în anularea actelor administrative, recurenta a dezvoltat următoarele critici privind nelegalitatea hotărârii: - instanța a încălcat normele de drept material reprezentate de Legea nr. 346/2006, precum și Regulamentele CE nr. 65/2011 și nr. 2988/1995, a ignorat probatoriul administrat în cauză și situația de fapt; - instanța a omis a corobora indicatorii ce rezultă din probatoriul administrat cu privire la legăturile de rudenie, comerciale, tranzacții speciale, operațiuni preferențiale și mișcări de salariați intre A. și B.; - greșit nu s-a reținut legătura de interdependență și caracterul special al conexiunii dintre beneficiarii FEADR - A., C. și B.; - a fost efectuată o greșită aplicare a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 346/2004 cu privire la definirea întreprinderilor legate; - instanța nu a analizat aspectele invocate de pârâtă din care ar rezulta că reclamanta nu a funcționat în mod autonom, deși a completat declarația în acest sens; - s-a omis a se constata că deși reclamanta a obținut 20 de puncte pentru crearea a 8 locuri de muncă în mediul rural, în realitate a preluat angajați de la S.C. D. S.R.L. și B. S.R.L., cu domiciliul în mediul urban și care au prestat doar un număr limitat de ore; - instanța de fond nu a ținut cot de indicatorii fizici, funcționali/legali și contabili/financiari din care rezultă suspiciunea de creare a unor condiții artificiale pentru obținerea finanțării cu încălcarea regulii de minimis, întrucât valoarea cumulată acordată celor două proiecte, respectiv A. și C. este de 389.758 euro; - în mod greșit s-a reținut încălcarea principiului proporționalității dispoziției de recuperare a sumelor de bani; Prin recursul declarat în ceea ce privește soluția primei instanțe asupra cererii de suspendare, s-a solicitat să se constate nelegalitatea soluției Curții de Apel București cauzată de încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), casarea acesteia și prin rejudecarea cauzei în fond, respingerea cererii de anulare și a cererii de suspendare ca neîntemeiate.

Apărările intimatului Intimata - reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției primei instanțe ca fiind legală și temeinică. A susținut intimata că recurenta și-a întemeiat greșit neregula pe un text de lege, respectiv pe dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, ale cărui efecte erau suspendate de drept prin decizia Curții Constituționale, cu ignorarea actului normativ aplicabil, respectiv O.G. nr. 79/2003, motiv pentru care apreciază că procesul-verbal este nelegal. Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 4 4 din Legea nr. 346/2014, a susținut reclamanta că argumentele recurentei nu pot fi primite, în condițiile în care aceste dispoziții nu se referă nici la legături de familie și nici comerciale, sau la mișcări de salariați sau tranzacții speciale. A arătat intimata că reprezintă o întreprindere autonomă iar argumentele AFIR sunt lipsite de fundament juridic. Cu referire la critica privind crearea locurilor de muncă, a susținut intimata că nu există nicio obligație legală ca persoanele angajate să aibă domiciliul în mediul rural, societatea respectând obligațiile asumate prin contractul de finanțare, creând și menținând în permanență 8 locuri de muncă. In ceea ce privește indicatorii menționați în cererea de recurs, s-a arătat că în cauză lipsește elementul obiectiv pentru reținerea neregulii, în sensul că s-au achiționat utilaje de care a beneficiat intreaga comunitate, fiind atinsă finalitatea urmărită de schema de ajutor. Referitor la regula de minimis, s-a arătat prin întâmpinare că A. S.R.L. și B. S.R.L. sunt două entități distincte, fiind vorba despre o apreciere proprie recurentei, lipsită de fundament juridic. Totodată, s-a arătat că procesul-verbal este criticabil și din prisma încălcării principiului proporționalității prevăzut de art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, doar în subsidiar, aplicării dispozițiilor O.G. nr. 79/2003 prin raportare la Regulamentul CE nr. 1122/2009. Trecând peste faptul că sprijinul financiar nerambursabil poate fi retras și parțial, în concordanță cu principiul proporționalității, s-a arătat că se impune dovedirea existenței unui prejudiciu realizat sau potențial.

Procedura în fața instanței de recurs Potrivit Hotărârii Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act că procedura de filtrare a recursului este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ, în raport de modificarea Legii nr. 554/2004, în cauză s-a acordat termen la data de 9 aprilie 2019.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate circumscrise motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cât și din oficiu, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. In fapt, între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit și S.C. A. S.R.L. a fost încheiat Contractul de Finanțare nr. x/04.05.2010, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru implementarea proiectului cu titlul "înființare micro-intreprindere prin achiziție de utilaje, S.C. A.", în valoare totală eligibilă de 1.486.467 RON, din care Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale acorda o finanțare nerambursabilă de maxim 839.134 RON, echivalent a 70% din valoarea totală eligibilă a proiectului, suma finală decontată, conform cheltuielilor acceptate la plată fiind de 804.329,92 RON, echivalentul a 194.739 Euro. Prin Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x/23.04.2015, întocmit în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și ale H.G. nr. 875/2011 s-a constatat crearea de condiții artificiale în ceea ce privește acordarea ajutorului financiar nerambursabil, încălcându-se cerințele stipulate în Fișa Tehnică a Măsurii și nerespectarea condițiilor de eligibilitate și a cerințelor criteriilor generale de eligibilitate și de selecție, conform angajamentelor asumate prin Cererea de Finanțare, conduce la încălcarea Contractului Cadru nr. C 312M 01 09 5 37 00071/04.05.2010 și a anexelor acestuia. Împotriva Procesului-verbal de constatare nr. x/23.04.2015, S.C. A. S.R.L a formulat contestație, soluționată prin respingerea acesteia prin Decizia nr. 22203/23.04.2015. Prealabil expunerii motivelor pe care se va sprijini soluția Înaltei Curți, se va reține că apărarea intimatei reclamante privind nelegalitatea actului de control în raport de fundamentarea acestuia pe temeiuri declarate neconstituționale este nefondată. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/26.02.2015 a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003". Prin Hotărârea CJUE din 26.05.2016 pronunțată în cauzele C-260/14 și C-261/14, s-a statuat că "principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale". Din cuprinsul deciziei Curții Constituționale reiese faptul că este permis a se aplica procedura reglementată de noul act normativ, O.U.G. nr. 66/2011, dar stabilirea creanțelor bugetare este imperios necesar să se facă în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii. Reține instanța de recurs, conform hotărârii CJUE, că suntem în prezenta efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării interne anterioare, deoarece momentul descoperirii neregulilor s-a produs ulterior modificării legislației, astfel că va fi înlăturată critica recurentei privire la încălcarea principiului neretroactivității legii civile. In ceea ce privește motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată, pentru motivele expuse în continuare, temeinicia recursului. În analiza criticilor de nelegalitate ce privesc netemeinicia actului administrativ, instanța de control judiciar va avea în vedere, pe de o parte obiectivele finanțării, iar pe de altă parte, considerentele hotărârii preliminare pronunțată în data de 12.09.2013 de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-434/12-Slancheva sila EOOD privind crearea de condiții artificiale în vederea obținerii de fonduri europene. Contractul încheiat între părți se încadrează în Măsura 312 "Înființare micro-întreprindere prin achiziție de utilaje S.C. A. S.R.L.", având asociat unic/administrator și reprezentant legal pe dl. E.. Achiziție de utilaje agricole pentru prestări servicii agricole, respectiv: Tractor agricol, Semănătoare de plante prăsitoare și Mașina de erbicidat autopropulsata. Prin hotărârea din 12 septembrie 2013, în cauza C 434/12, Slancheva sila EOOD împotriva Izpalnitelendirektor na Darzhaven fond "Zemedelie" Razplashtatelnaagentsia, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că, potrivit deciziei de trimitere din cauza respectivă, din punct de vedere formal, proiectul de investiții al societății Slancheva sila îndeplinea criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea unui ajutor pentru înființarea și dezvoltarea microîntreprinderilor în temeiul articolului 52 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 1698/2005, precum și al legislației naționale. Curtea a statuat (par. 29) că, în aceste împrejurări, proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2005, EichsfelderSchlachtbetrieb, C 515/03, Rec., p. I 7355, punctul 39). Curtea a precizat (par. 30) că revine instanței naționale sarcina de a stabili existența acestor două elemente, care trebuie să fie dovedite în conformitate cu normele din dreptul național, în măsura în care nu se aduce atingere eficacității dreptului Uniunii (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 decembrie 2000, Emsland Stärke, C 110/99, Rec., p. I 11569, punctul 54). În acest context, C.J.U.E. a oferit o interpretare a noțiunilor de "creare artificială" a condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată și "avantaj care contravine" în sensul articolului 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011. În primul rând, în ceea ce privește elementul obiectiv, Curtea a amintit (par. 33) că, în temeiul considerentului (46) al Regulamentului nr. 1698/2005, schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmărește în special să ajute "pentru diversificarea activităților, favorizând activitățile neagricole, precum și pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forței de muncă [...] și pentru realizarea de investiții care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinței de declin economic și social și de depopulare a zonelor rurale". În al doilea rând, Curtea a reținut (par. 39) în ceea ce privește elementul subiectiv, că revine instanței naționale sarcina să stabilească conținutul și semnificația reale ale cererii de finanțare în litigiu (Hotărârea din 21 ianuarie 2006, Halifax și alții, C 255/02, Rec., p. I 1609, punctul 81). Astfel, a statuat C.J.U.E. (par. 40), fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea Emsland Stärke, citată anterior, punctul 58). Curtea a statuat (par. 42), că nu se poate respinge finanțarea unui proiect atunci când investiția în cauză poate avea o altă justificare decât simpla plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR. În consecință, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că punerea în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate. În această privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane. În ceea ce privește elementul obiectiv, se reține că obiectivul proiectului l-a constituit diversificarea serviciilor prestate de către micro întreprinderi pentru populația rurală a Comunei Lenauheim, județul Timiș. Din această perspectivă, reține Inalta Curte că, în comuna Lenauheim, sat Grabaț, Clădire sediu brigadă mecanică, jud. Timiș, la aceeași adresă au fost înregistrate două societăți cu proiecte finanțate prin Programul FEADR respectiv: C. S.R.L, contract nr. C 312M 0109 5 37 00070/04.05.2010 - "înființare micro-întreprindere prin achiziție de utilaje S.C. C. S.R.L", având asociat unic/administrator și reprezentant legal pe dl. F.. Achiziție de utilaje agricole pentru prestări servicii agricole, respectiv: Tractor agricol, Semănătoare plante paioase, Plug reversibil și Grapa cu discuri. Conform Portal ONRC, raport interogare nr. x/05.11.2014, reprezentantul legal F. figurează la următoarele societăți: F.; G.; A. S.R.L., contract nr. C 312M 0109 5 37 00071/04.05.2010 - "înființare micro-întreprindere prin achiziție de utilaje S.C. A. S.R.L.", având asociat unic/administrator și reprezentant legal pe dl. E.. Achiziție de utilaje agricole pentru prestări servicii agricole, respectiv: Tractor agricol, Semănătoare de plante prăsitoare și Mașina de erbicidat autopropulsata. Proveniența terenului aferent investițiilor, este de la aceeași societate, respectiv de la dl. F. și B. S.R.L., conform contractului de comodat încheiat în 22.03.2007 cu încheiere de legalizare de semnătură nr. 7903 din 05.11.2009. Se mai reține că A. S.R.L. și C. S.R.L. desfășoară aceeași activitate cu același cod CAEN 0161 - Activități auxiliare pentru producția vegetală, proiectele sunt depuse în aceeași sesiune 01/09, au aceeași dată de depunere a cererii de finanțare 06.11.2009, au același consultant S.C. H. S.R.L., din informațiile extinse extrase de pe site-ul ONRC, numărul de telefon este același la ambele societăți. Totodată, este relevantă împrejurarea că S.C. B. S.R.L. apare ca și creditor la momentul achiziționării bunurilor și serviciilor, la societatea A. S.R.L., conform extrasului de cont anexat la dosarul cererii de plată, iar în anii 2011, 2012, 2013 și 2014 a beneficiat de serviciile prestate de către reclamantă. Atât timp cât majoritatea relațiilor comerciale ale reclamantei s-au desfășurat cu societatea S.C. B. S.R.L., Inalta Curte constată că nu au fost create sau diversificate serviciile pentru populația rurală și nu s-a adus vreo contribuție la dezvoltarea economiei rurale, fiind fondate suspiciunile potrivit cărora ideea că beneficiarul real al proiectului nu este reclamanta ci S.C. B. S.R.L. prin asociat unic F.. În plus, reclamata s-a obligat, în cadrul proiectului, să creeze opt locuri de muncă, obținând astfel punctaj maxim de calificare. Or, conform Extras REVISAL din 05.11.2014 și Adresa transmisă de Inspecția Muncii nr. x/17.12.2014 înregistrată la I. cu nr. x/23.12.2014, cu privire la locul de muncă și funcția îndeplinită de persoanele angajate la A. S.R.L.., toate cele 8 locuri de muncă au fost create înițial de D. S.R.L. și B. S.R.L, astfel că beneficiarul proiectului A. S.R.L., nu a oferit oportunitatea locurilor de muncă unor persoane șomere care nu erau angrenate în muncă. Atât timp cât, din probele administrate în cauză, nu rezultă factori de ordin economic, teritorial sau profesional care să fi determinat opțiunea salariaților de a-și schimba locul de muncă, apare ca fiind întemeiată concluzia autorității pârâte în sensul unui "transfer" de salariați între societăți ale aceluiași grup, pe baza relațiilor dintre acestea. În acest context, nu se poate reține îndeplinirea de către reclamantă a obiectivului specific privind crearea a 8 noi locuri de muncă. În ceea ce privește elementul subiectiv, reține Înalta Curte că reclamanta a declarat, la depunerea cererii de finanțare, că este "întreprindere autonomă" iar nu întreprindere parteneră ori legată. Potrivit art. 4 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, "întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: (…). Întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente". Or, reține instanța de control judiciar că reprezentantul legal al proiectului dl. E. asociatul unic la A. S.R.L., este rudă (fiu) cu asociatul unic dl. F. de la B. S.R.L. și rudă (frate) cu dl. F. asociatul unic la C. S.R.L., toate aceste aspecte conduc la idea că beneficiarul real al proiectului este S.C. B. S.R.L. (prin asociatul unic F.. De asemenea E. asociatul unic al A. S.R.L., angajat din 02.11.2009 pe funcția de manager general cu fracțiune de normă de 4 ore/zi, a mai fost angajat după cum urmează: în perioada 27.10.2010 - 02.09.2014 la C. S.R.L. pe funcția de muncitor necalificat în agricultură cu fracțiune de normă de 4 ore/zi; în perioada 29.03.2013 - 10.06.2013 la D. S.R.L. pe funcția de director general cu normă întreagă de 8 ore/zi. Din examinarea coroborată a împrejurărilor sus-menționate, rezultă că proiectul de investiții în cauză nu are autonomie funcțională, depinzând, în cea mai mare parte, de societatea B. S.R.L., care nu ar fi obținut punctaj suplimentar la criteriul de selecție S5, respectiv micro-întreprindere nou înființată (start-up). În plus, atât timp cât finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă, cele mai importante obiective ale proiectului nefiind îndeplinite, rezultă că beneficiarul a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate, respectiv obținerea unor fonduri nerambursabile, pe care nu le-ar fi obținut în lipsa creării condițiilor artificiale. În aceste condiții, sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, potrivit cărora "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor". In aceste condiții nu se impune verificarea existenței unui prejudiciu, în sensul invocat de către reclamantă, prejudiciul fiind prezumat. Prin semnarea contractului de finanțare, beneficiarul și-a asumat în totalitate prevederile contractuale, printre care art. 11 alin. 3 din Anexa I la contract, care stipulează că în cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea contractului, autoritatea contractantă poate înceta valabilitatea contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate și fără intervenția instanței judecătorești. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă motiv pentru care vor fi respinse susținerile cuprinse în întâmpinare referitoare la aplicare principiului proporționalității. Faptul, invocat de către reclamantă, că o parte dintre împrejurările sus-menționate erau cunoscute de către pârâtă de la momentul depunerii documentației, este irelevant, cât timp verificarea efectuată cu ocazia acordării finanțării nu are caracter absolut, pârâta având posibilitatea de a constata eventualele nereguli ulterior. Astfel cum susține reclamanta prin întâmpinare, nu există un text de lege care să califice raporturile de rudenie sau celelalte împrejurări de fapt, reținute în procesul-verbal, analizate separat, ca fiind nereguli. Analiza coroborată a acestora conduce însă, astfel cum s-a arătat anterior, la concluzia inexistenței autonomiei funcționale a societății reclamante. Referitor la recursul declarat asupra cererii de suspendare, Înalta Curte reține, lipsa de obiect a recursului, soluționarea acțiunii in anulare lipsind de efect măsura suspendării actului administrativ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. În raport de toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că actele administrative contestate nu sunt afectate de motive de nelegalitate, astfel încât în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., va fi admis recursul declarat de pârâtă și pe cale de consecință, se va casa hotărârea recurată și în rejudecare va fi respinsă acțiunea ca neîntemeiată.