ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 475/2020

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 16.08.2017, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL, a solicitat obligarea acesteia la emiterea, în termen de 15 zile, a răspunsului final (deciziei) pentru fiecare din petițiile nr. 15738/14.07.2017 și nr. 15739/14.07.2017, cu obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 379 din data de 22.11.2017 Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL. A obligat pârâta să emită, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, o decizie cu privire la plângerile reclamantului, înregistrate sub nr. x/14.07.2017 și nr. y/14.07.2017. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 379 din data de 22.11.2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit prima instanță a aplicat greșit legea cu privire la excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel Cluj și care conduce la nulitatea hotărârii raportat la dispozițiile art. 176 pct. 3 din C. proc. civ.

Prin cel de-al doilea motive de recurs se arată că, instanța de fond în mod greșit a respins excepția netimbrării acțiunii și a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 677/2001.

Prin cel de-al treilea motiv de recurs referitor la excepția lipsei de obiect se arată că sentința civilă pronunțată, instanța de fond a unit excepția cu fondul cauzei și, deși a apreciat că "excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată prin lipsa dreptului vătămat de către o autoritate administrativă reprezintă o apărare de fond" nu s-a pronunțat și cu privire la această excepție.

Referitor la petiția/plângerea nr. 15739/14.07.2017 intimatul-reclamant a fost informat de către Autoritatea de supraveghere prin adresa nr. x/05.12.2017 în sensul că "Față de conținutul acesteia prin care sesizați faptul că primiți mesaje comerciale nesolicitate de la offce=tinedenoi.ro@sm-lists. com, cu adresa de reptay x@x.ro. fără acordul dumneavoastră, vă aducem la cunoștință că în urma investigației efectuate la Asociația "B.", utilizatorul domeniului tinedenoi.ro, a fost sancționată pentru contravenția prevăzută de art. 32 din Legea nr. 677/2001 raportat la art. 4 și art. 5 din aceeași lege, respectiv "prelucrarea nelegală a datelor cu caracter personal".

Menționează că operatorul a declarat că adresa de email luciantodoran@@yahoo.com a fost ștearsă din baza de date, iar răspunsul Asociației "B." cu privire la petiția pe care a formulat-o intimatul-reclamant s-a întors sub forma de bounce back".

De asemenea, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că intimatul-reclamant a primit răspuns, prin adresele nr. x/11.08.2017 la petiția/plângerea nr. 15738/14.07.2017 și nr. 18114/11.08.2017 la petiția/plângerea nr. 15739/14.07.2017 astfel că cererea de chemare în judecată nu mai prezenta interes având în vedere că plângerile/petițiile au fost găsite întemeiate și au fost reținute spre soluționare, iar demersurile legale au fost demarate, investigațiile fiind în curs de desfășurare la momentul pronunțării hotărârii.

În continuare, recurenta-pârâtă arată că, pentru petiția nr. 15738/14.07.2017 au fost întreprinse demersuri către S.C. C. S.R.L. conform dovezilor de transmitere a adreselor nr. x/17.08.2017, nr. y/28.09.2017 și către S.C. D. S.R.L. prin adresa nr. x/16.10.2017, privind demararea investigațiilor, fapt recunoscut chiar de intimatul-reclamant prin afirmația "pârâta (...) a trimis doar comunicările 18118/11.08.2017 și 18114/11.08.2017".

Prin urmare, Autoritatea de supraveghere l-a informat pe intimatul-reclamant că investigația este în curs de desfășurare pentru soluționarea plângerii nr. 15738/14.07.2017.

Astfel că, în mod corect instanța reține că "Prin adresa aflată în copie la fila x, emisă în data de 11.08.2017, pârâta i-a răspuns reclamantului în sensul că efectuează demersuri pentru soluționarea cererii".

Ca atare, în mod nelegal și neîntemeiat a fost respinsă excepția lipsei de interes ridicată de Autoritatea de Supraveghere în fața instanței de fond.

Față de această stare de fapt, rezultă în urma administrării probatoriului necesar în cauză, acțiunea reclamantului aparte ca fiind lipsită de interes, pretenția dedusă judecății fiind satisfăcută.

Referitor la petiția nr. 15739/14.07.2017, Autoritatea de Supraveghere a făcut dovada prin documentele atașate la dosarul cauzei că a emis un prim răspuns (nr. 18114 din 11.08.2017), însă intimatul-reclamant a omis să arate instanței acest aspect și să depună dovada necesară, încercând să inducă instanța în eroare cu privire la demersurile Autorității de Supraveghere și să prezinte în mod denaturat realitatea, în sensul în care instituția pârâtă ar fi rămas în pasivitate și nu ar fi luat nicio măsură cu privire la soluționarea cererii sale.

De altfel, intimatul-reclamant a fost informat asupra demersurilor efectuate până în prezent, prin adresa din 11.08.2017, fapt recunoscut chiar de intimatul-reclamant prin afirmația "pârâta (...) a trimis doar comunicările 18118/11.08.2017 și 18114/11.08.2017".

Autoritatea de Supraveghere l-a informat pe intimatul-reclamant, prin adresa nr. x/05.12.2017, cu privire la rezultatul investigației efectuate la Asociația "B.", în sensul că "(...) în urma investigației efectuate la Asociația "B." utilizatorul domeniului tinedenoi.ro, a fost sancționată pentru contravenția prevăzută ia art. 32 din Legea nr. 677/2001 raportat ia art. 4 și art. 5 din aceeași lege (...) operatorul a

Arată recurenta-pârâtă că, instanța de fond, în pronunțarea hotărârii, a aplicat în mod nelegal dispozițiile art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 677/2001 raportat la art. 21 alin. (3) lit. d) din aceeași lege întrucât:

Art. 25 din Legea nr. 677/2001 prevede:

"(1) în vederea apărării drepturilor prevăzute de prezenta lege persoanele ale căror date cu caracter personal fac obiectul unei prelucrări care cade sub incidența prezentei legi pot înainta plângere către autoritatea de supraveghere. Plângerea se poate face direct sau prin reprezentant. Persoana lezată poate împuternici o asociație sau o fundație să îi reprezinte j Interesele.

(2) Plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată dacă o cerere în justiție, având același obiect și aceleași părți, a fost Introdusă anterior.

(3) în afara cazurilor în care o întârziere ar cauza un prejudiciu iminent și ireparabil, plângerea către autoritatea de supraveghere nu poate fi înaintată mai devreme de 15 zile de la înaintarea unei plângeri cu același conținut către operator.

(4) în vederea soluționării plângerii, dacă apreciază că este necesar, autoritatea de supraveghere poate audia persoana vizată, operatorul și, dacă este cazul, persoana împuternicită sau asociația ori fundația care reprezintă interesele persoanei vizate. Aceste persoane au dreptul de a înainta cereri, documente și memorii. Autoritatea de supraveghere poate dispune efectuarea de expertize.

(5) Dacă plângerea este găsita întemeiată, autoritatea de supraveghere poate decide oricare dintre măsurile prevăzute la art. 21 alin. (3) lit. d). Interdicția temporara a prelucrării poate fi instituită numai până la încetarea motivelor care au determinat luarea acestei măsuri.

(6) Decizia trebuie motivată și se comunică părților interesate în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii".

Astfel că, prevederile art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001, reprezintă o dispoziție imediat consecutivă celei din art. 25 alin. (5) din aceeași lege, care se referă la situația în care Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal se consideră că o încălcare a drepturilor persoanei vizate nu poate fi înlăturată decât prin emiterea unei decizii formale care să aibă ca obiect una dintre măsurile prevăzute de art. 21 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 677/2001, la care face trimitere art. 25 alin. (5), cum ar fi: suspendarea provizorie sau încetarea prelucrării datelor, ștergerea parțială ori ^J integrală a datelor prelucrate, interdicția temporară a prelucrării. Aceste prevederi se coroborează cu cele ale art. 3 alin. (5) din Legea nr. 102/2005, potrivit cărora, "în exercitarea atribuțiilor sale președintele Autorității naționale de supraveghere emite decizii și instrucțiuni obligatorii pentru toate instituțiile și unitățile la a căror activitate se referă'.

Deci, măsurile se aplică de Autoritatea de supraveghere exclusiv operatorului investigat, dacă și numai dacă se consideră necesar.

Ca atare, prevederile art. 25 alin. (5) și (6) trebuie interpretate unitar și coroborate.

Revenind la termenul de 30 de zile precizat la art. 25 alin. (6) din Legea nr. 677/2001, precizează că acesta este un termen de recomandare, după cum a statuat într-o speță similară și Înalta Curte de Casație și Justiție (Decizia nr. 1051/2014).

Natura activității Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal presupune desfășurarea unor demersuri de investigare care pot să dureze o perioadă mai lungă de timp, în funcție de complexitatea și circumstanțele fiecărui caz, inclusiv de conduita operatorilor reclamați sau a altor entități ce pot fi implicate în soluționarea plângerilor.

Astfel este greșită și neconformă legii reținerea instanței în sensul că "Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, pârâta are obligația ca în termen de 30 de zile de la înregistrarea plângerii să emită o decizie motivată prin care să stabilească temeinicia sau netemeinicia plângerii formulate de către reclamant", întrucât decizia se emite de Autoritatea de supraveghere doar dacă se aplică măsurile specificate la art. 21 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 677/2001.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului motivat de faptul că cererea de recurs nu este semnată de reprezentantul legal al recurentei, ci de o persoană necunoscută care a semnat în locul acestuia.

Cu privire la obligarea recurentei-pârâte de a emite răspuns la petiția nr. 15739/14.07.2017 a solicitat respingerea căii de atac ca lipsită de interes motivat de faptul că recurenta-pârâtă a emis răspuns la data de 05.12.2018, deci ulterior pronunțării sentinței recurate, fapt ce echivalează cu punerea în executare a sentinței.

Cu privire la obligarea recurentei-pârâte de a emite răspuns la petiția 15738/14.07.2017 a solicitat respingerea căii de atac învederând faptul că, observațiile recurentei-pârâte legate de modul de soluționare a plângerilor au nu doar un caracter general, ci vizează fondul plângerilor. Altfel spus, recurenta-pârâtă a fost obligată să iasă din pasivitate în privința îndeplinirii îndatoririi de a soluționa o plângere și a trimite răspunsul, în termenul legal.

Față de aceste considerente a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 19 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 29 ianuarie 2020.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă, a apărărilor din întâmpinarea intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Controlul jurisdicțional declanșat de intimatul-reclamant are ca obiect obligarea pârâtei Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal de a emite, în termen de 15 zile, a răspunsului final (deciziei) pentru fiecare din petițiile nr. 15738/14.07.2017 și nr. 15739/14.07.2017.

Prima instanță a admis, în parte, cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta să emită, în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, o decizie cu privire la plângerile reclamantului, înregistrate sub nr. x/14.07.2017 și nr. y/14.07.2017.

Cu prioritate, Înalta Curte va analiza excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-reclamant prin întâmpinare.

Sub acest aspect, intimatul-reclamant consideră că recursul este lovit de nulitate deoarece cererea de recurs nu este semnată de reprezentantul legal al recurentei, ci de o persoană necunoscută care a semnat în locul acestuia.

Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) pct. e) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde:

"e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, (3) "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) -e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Din actele dosarului rezultă că excepția lipsei calității de reprezentant a fost invocată și în mod corect analizată și de prima instanță care a reținut în mod legal aplicabilitatea Deciziei nr. 156 din 08.12.2015 privind delegarea parțială de atribuții a președintelui ANSPDCP, din care rezultă că pe perioada absenței președintelui, se deleagă domnului E., șef Serviciu Control Operatori, atribuțiile prevăzute de art. 6 alin. (2), cu excepția lit. a), d)-g), l) și o) din Regulamentul de organizare și funcționare a Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.

Conform art. 6 alin. (2) lit. b) din Hotărârea nr. 16/02.11.2005, președintele ANSPDCP semnează rapoartele, actele de sesizare a organelor de urmărire penală sau de introducere a acțiunilor în justiție, autorizațiile, deciziile, avizele, recomandările, precum și orice alte acte necesare bunei desfășurări a activității Autorității.

Față de aceste prevederi legale și având în vedere decizia nr. 156/2015, se constată că persoana care a semnat atât întâmpinarea depusă în dosarul de fond, cât și cererea de recurs are calitatea de reprezentant al recurentei-pârâte.

Fiind respectate prevederile art. 6 lit. b) din Hotărârea nr. 16/02.11.2005 și art. 82 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția lipsei calității de reprezentant a persoanei care a semnat cererea de recurs și, în consecință, excepția nulității recursului.

Cu privire la motivele de recurs, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă critică hotărârea recurată considerând că prima instanță a aplicat greșit legea cu privire la excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj, a excepției netimbrării și a lipsei de obiect a acțiunii deduse judecății.

Verificând legalitatea soluției pronunțate, Înalta Curte constată că aceste excepții au primit o dezlegare corectă din partea instanței de fond.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că într-adevăr, obiectul cauzei privește "obligația de a face", însă având în vedere că autoritatea pârâtă este o autoritate centrală, iar obiectul cauzei vizează un refuz pretins nejustificat de a răspunde unei solicitări formulată de reclamant, competența materială este reglementată de dispozițiile art. 10 și art. 2 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de (...) RON, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel".

Față de aceste considerente, în mod corect Curtea de Apel Cluj s-a declarat competentă material pentru soluționarea prezentei cauzei.

În ceea ce privește obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în vederea soluționării cauzei deduse judecății, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 677/2001, potrivit cărora sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru orice acțiuni vizând apărarea unui drept garantat de această lege, fără a se distinge în funcție de calitatea pârâtului, astfel că și cererea de chemare în judecată formulată în acest dosar este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Referitor la excepția lipsei de obiect, Înalta Curte constată că prin petiția înregistrată la recurenta-pârâtă sub nr. x/14.07.2017, intimatul-reclamant a solicitat emiterea unei decizii, conform Legii nr. 677/2001, având în vedere că a primit comunicări comerciale nesolicitate de la x@x.website, i s-au colectat datele fără a își fi dat acordul, iar operatorul de date cu caracter personal a refuzat tacit, după ce i-a înaintat o plângere, să elimine datele reclamantului din baza de date. A solicitat sancționarea operatorului în baza Legii nr. 677/2001 și a Legii nr. 365/2002.

Într-adevăr, intimatul-reclamant a primit răspuns, așa cum rezultă din adresa emisă la data de 11.08.2017, în sensul că recurenta-pârâtă efectuează demersuri pentru soluționarea cererii, însă recurenta-reclamantă nu a dat eficiență dispozițiilor art. 25 alin. (1)-(6) din Legea nr. 677/2001 potrivit cărora în vederea soluționării plângerii, autoritatea de supraveghere are obligația de a emite o decizie motivată în termen de 30 de zile de la data primirii plângerii.

Decizia prin care se soluționează plângerea prevăzută de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 677/2001 nu este condiționată de modul de soluționare a plângerilor, deoarece autoritatea de supraveghere are libertatea de a pronunța o soluție în raport de cele constatate și a dispune admiterea plângerii sau respingerea sa ca neîntemeiată.

Având în vedere că răspunsul emis de către recurenta-pârâtă nu poate ține loc de "decizie", în mod corect prima instanță a dispus obligarea acesteia la emiterea unei decizii în termen de în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.

Cu privire la petiția înregistrată la recurenta-pârâtă sub nr. x/14.07.2017 Înalta Curte constată că intimatul-reclamant a solicitat emiterea unei decizii, conform Legii nr. 677/2001, motivat de faptul că a primit comunicări comerciale nesolicitate de la office=tinedenoi.ro@sm-lists.com, i s-au colectat datele fără a își fi dat acordul, iar operatorul de date cu caracter personal a refuzat tacit, după ce i-a înaintat o plângere, să elimine datele reclamantului din baza de date. A solicitat sancționarea operatorului în baza Legii nr. 677/2001 și a Legii nr. 365/2002.

Prima instanță a dispus în mod corect obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în termen de în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, însă după pronunțarea hotărârii, respectiv la data de 05.12.2018, recurenta-pârâtă a înțeles să emită un răspuns referitor la petiția înregistrată sub nr. x/14.07.2017, aspect în raport de care Înalta Curte constată că această obligație a fost îndeplinită.

Având în vedere că obiectul acțiunii îl reprezintă pretenția concretă a reclamantului și acesta este unul dintre elementele esențiale ale acțiunii civile, potrivit art. 148 alin. (1) C. proc. civ., precum și faptul că, în speță, obiectul cererii deduse judecății l-a constituit obligarea pârâtului la unei decizii referitoare la petiția înregistrată sub nr. x/14.07.2017, instanța de control judiciar reține că această pretenție a fost satisfăcută și, în consecință, este întemeiată excepția rămânerii fără obiect a acestui capăt de cerere, cu consecința respingerii acestuia ca atare.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, privind obligarea pârâtului să răspundă la petiția nr. 15739/14.07.2017.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, va admite recursul, va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând, va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, privind obligarea pârâtului să răspundă la petiția nr. 15739/14.07.2017 și va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la petiția reclamantului înregistrată sub nr. x/14.07.2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE SUPRAVEGHERE A PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL împotriva sentinței nr. 379 din 22 noiembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte sentința recurată și rejudecând:

Respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere formulat de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, privind obligarea pârâtului să răspundă la petiția nr. 15739/14.07.2017.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate cu privire la petiția reclamantului înregistrată sub nr. x/14.07.2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2020.