ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1535/2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016, reclamantul Inspectoratul General al Poliției Române a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene - Direcția pentru Dezvoltarea Capacității Administrative și Direcția Constatare și Stabilire Nereguli, anularea:

la data de 07.01.2016 privind Contractul de finanțare nr. x din 11.10.2013 aferent proiectului cu titlul "Programul de instruire pentru creșterea capacității instituționale și de management", cod SM1S 31222, prin care se stabilește o creanță bugetară rezultată din nereguli în cuantum de 4.998,00 RON (contribuție fonduri UE 85%) reprezentând cheltuieli de cazare pentru persoane angajate la instituții cu sediul în localități aflate la o distanță mai mică de 50 de kilometri de locul de desfășurare a sesiunilor de instruire/formare în cadrul proiectului, cheltuieli solicitate la rambursare prin cererea de rambursare nr. x

privind soluționarea contestației formulate de către I.G.P.R. înregistrată la D.D.C.A. sub nr. x/31.03.2016, împotriva NOTIFICĂRII menționată la pct. 3

Prin sentința nr. 3546 din 15 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea ca neîntemeiată privind pe reclamantul Inspectoratul General al Poliției Române, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Programe Europene - Direcția Pentru Dezvoltarea Capacității Administrative și Direcția Constatare și Stabilire Nereguli

Împotriva sentinței nr. 3546 din 15 noiembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul Inspectoratul General al Poliției Române, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a normelor de drept material care reglementează regimul juridic al activităților pentru care a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x din 11.10.2013 aferent proiectului cu titlul "Programul de instruire pentru creșterea capacității instituționale și de management", cod SMIS 31222.

În ceea ce privește decontarea cheltuielilor de cazare, deși Curtea a reținut că sunt eligibile cheltuielile efectuate de beneficiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare, și Ordinul comun al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice nr. 712/634/2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 și 3 ale Programului operațional "Dezvoltarea capacității administrative", în mod nejustificat face o interpretare extensivă a dispozițiilor art. 7, alin. (1) din ordin, potrivit cărora " în cazul personalului autorităților și instituțiilor publice, indiferent de finanțarea acestora, pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității, în interesul serviciului, nivelul cheltuielilor eligibile cu deplasarea, de tipul cheltuielilor de transport, cazare și diurnă, se stabilește conform Hotărârii Guvernului nr. 1.860/2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, cu modificările și completările ulterioare."

În opinia recurentei, prevederile legale invocate fac referire doar la nivelul cheltuielilor eligibile, respectiv cuantumul și modalitatea lor de calcul, care trebuie stabilite potrivit H.G. nr. 1860/2006, cu modificările și completările ulterioare, însă în mod eronat instanța de fond reține că trebuie îndeplinite și condițiile de acordare a dreptului de decontare a cheltuielilor de cazare.

Consideră că o astfel de interpretare excedează voinței legiuitorului, este contrară interpretării teleologice și lit. a) normei enunțate, și este de natură să creeze prejudicii instituției recurente.

Cu atât mai mult, art. 7, alin. (1) din ordinul comun nr. 712/634/2009 face trimitere la cheltuielile eligibile privind personalul autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității, în interesul serviciului, ori, în cazul polițiștilor participanți la cursurile de instruire, raporturile de serviciu ale acestora nu se modifică în niciuna dintre modalitățile enumerate anterior, pentru a fi aplicabile dispozițiile H.G. nr. 1860/2006,cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește decontarea cheltuielilor de transport, instanța de fond a reținut în mod corect că la nivelul anului 2014 nu era prevăzută expres obligația beneficiarului de a realiza print-screen-uri care să ateste distanța în privința acordării acestui drept, însă atât la momentul efectuării constatărilor de către intimata-pârâtă, cât și la data introducerii cererii de chemare în judecată, recurenta se afla în imposibilitatea practică de a mai produce probe în sensul dovedirii numărului de kilometri parcurși, între două localități pe căile de comunicație rutieră, cu autoturismul proprietate personală, pentru care au fost efectuate decontări.

Mai mult, se arată că drepturile de transport cu autoturismul proprietate personală a polițiștilor, care au participat la cursurile organizate în cadrul proiectului sunt stabilite și calculate potrivit următoarelor acte normative, incidente polițiștilor:

- H.G. nr. 1292/2003 privind drepturile de transport ale polițiștilor, elevilor și studenților din unitățile de învățământ pentru formarea polițiștilor, cu modificările și complewile ulterioare;

- O.M.A.I. nr. 136 din 13.02.2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind drepturile de transport, acordarea indemnizației de delegare, indemnizației de detașare și decontarea cheltuielilor de cazare polițiștilor, elevilor și studenților din instituțiile de învățământ pentru formarea polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare;

- H.G. nr. 1860/2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, cu modificările și completările ulterioare.

Se arată că la nivelul M.A.I. distanța cea mai scurtă a fost stabilită prin utilizarea site-ului www.x.ro, cu respectarea prevederilor H.G nr. 782 din 10 septembrie 2014 pentru modificarea anexelor la Hotărârea Guvernului nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii funcționale a drumurilor publice și a drumurilor de utilitate privată deschise circulației publice, precum și a dispozițiilor Secretarului General al Ministrului Afacerilor Interne și transmise Inspectoratului General al Poliției Române cu adresa nr. x din 13.05.2015.

Menționează că niciunul dintre aceste acte normative incidente drepturilor polițiștilor nu instituie obligativitatea realizării de PrintScreen-uri pentru numărul de kilometri parcurși între două localități pe căile de comunicație rutieră, în vederea dovedirii numărului de kilometri parcurși cu autoturismul proprietate personală ci doar efectuarea activităților de verificare pe internet a distanței cu ocazia întocmirii documentelor de plată.

De asemenea, conform precizărilor din Manualul de implementare a proiectelor finanțate din Programul Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, versiunea revizuită februarie 2015, se stabilește că pentru decontarea cheltuielilor de transport, cu autoturism proprietate personală, vor fi aplicate prevederile H.G. nr. 1860/2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, acestor drepturi bănești, fără a se menționa obligația utilizării unui anumit calculator de rute și realizarea de PrintScreen-uri pentru numărul de kilometri parcurși între două localități pe căile de comunicație rutieră.

Obligația calculului distanței parcurse de polițiștii care se deplasează cu auto proprietate personală este stabilită inclusiv de actele normative interne, respectiv O.M.A.I. nr. 136 din 13.02.2004 pentru aprobarea "Normelor metodologice privind drepturile de transport, acordarea indemnizației de delegare, indemnizației de detașare și decontarea cheltuielilor de cazare polițiștilor, elevilor și studenților din instituțiile de învățământ pentru formarea polițiștilor", cu modificările și completările ulterioare, fără a se specifica modul de calcul.

Pentru buna implementare a proiectului, a fost elaborată și adusă la cunoștința tuturor polițiștilor participanți o procedură de decontare a cheltuielilor de transport pentru persoanele participante la curs, prin care acestora li s-a cerut să-și calculeze ruta parcursă prin utilizarea site-ului www.x.ro.

Astfel, s-a procedat la monitorizarea pe o perioadă mai mare de timp a site-lui www.x.ro, ocazie cu care s-a constatat că numărul de kilometri pentru aceeași distanță de parcurs între două localități pe căile de comunicație rutieră se modifică periodic în funcție de drumurile naționale disponibile circulației rutiere precum și în funcție de rutele ocolitoare alese de calculatorul de rute pentru stabilirea traseului cel mai scurt între două puncte.

In acest context, precizează că este practic imposibil să prezinte printscreen-uri de la acel moment de timp, așa cum au fost calculate pe site-ul indicat, pentru numărul de kilometri parcurși, între două localități pe căile de comunicație rutieră, în vederea dovedirii numărului de kilometri parcurși cu autoturismul proprietate personală pentru care au fost efectuate decontări.

Având în vedere faptul că din verificările proprii și conform documentelor anexate a reieșit fără dubiu că distanțele de pe site-ul www.x.ro suferă în timp modificări, chiar dacă la nivelul anului 2015 recurenta nu a realizat preventiv printscreen-uri, fără a fi instituită în acest sens o obligație legală, consideră că trebuie prezumată de bună credință în raport cu distanțele pe care le-a calculat în vederea decontării transportului.

Pe cale de consecință, chiar dacă ar fi fost instituită o obligație legală a autorității contractante de a realiza print-screen-uri, acestea în mod cert ar fi fost diferite de print-screen-urile realizate de către autoritatea de management la data realizării controlului.

În fundamentarea decizilor autorității publice emitente ale actelor administative atacate, aferente cheltuielilor efectuate cu transportul participanților la sesiunile de formare din cadrul proiectului, au fost luate în calcul distanțele de pe site-ul www.x.ro la momentul la care au fost făcute verificările de către specialiștii de la nivelul acestor autorități, însă obligația instituției de a deconta contravaloarea transportului trebuia materializată într-o anumită perioadă de timp, respectiv pe perioada de implementare a proiectului și cu datele indicate pe site-ul www.x.ro de la acel moment de timp.

În legătură cu cheltuielile cu cazarea participanților la curs nu au fost niciodată decontate acestora, cazarea participanților fiind asigurată potrivit contractului de prestări servicii nr. x/26.08.2014.

Cu ocazia redactării cererii de finanțare, recurenta susține că a ținut cont de regulile stabilite de autoritatea de management cu privire la eligibilitatea și modul de bugetare a chetuielilor în cadrul proiectului propus. Proiectul se subsumează Axei prioritare nr. 1 - îmbunătățiri de structură si proces ale managementului ciclului de politici publice a P.O.D.C.A., domeniul major de intervenție 1 - îmbunătățirea procesului de luare a deciziilor la nivel politico- administrativ;

Astfel, potrivit O.M.A.I. nr. 712/634/2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 și 3 ale Programului operațional "Dezvoltarea capacității administrative", printre categoriile/subcategoriile de cheltuieli eligibile se numără:

"cheltuielile efectuate pentru desfășurarea activităților de tipul: organizarea și/sau participarea la evenimente, conferințe, seminarii, ateliere de lucru, reuniuni de lucru, cursuri de instruire, activități transnaționale, reuniuni ale Comitetului de monitorizare ".

De asemenea, printre categoriile/subcategoriile de cheltuieli eligibile se numără și "Cheltuielile cu deplasarea", cu următoarele subcategorii: "a) cheltuieli pentru cazare; b) cheltuieli cu diurna; c) cheltuieli pentru transportul persoanelor (inclusiv taxele aferente); d) cheltuieli cu transportul de materiale, mobilier și echipamente (inclusiv taxele aferente)."

Potrivit manualului de implementare și ghidului finanțării, structura bugetului cererii de finanțare a urmărit și respectat indicațiile din aceste documente, în categoria "Cheltuielilor cu deplasarea (cazare, diurnă, transport)" fiind incluse cheltuielile cu personalul I.G.P.R. responsabil cu implementare proiectului (Cap. III - CHELTUIELI CU DEPLASAREA din bugetul detaliat al proiectului) iar în categoria "cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea activităților de tipul: ...cursuri de instruire... " fiind incluse cheltuielile cu închirierea sălilor de curs, cazarea și masa participanților, sub formă de pachet de servicii hoteliere atribuite prin procedură de achiziție publică.

Astfel, obligativitatea decontării cheltuielilor de cazare în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1860/2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, intervenea numai în cadrul categoriilor de cheltuieli bugetate în cadrul Cap. III - CHELTUIELI CU DEPLASAREA din bugetul detaliat al proiectului și nu în cadrul pachetelor de servicii de instruire contractate potrivit prevederilor legale privind achizițiile publice, bugetate în cadrul altui capitol bugetar, respectiv Cap. XIX - din bugetul detaliat al proiectului.

Argumentele pentru care instituția recurentă a ales să includă cazarea participanților la cursurile de instruire în cadrul Cap. XIX - din bugetul detaliat al proiectului și nu să deconteze individual cheltuielile de cazare fiecărui participant în parte, sunt date de oferirea acestei posibilități de către manualul de implementare și ghidul finanțării precum și de necesitatea asigurării instruirii în sistem integrat dat fiind numărul foarte mare al cursanților (cazare, masă și săli de curs în cadrul aceleiași unități hoteliere/complex hotelier).

Practic, achiziția pachetului de servicii necesare desfășurării cursurilor de instruire (cazare, masă și săli de curs) a fost aprobată de autoritatea de management și introdusă în graficul de achiziții al proiectului, recurenta fiind obligată să respecte prevederile legale privind achizițiile publice pentru atribuirea acestui contract și nu regulile de decontare a cheltuielilor de cazare stabilite de H.G. nr. 1860/2006.

Nicio regulă de finanțare nu obliga instituția să bugeteze pachetele de servicii necesare desfășurării cursurilor de instruire numai în cadrul Cap. III - CHELTUIELI CU DEPLASAREA din bugetul detaliat al proiectului și nici să contracteze pachetele de instruire bugetate în cadrul Cap. XIX din bugetul proiectului cu respectarea regulilor de decontare din H.G. nr. 1860/2006.

Organizarea cursurilor de instruire, prin bugetarea pachetelor de servicii necesare desfășurării acestora în cadrul Cap. III - CHELTUIELI CU DEPLASAREA din bugetul detaliat al proiectului, nici nu era posibilă, din următoarele considerente:

> Organizarea cursurilor a fost realizată modular în 2 serii de câte o săptămână (5 zile) zilnic;

> In vederea asigurării condițiilor optime de curs s-a avut în vedere faptul că personalul participant va realiza activitățile conform programului între orele 09°° -17°° sau 18°°, după caz, astfel fiind posibilă asigurarea timpului pentru servirea meselor zilnice de aproximativ 1 oră (30 minute mic dejun și 30 minute cina care, conform planificării, urma sa fie servită după ora 19°°), exclusiv masa de prânz, totalizând astfel 9 ore în care participanții desfășurau efectiv activități de pregătire sub coordonarea personalului didactic (trainerilor);

> în cele 2 ore ulterioare programului de instruire, respectiv între orele 17°° - 19°°, participanții la curs, realizau activitățile de grup, respectiv pregăteau temele stabilite pentru fiecare subgrupă din cadrul grupei (grupa se diviza în 4 subgrupe de câte 5 participanți pentru toată perioada cursului), necesare continuării în a doua zi de curs a tematicii de pregătire aprobată în vederea parcurgerii programului de instruire;

> Având în vedere cele mai sus prezentate, printr-un calcul matematic rezultă că fiecare participant, pentru însușirea cunoștințelor necesare promovării examenului care se susținea la finele cursului și participarea efectivă la toate activitățile subgrupei, aloca zilnic 11 ore.

> In condițiile în care contractul nu s-ar fi încheiat prin ofertarea pachetelor de servicii hoteliere, respectiv prin excluderea cazării participanților care aveau sediul locului sub 50 km de locul desfășurării cursului - Cheile Grădiștei Brașov, participanții trebuiau să rezerve pentru transportul de la unitatea locului de muncă până la locația unde se țineau cursurile un timp suplimentar de cel puțin 2 ore (o oră pentru venire și o oră pentru întoarcere), totalizând astfel cel puțin 13 ore zilnic, timp pe care aceștia aveau obligația de a-1 aloca pentru participarea la curs, mai mult decât timpul rezonabil, astfel încât să-i fie respectat dreptul de avea 12 ore consecutive de repaus între două zile de muncă, conform art. 135 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.

Nu în ultimul rând s-a susținut că toate cheltuielile declarate neeligibile îndeplinesc condițiile de eligibilitate stabilite prin H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, explicațiile prezentate prin cererea de chemare în judecată demonstrează fără dubiu că plata pachetului de servicii hoteliere necesare derulării activităților de instruire este în conformitate cu prevederile contractului de finanțare, cheltuiala fiind corect încadrată la Cap. XIX - cheltuieli pentru organizarea și/sau participarea la evenimente de genul conferințe, seminarii, ateliere de lucru, reuniuni de lucru, cursuri de instruire, activități transnaționale din bugetul detaliat al proiectului și cuprinsă în planul de achiziții aferent contractului de finanțare.

In ceea ce privește lit. d), întrucât pachetul de servicii hoteliere necesare desfășurării cursurilor de instruire (cazare, masă și săli de curs), astfel cum acesta a fost aprobat prin contractul de finanțare, se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile în cadrul axei prioritare 1 a Programului operațional "Dezvoltarea capacității administrative" stabilite potrivit O.M.A.I. nr. 712/634/2009, iar achiziționarea acestuia a respectat prevederile legale privind achizițiile publice în România, sunt îndeplinite cumulativ condițiile solicitate de legislația pentru ca această cheltuială să fie considerată eligibilă.

Mai mult decât atât, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 7 alin. (1) cu cele ale art. 2 lit. d) din O.M.A.I. nr. 712/634/2009, rezultă că obligativitatea respectării prevederilor H.G. nr. 1860/2006 nu a fost impusă și cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea activităților de tipul: organizarea și/sau participarea la evenimente, conferințe, seminarii, ateliere de lucru, reuniuni de lucru, cursuri de instruire, activități transnaționale, reuniuni ale Comitetului de monitorizare - astfel cum acestea sunt menționate în categoria cheltuielilor eligibile potrivit prevederilor art. 2 lit. v) din actul normativ în discuție.

De asemenea, face precizarea că participarea la cursuri de instruire reprezintă o modalitate de asigurare a pregătirii profesionale a polițiștilor și nu o situație de modificare a raporturilor de serviciu ale acestora așa cum sunt delegarea și detașarea - potrivit O.M.A.I. nr. 298/2011 privind procedura și cazurile de modificare și/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale polițiștilor, publicat în Monitorul Oficial al Românei nr. 929 din 28 decembrie 2011, cu modificările și completările ulterioare.

Intimatul pârât a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

În primul rând se arată că recurentul reclamant nu face altceva decât să reia motivele prezentate odată cu judecarea în fond a prezentei cauze (înlăturate de către instanța de fond), fără a aduce vreo critică legală sau pertinentă aprecierilor instanței de fond în speța dedusă judecății.

Cu privire la susținerile recurentului reclamant potrivit cărora cheltuielile cu cazarea ale participanților la curs nu au fost decontate acestora, cazarea participanților fiind asigurată potrivit contractului de prestări servicii nr. x/26.08.2014, arată că echipa de control a verificat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute. de-art. 26 din H.G. nr. 1860/2006, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la cheltuielile de cazare, realizate de fiecare participant la sesiunile de instruire, în sensul stabilirii distanțelor dintre locurile permanente de muncă și locul desfășurării instruirii.

Persoanele identificate de către echipa de control nu îndeplinesc prima condiție prevăzuta de textul legal pentru care s-ar putea solicita decontarea cheltuielilor cu cazare, respectiv distanță mai mare de 50 km de localitatea în care își are locul permanent de munca.

Verificarea posibilității de întoarcere în localitatea în care își are locul permanent de muncă nu intră în sfera de competență a echipei de verificare, nefiind îndeplinită prima condiție prevăzută în cadrul art. 26 alin. (1) din H.G. nr. 1860/2006.

Mai mult decât atât, legiutorul a prevăzut decontarea cheltuielilor cu deplasarea ca și posibilitate doar pentru acele persoane care se află în delegare în altă localitate, la o distanță mai mare de 50 de km de locul permanent de muncă și care nu se pot înapoia la sfârșitul zile de lucru și nu obligativitatea decontării.

Cu alte cuvinte, chiar dacă există persoane care se deplasează, conform unei delegări, într-o localitate aflată la o distanță mai mare de 50 de km de locul permanent de muncă, dar care se poate înapoia la sfârșitul zile de lucru, cheltuielile cu cazarea nu sunt eligibile în cadrul proiectelor finanțate din fonduri structurale, sau nu se decontează.

Așadar, contrar afirmațiilor recurentului, prin nerespectarea prevederilor legale (OMAI nr. 712/634/2009 în integralitatea sa) coroborat cu clauzele contractuale convenite și asumate prin semnătură (art. 6 din contractul de finanțare), recurenta precizează că, în speță, este vorba de un prejudiciu (identificat) rezultat din neeligibilitatea cheltuielilor efectuate, în cuantumul rezultat din obligația autorității cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare de stabilire ca neeligibile a unor cheltuieli, având ca efect încălcarea legislației în domeniul cheltuielilor privind cazarea.

II. Soluția instanței de recurs

Motivele de recurs invocate de reclamantă se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când au fost interpretate sau aplicate greșit normele de drept material.

Astfel, chiar dacă nu a fost indicat expres textul de lege din C. proc. civ., acest aspect nu poate conduce la nulitatea recursului, în condițiile în care, din analiza acestuia, pot fi identificate critici ce pot fi încadrate într-unul din motivele de casare, așa cum s-a indicat mai sus.

Pe de altă parte, chiar dacă o parte a argumentelor sunt preluate din cererea de chemare în judecată, acest aspect nu poate conduce de plano la sancțiunea nulității căii de atac, având în vedere că partea le reiterează în considerarea respingerii lor de către prima instanță.

În acest context, va fi respinsă excepția nulității recursului invocată de intimatul pârât, urmând a fi analizate criticile invocate din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Neregula contestată în cauză a constat în aceea că suma de 5880 RON la care se adaugă 529,2 RON TVA, validată și plătită de A., aferentă cu cheltuielilor cu cazarea a 8 persoane, participante la sesiunile de instruire, în cadrul cererii de rambursare CR nr. 1, constituie cheltuială afectată de neregulă și se va constitui în debit din valoarea rambursată.

Concret, s-a stabilit că respectivele cheltuieli cu cazarea participanților pot fi solicitate la decontare și rambursate din orice capitol bugetar (fiind lipsit de relevanță decontarea individuală sau încheierea unui contract general pentru cazarea participanților), însă numai dacă persoana este trimisă în deplasare într-o localitate situată la o distanță mai mare de 50 km față de locul permanent de muncă și care nu se poate înapoia la sfârșitul zilei de lucru, potrivit H.G. nr. 1860/2006. S-a constatat că restul participanților identificați de echipa de control nu îndeplinesc prima condiție (distanță mai mare de 50 km), iar cea de-a doua condiție (posibilitatea de întoarcere în localitatea de origine la sfârșitul zilei) nu intră în competența echipei de verificare.

În privința acestor cheltuieli, s-a susținut că prima instanță a realizat, în mod nejustificat, o interpretare extensivă a dispozițiilor art. 7, alin. (1) din ordinul comun al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice nr. 712/634/2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 și 3 ale Programului operațional "Dezvoltarea capacității administrative".

Potrivit acestei norme: "În cazul personalului autorităților și instituțiilor publice, indiferent de finanțarea acestora, pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în cadrul localității, în interesul serviciului, nivelul cheltuielilor eligibile cu deplasarea, de tipul cheltuielilor de transport, cazare și diurnă, se stabilește conform Hotărârii Guvernului nr. 1.860/2006 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării, în cadrul localității, în interesul serviciului, cu modificările și completările ulterioare."

În opinia recurentei, referirea la prevederile H.G. nr. 1860/2006 s-a făcut doar pentru stabilirea nivelului cheltuielilor eligibile, însă nu și la condițiile de acordare a acestor drepturi.

Această interpretare nu poate fi primită, întrucât în art. 6 din contractul de finanțare este stabilită următoarea clauză, acceptată de beneficiar:

"cheltuielile efectuate de beneficiar sunt eligibile conform condițiilor stabilite prin H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programe operaționale, cu modificările și completările ulterioare și prin Ordinul comun al ministrului administrației și internelor și al ministrului finanțelor publice nr. 712/2009 și 634/2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile pentru Programul Operațional "Dezvoltarea Capacității Administrative" 2007 - 2013, cu modificările și completările ulterioare".

Or, potrivit art. 2 din H.G. nr. 759/2007:

"(1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2): (…) d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare".

De altfel, argumentul recurentei, în sensul că norma citată mai sus s-ar aplica doar în ce privește cuantumul cheltuielilor, dar nu și al condițiilor de acordare, contrazice voința legiuitorului și cadrul legal general de decontare al acestor cheltuieli, fiind în dezacord cu condițiile contractuale semnate și acceptate de beneficiarul finanțării.

În acest sens, sunt relevante și prevederile art. 1 din Ordinul comun al ministrului Administrației și Internelor nr. 712/29.01.2009 și al ministrului Finanțelor Publice nr. 634/03.04.2009 privind aprobarea cheltuielilor eligibile în cadrul axelor prioritare 1, 2 si 3 ale Programului Operațional Dezvoltarea Capacității Administrative, potrivit cărora " o cheltuială este eligibilă în cadrul proiectelor finanțate prin PODCA numai dacă respectă regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate, și cele ale art. 7 alin. (3) din același act normativ potrivit căruia: "Cheltuielile cu deplasarea în țară sau în străinătate sunt considerate eligibile dacă se justifică efectuarea deplasărilor în scopul proiectului, pentru decontare aplicându-se Hotărârea Guvernului nr. 1.860/2006, cu modificările și completările ulterioare".

S-a mai susținut că prin participarea la cursurile de intruire, persoanelor angajate nu li s-au modificat raporturile de muncă, în sensul detașării sau delegării, pentru a fi incidente prevederile H.G. nr. 1860/2006. Însă, atâta vreme cât în contractul de finanțare există o clauză care definește cheltuielile eligibile prin referire inclusiv la acest act normativ, nu se poate vorbi de un abuz al autorității atunci cât a invocat respectarea condițiilor prevăzute de acesta în contextul definirii cheltuielilor eligibile.

În aceeași ordine de idei nici argumentul potrivit căruia cheltuielile cu cazarea nu au fost decontate direct participanților, ci au fost achiziționate pachete de servicii hoteliere contractate potrivit prevederilor legale privind achizițiile publice, bugetate în cadrul altui capitol bugetar, respectiv Cap. XIX, nu poate fi primit.

Prima instanță a stabilit în mod just că nici în manualul de implementare, nici în ghidul solicitantului, chiar dacă este permisă încadrarea cheltuielilor cu cazarea în cap. IXI al bugetului detaliat al proiectului, nu este menționată vreo excepție de la aplicarea dispozițiilor H.G. nr. 1860/2006. Prin urmare, indiferent de capitolul bugetar unde aceste cheltuieli au fost cuprinse și indiferent de decontarea cheltuielilor individual participanților sau de achiziționarea unui pachet de servicii hoteliere în procedura de achiziție publică, pentru considerarea cheltuielilor ca fiind eligibile era necesară respectarea regulilor de decontare stabilite în H.G. nr. 1860/2006.

Faptul că achiziția pachetului de servicii necesare desfășurării cursurilor de instruire (cazare, masă și săli de curs) a fost aprobată de autoritatea de management și introdusă în graficul de achiziții al proiectului, nu presupune faptul că recurenta, în calitate de beneficiar era exonerată de respectarea condițiilor legale privind acordarea cheltuielilor de cazare.

În ce privește imposibilitatea practică a personalului de a se deplasa în fiecare zi la locul de desfășurare a instruirii, autoritatea a reținut, în mod legal, că această verificare nu intră în sfera atribuțiilor sale, astfel încât, în condițiile în care criteriile legale pentru acordarea cheltuielilor de cazare nu sunt îndeplinite, respectivele cheltuieli nu sunt eligibile, revenind beneficiarului sarcina să organizeze cursurile profesionale de o asemenea manieră încât să nu fie afectate drepturile salariaților prevăzute de art. 135 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.

Un alt motiv de recurs invocat se referă la cheltuielile cu transportul efectuate pentru sesiunile de instruire desfășurate la B., jud. Brașov, în perioada 07.09-21.11.2014, în cadrul proiectului cu titlul "Programul de instruire pentrucreșterea capacității instituționale și de management", cod SMIS 31222.

În privința acestor cheltuieli, recurenta susține că distanța cea mai scurtă a fost stabilită prin utilizarea site-ului www.x.ro, cu respectarea prevederilor H.G nr. 782 din 10 septembrie 2014 pentru modificarea anexelor la Hotărârea Guvernului nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii funcționale a drumurilor publice și a drumurilor de utilitate privată deschise circulației publice, precum și a dispozițiilor Secretarului General al Ministrului Afacerilor Interne și transmise Inspectoratului General al Poliției Române cu adresa nr. x din 13.05.2015.

Însă această afirmație nu a fost dovedită în niciun fel, nici în fața autorității, nici în fața instanței de fond, fiind binecunoscut că pentru eligibilitatea cheltuielilor sunt necesare documente justificative.

Este adevărat că prima instanță a reținut că la nivelul anului 2014 nu era prevăzută expres obligația beneficiarului de a realiza print-screen-uri prin care să ateste distanța în privința cheltuielilor de transport, însă just s-a stabilit că această împrejurare nu exonerează partea de obligația de a dovedi cele susținute, inclusiv prin alte mijloace de probă.

Or, este de principiu că atunci când vorbim de cheltuieli solicitate la rambursare, acestea trebuie însoțite de documente justificative, recurenta neputând invoca prezumția de bună credință în apărarea sa.

De altfel, nici împrejurarea că site-ul www.x.ro, suportă modificări în timp și oricum distanțele nu ar mai fi fost aceleași la data controlului, nu are vreo relevanță în susținerea punctului de vedere a recurentei, de vreme ce aspectul reproșat acesteia, este acela al lipsei dovezilor privind modalitatea de calcul al rutei celei mai scurte.

Într-un ultim motiv de recurs, se susține că toate cheltuielile declarate neeligibile îndeplinesc condițiile de eligibilitate stabilite prin H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programe operaționale.

Au fost citate în acest sens prevederile art. 2 din acest act normativ, însă chiar aceste dispoziții citate contrazic teoria recurentei, având în vedere că una dintre condițiile soclitate pentru eligibilitate este ca respectiva cheltuială să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare.

Or, așa cum s-a demonstrat mai sus, prin nerespectarea prevederilor legale - OMAI nr. 712/634/2009 invocat chiar de recurentă în susținerile sale, coroborate cu și art. 26 din H.G. nr. 1860/2006 și clauzele contractuale convenite și asumate prin semnarea contractului de finanțare, s-a cauzat un prejudiciu rezultat din neeligibilitatea cheltuielilor efectuate cu încălcarea legislației în domeniul cheltuielilor privind cazarea.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Respinge recursul formulat de reclamantul Inspectoratul General al Poliției Române împotriva sentinței civile nr. 3546 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.