ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1213/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.04.2017, reclamanta A. a solicitat anularea adresei nr. x/13.12.2016 emise de către Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și obligarea S.C. B. S.R.L. la comunicarea rezultatului analizei "mercur în sânge", care i-a fost efectuată tatălui său, domnul C..

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 1521 din 27 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta A., a fost anulată adresa nr. x/13.12.2016 emisă de către pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și a fost obligată pârâta S.C. B. S.R.L. să comunice reclamantei buletinul de rezultate privind analiza medicală parametrul Mercur în sânge, efectuată din proba recoltată numitului C. cu barcode unic de identificare x.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter Personal, fiind criticată sentința atacată.

Recurenta a prezentat pe larg situația de fapt a cauzei și a precizat că autoritatea recurentă a analizat cele sesizate de intimata-reclaamntă prin petiția înaintată autorității și a decis că plângerea nu este întemeiată. Astfel, a arătat că nu poate fi vorba de un refuz nejustificat de a rezolva o cerere a intimatei-reclamante referitoare la un drept sau interes legitim.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs comunicate, intimata-reclamantă a invocat excepția nulității recursului, arătând că recurenta nu a invocat prevederile art. 488 din C. proc. civ. pe care le consideră aplicabile și nici nu a dezvoltat aceste motive.

De asemenea, a invocat inadmisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 26 alin. (1) teza finală din Legea nr. 677/2001, care prevăd că soluția instanței de fond este definitivă.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac formulate, Înalta Curte o va admite având în vedere considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte reține că reclamanta a supus controlului judiciar adresa nr. x/13.12.2016 emisă de către Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal și obligarea S.C. B. S.R.L. la comunicarea rezultatului analizei "mercur în sânge", care i-a fost efectuată tatălui său.

Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut că obiectul cererii introductive se încadrează în prevederile art. 26 din Legea nr. 667/2004, fiind vorba despre contestarea deciziei A.N.S.P.D. C. pen., prin care s-a respins plângerea formulată de reclamantă la data de 15.11.2016, față de refuzul B. S.R.L. de a comunica rezultatul analizei medicale în discuție. Noțiunea de "decizie" prevăzută la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 667/2004 a fost corect interpretată de instanța de fond, ca fiind soluția dată unei plângeri, iar, în fapt, răspunsul cuprins în adresa nr. x/13.12.2016 reprezintă o decizie, în sens material/substanțial, motiv pentru care acțiunea dedusă judecății se întemeiază pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 667/2001.

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 667/2001, în vigoare la data sesizării instanței, "împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere în temeiul dispozițiilor prezentei legi operatorul sau persoana vizată poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii, la instanța de contencios administrativ competentă. Cererea se judecă de urgență, cu citarea părților. Soluția este definitivă și irevocabilă."

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu există nicio rațiune pentru tratamentul juridic diferit al plângerilor respinse de A.N.S.P.D. C. pen. această interpretare este susținută și de considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 751/2017, în cuprinsul cărora s-a arătat că "prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 dispun în mod neechivoc în legătură cu faptul că o contestație în justiție în justiție se poate formula "împotriva oricărei decizii emise de autoritatea de supraveghere", astfel încât, contrar susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate, formula redacțională a textului de lege criticat îndeplinește în mod obiectiv cerințele de claritate a legii, una din componentele principiului securității raporturilor juridice, reglementat de art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, în temeiul textului de lege criticat, persoana vizată de orice prelucrare de date cu caracter personal care intră sub incidența Legii nr. 677/2001 sau respectiv operatorul de date poate contesta în justiție orice decizie a autorității de supraveghere, adoptată în temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 677/2001, potrivit cărora autoritatea de supraveghere exercită, între altele, următoarele atribuții: primește și analizează notificările privind prelucrarea datelor cu caracter personal, anunțând operatorului rezultatele controlului prealabil; autorizează prelucrările de date în situațiile prevăzute de lege; poate dispune, în cazul în care constată încălcarea dispozițiilor Legii nr. 677/2001, suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ștergerea parțială ori integrală a datelor prelucrate; primește și soluționează plângeri, sesizări sau cereri de la persoanele fizice și comunicăsoluția dată ori, după caz, diligențele depuse; efectuează investigații din oficiu sau la primirea unor plângeri ori sesizări."

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, și nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din același cod statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

În cazul dedus judecății legea specială aplicabilă (Legea nr. 667/2001) prevede faptul că hotărârea instanței de fond este definitivă.

Înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., hotărârile definitive nu sunt susceptibile de a fi atacate cu apel/recurs, textul de lege arătat definind noțiunea de hotărâri definitive, ca fiind "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului".

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței recurate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Astfel, văzând dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, și constatând că hotărârea atacată în cauza de față nu poate fi atacată cu recurs, Înalta Curte va respinge calea de atac exercitată în cauză, ca inadmisibilă.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu caracter Personal împotriva sentinței nr. 1521 din 27 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 februarie 2020.